Tensioactivii - ingredientele principale ai detergenților, sunt substanțe care au proprietatea de a reduce tensiunea superficială a apei, facilitează amestecarea substanțelor cu caracteristici chimice diverse( ca apa și murdăria). Tensioactivii sunt formați din două părți care se comportă în mod divers: o parte hidrofilă care se leagă de moleculele de apă și o parte lipofilă care se leagă de grăsimi ( în cazul nostru de murdărie) și le îndepărtează cu apa.
Tensioactivii se împart în anionici și cationici. Tensioactivii anionici sunt cei folosiți la producerea șampoanelor, gelurilor de duș sau a altelor produse de spălare, iar tensioactivii cationici sunt folosiți la producerea balsamurilor și măștilor de păr, sau sunt adizionate în șampoane pentru a ajuta la descâlcirea părului.
Cei mai folosiți tensioactivi anionici pentru producerea detergenților sunt următorii:
Sodium laureth sulfate - tensioactivo anionico, e ingredientul principal al detergenților în comerț. Se prezintă sub formă de lichid trasparent; substanță activă de spălare 27%. Face multă spumă, are putere de spălare mare, nu costă mult și e bun ca tensioactiv de bază. Deși e destul de agresiv, poate fi îndulcit ajungând o treime de cocamidopropryl betaine ( 30 g di SLES și 10 g Betaina ). Se îngroașă cu sare (se ajunge 1 % ) dar și cu ceilalți tensioactivi , de exemplu Betaina.
Sodium lauroyl sarcosinate - tensioactiv anionic, e tensioactivul principal în cosmetica ecobio.Putere de spălare scăzută, e un lichid transparent, inodor, delicat, cu substanța activă de spălare de 29%. Singur nu face multă spumă, dar în combinație cu alți tensioactivi produce o spumă cremoasă, care durează. Se folosește ca tensioactiv principal, combinat cu doze mici de alți tensioactivi, care îmbunătățește formula. Se îngroașă la pH 5, deci se folosește acid lactic sau citric pentru a scădea pH-ul detergentului. acest tensioactiv este lichid sub sau deasupra pH, dar redevine lichid dacă se introduce chiar și o cantitate mică de substanță uleioasă .
Betaina (coco betaine, cocamidopropyl betaine) - tensioactiv amfoter, „îndulcește” formulele detergenților. Are substanța activă de spălare de circa 30%, face multă spumă. Singur e agresiv, dar în combinație cu ceilați tensioactivi anionici se dezactivează agresivitatea. E un lichid transparent, dar poate fi și colorat de diferite nuanțe de gălbui. Nu se îngroașă cu nici o substanță, dar în schimb e folosit pentru a îngroșa SLES.
Sodium/Disodium cocoanphodiacetate - tensioactiv secundar, folosit în mai ales șampoane deoarece ajută la pieptănarea ușoară a părului. La nivelul pielii corpului are proprietăți catifelante. Substanța activă de spălare e de circa 40%, dar e destul de delicat, se prezintă sub formă de lichid dens, de culoare gălbuie. Se folosește în procent de 4-5%.
Lauryl glucoside - tensioactiv non-ionic. Din familia glucosidelor e unicul solid la tempratura camerei. Se prezintă sub formă de pastă albă, pentru a utiliza tebuie încalzită ușor ( sunt de ajuns 10 sec în microonde). Ca tensioactiv e delicat, se folosește pentru ”îndulcirea” formulelor dar și pentru îngroșare. Substanța activă de spălare e de circa 50%, procentajul de uz e maxim 10%.
Tensioactivii cationici sunt substanțe care învelesc firul de păr cu un strat subțire, facâdu-l mai ușor de pieptănat, mai moale și mai lucios. E mai corect să le denumim substanțe condiționatoare. Aceste substanțe contribuie la protejarea și îmbunătățirea aspectului părului. Sunt mai multe tipuri de condiționatoare pentru păr : solide, lichide, în pulbere.
Condiționanții solizi pentru balsam : esterquat, cetrimonium și behentrimonium chloride,behentrimonium methosulfate, stearamidopropyl dimethylamine. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi, se topesc pentru a fi folosiți. Procentul de uz e de 4-5 %.
Condiționanții lichizi : Polyquaternium 7 e cel mai folosit, e de origine sintetică, dar nu e siliconic. Se folosește în procent de 1-2 % în șampoane, dar poate fi folosit și în celelalte produse detegente.
Condiționanții în pulbere : Hydroxypropyl guar trimonium chloride. Se folosește în șampoane și balsamuri, se adaugă în faza apoasă în procent de 0,15% până la 0,6%. Dacă se folosește o doză prea mare se lipește de firul de păr și se obține efectul contrar: părul devine greu de pieptănat și se îngrașă mai des.
duminică, 13 aprilie 2014
vineri, 11 aprilie 2014
Gelificanți și Emulsifianți - Ingredintele folosite pentru autoproducerea cosmeticelor în casă
Continuăm lista cu ingredientele/materiile prime folosite pentru produce cosmetice handmade în casă:
Gelificanții - cel mai cunoscut și utilizat gelificant e guma xanthan,e o pulbere de culoarea fildeșului, se folosește pentru a obține gelurilor de față sau corp și pentru stabilizarea emulsiilor. Cel mai eficient mod de a obține gelul e dispersia gumei xanthan în glicerina ( se amestecă bine guma cu glicerina, se adaugă puțin câte puțin apa până la formarea gelului), dar se poate amesteca și în apa caldă, doar că hidratarea durează mai mult. procentajul de uz e de 0,2-0,5 % ca stabilizator pentru creme sau 0,5- 2% în geluri. Guma de acacia se folosește mai ales în produsele de machiaj ca mascara sau tuș de pleoape în procentaj de până la 25%, dar se poate folosi și ca stabilizator a emulsiilor, în procent de 1-3%. Guma guar se folosește la formarea gelurilor de față și de corp, a gelurilor peeling, a pastelor de dinți, sau în produsele de machiaj în combinație cu guma de acacia. Procentajul de uz e de 1-5% (1% geluri lejere - 5% geluri ferme). Se folosește la cald sau la rece. Guma caragenina se obțin geluri ”lucioase”, se folosește pentru gelurile de duș, geluri de păr, mai puțin pentru geluri de față. Se amestecă la cald cu apa, în procent de 1-3%. Hidroxietilceluloza se folosește pentru obținerea gelurilor de față, a deodorantelor roll-on, ca și stabilizator în creme nu e recomandată deoarece formează un film la suprafața pielii care accentuează liniile de expresie. Procentul de uz e de 1-3%. Carbomer , e un polimer sintetic, dar nu are proprietăți filmante la nivelul pielii. Îmbunătățește aspectul cremelor și ajută la întinderea mai ușoară a lor. Se folosește în procente de 0,3 - 0,5 %, se obține un gel transparent și ferm. În creme se folosește în combinație cu guma xanthan: 0,3 de carbomer și 0,2 xanthan. Se folosește la rece, se presară pulberea peste apă, se așteaptă să se hidrateze și se tamponează cu 3-4 picături de soluție de sodă caustică, se formează imediat un gel dens. Cel mai versatil polimer din gama carbomerilor e Carbopol ultrez 21. Gelurile obținute sunt stabile în intervalul de pH 5,5-6,5,dar nu rezistă la schimbările de pH, la săruri de orice tip.
Emulsifianții - există emulsifianți la cald și la rece. Emulsifianții sunt substanțe cu rol dublu, hidrofil și lipofil, care au proprietatea de a reduce tensiunea interfacială dintre două substanșe nemiscibile și de a forma un film interfacial stabil. Fiecare emulsie e caracterizată de un raport dintre grupurile hidrofile ( care se leagă de apă) și lipofile ( care se leagă de ulei), acesta putând fi mai hidrofil sau lipofil. Această valoare se cheamă HLB
( hydrophylic-lipophylic balance) și poate varia de la 0 la 20.
HLB de la 0 la 3 - nu se disperd în apă, sunt prezenți prea puține grupuri hidrofile, e considerat un factor de consistență lipofilă;
HLB de la 3 la 6 - se disperd puțin în apă, emulsifiantul e lipofil și se utilizează pentru a face emulsii A/O (water in oli, apă în ulei);
HLB de la 6 la 8 - se disperd în apă amestecând cu forță, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 8 la 10 - se formează o dispersie stabilă, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 10 la 13 - emulsia devine O/A ( oil in water, ulei în apă );
HLB de la 13 la 20 - emulsionantul O/A e și solubilizant sau surfactant.
Se obțin emulsii stabile A/O cu HLB între 2 și 6, emulsii stabile O/A cu HLB între 8 și 16.
Emulsifianții la cald se prezintă sub formă solidă, în perle, pulbere sau fulgi, iar emulsifianții la rece sunt sub formă lichidă. Pentru a își îndeplini funcția emulsifiantă, emulsifianții la cald se încălzesc la aproximativ 70 grade , se amestecă cu apa, încălzită și ea la temperatura de 70-80 grade celsius. Dacă se încearcă această operațiune la rece, se poate observa că apa și uleiul nu se amestecă. Formulele care necesită emulsifianți la cald se compun din trei fase: faza A (apa cu gelificant), faza B ( emulsifianții și uleiuri, unturi și ceara ) și faza C ( toate ingredientele care își pierd proprietățile când sunt încălzite). Faza A și faza B se încălzesc, separat, și apoi când ajung la temperatura de 70 grade se amestecă până la emulsifiere ( cu mixerul vertical sunt deajuns 10-15 secunde, sau până când amestecul devine alb,cu aspectul unei creme).Din emulsifianții la cald cei mai cunoscuți sunt : Olivem 1000 (Cetearyl olivate, Sorbitan olivate) se folosește în procent de 5-10%, Metilglucosio sesquistearato - se folosește 3-5 %. Cetearyl Glucoside se folosește în procent de până la 1,5 %, Gliceryl Monostearato SE se folosește în procentaj de 1-10%, Poliglicerile 3 Metilglucosio distearato procent de uz de 3-5%. Co-emulsifianții ajută la stabilitatea emulsiilor, se folosesc în procent de 1-2% împreună cu emulsifiantul principal. Cei mai folosiți sunt Cetyl alcohol, Glyceryl stearate, Cetearyl alcohol. Emulsifianții la rece sunt mai puțini, dintre cei mai cunoscuți sunt poliglicerilii (PGE 3-caprato, PGE 4-caprato, PGE 10-laurato, PGE 3-oleato), uleiul de ricin hidrogenat, gelisucre, alfa bio. Emulsia la rece se face astfel : se amestecă uleiurile cu emulsifiantul ales, după care se încorporează apa și celelate ingrediente alese pentru crema noastră.
Lista cu HLB emulsifianților:
HLB
Gelificanții - cel mai cunoscut și utilizat gelificant e guma xanthan,e o pulbere de culoarea fildeșului, se folosește pentru a obține gelurilor de față sau corp și pentru stabilizarea emulsiilor. Cel mai eficient mod de a obține gelul e dispersia gumei xanthan în glicerina ( se amestecă bine guma cu glicerina, se adaugă puțin câte puțin apa până la formarea gelului), dar se poate amesteca și în apa caldă, doar că hidratarea durează mai mult. procentajul de uz e de 0,2-0,5 % ca stabilizator pentru creme sau 0,5- 2% în geluri. Guma de acacia se folosește mai ales în produsele de machiaj ca mascara sau tuș de pleoape în procentaj de până la 25%, dar se poate folosi și ca stabilizator a emulsiilor, în procent de 1-3%. Guma guar se folosește la formarea gelurilor de față și de corp, a gelurilor peeling, a pastelor de dinți, sau în produsele de machiaj în combinație cu guma de acacia. Procentajul de uz e de 1-5% (1% geluri lejere - 5% geluri ferme). Se folosește la cald sau la rece. Guma caragenina se obțin geluri ”lucioase”, se folosește pentru gelurile de duș, geluri de păr, mai puțin pentru geluri de față. Se amestecă la cald cu apa, în procent de 1-3%. Hidroxietilceluloza se folosește pentru obținerea gelurilor de față, a deodorantelor roll-on, ca și stabilizator în creme nu e recomandată deoarece formează un film la suprafața pielii care accentuează liniile de expresie. Procentul de uz e de 1-3%. Carbomer , e un polimer sintetic, dar nu are proprietăți filmante la nivelul pielii. Îmbunătățește aspectul cremelor și ajută la întinderea mai ușoară a lor. Se folosește în procente de 0,3 - 0,5 %, se obține un gel transparent și ferm. În creme se folosește în combinație cu guma xanthan: 0,3 de carbomer și 0,2 xanthan. Se folosește la rece, se presară pulberea peste apă, se așteaptă să se hidrateze și se tamponează cu 3-4 picături de soluție de sodă caustică, se formează imediat un gel dens. Cel mai versatil polimer din gama carbomerilor e Carbopol ultrez 21. Gelurile obținute sunt stabile în intervalul de pH 5,5-6,5,dar nu rezistă la schimbările de pH, la săruri de orice tip.
Emulsifianții - există emulsifianți la cald și la rece. Emulsifianții sunt substanțe cu rol dublu, hidrofil și lipofil, care au proprietatea de a reduce tensiunea interfacială dintre două substanșe nemiscibile și de a forma un film interfacial stabil. Fiecare emulsie e caracterizată de un raport dintre grupurile hidrofile ( care se leagă de apă) și lipofile ( care se leagă de ulei), acesta putând fi mai hidrofil sau lipofil. Această valoare se cheamă HLB
( hydrophylic-lipophylic balance) și poate varia de la 0 la 20.
HLB de la 0 la 3 - nu se disperd în apă, sunt prezenți prea puține grupuri hidrofile, e considerat un factor de consistență lipofilă;
HLB de la 3 la 6 - se disperd puțin în apă, emulsifiantul e lipofil și se utilizează pentru a face emulsii A/O (water in oli, apă în ulei);
HLB de la 6 la 8 - se disperd în apă amestecând cu forță, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 8 la 10 - se formează o dispersie stabilă, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 10 la 13 - emulsia devine O/A ( oil in water, ulei în apă );
HLB de la 13 la 20 - emulsionantul O/A e și solubilizant sau surfactant.
Se obțin emulsii stabile A/O cu HLB între 2 și 6, emulsii stabile O/A cu HLB între 8 și 16.
Emulsifianții la cald se prezintă sub formă solidă, în perle, pulbere sau fulgi, iar emulsifianții la rece sunt sub formă lichidă. Pentru a își îndeplini funcția emulsifiantă, emulsifianții la cald se încălzesc la aproximativ 70 grade , se amestecă cu apa, încălzită și ea la temperatura de 70-80 grade celsius. Dacă se încearcă această operațiune la rece, se poate observa că apa și uleiul nu se amestecă. Formulele care necesită emulsifianți la cald se compun din trei fase: faza A (apa cu gelificant), faza B ( emulsifianții și uleiuri, unturi și ceara ) și faza C ( toate ingredientele care își pierd proprietățile când sunt încălzite). Faza A și faza B se încălzesc, separat, și apoi când ajung la temperatura de 70 grade se amestecă până la emulsifiere ( cu mixerul vertical sunt deajuns 10-15 secunde, sau până când amestecul devine alb,cu aspectul unei creme).Din emulsifianții la cald cei mai cunoscuți sunt : Olivem 1000 (Cetearyl olivate, Sorbitan olivate) se folosește în procent de 5-10%, Metilglucosio sesquistearato - se folosește 3-5 %. Cetearyl Glucoside se folosește în procent de până la 1,5 %, Gliceryl Monostearato SE se folosește în procentaj de 1-10%, Poliglicerile 3 Metilglucosio distearato procent de uz de 3-5%. Co-emulsifianții ajută la stabilitatea emulsiilor, se folosesc în procent de 1-2% împreună cu emulsifiantul principal. Cei mai folosiți sunt Cetyl alcohol, Glyceryl stearate, Cetearyl alcohol. Emulsifianții la rece sunt mai puțini, dintre cei mai cunoscuți sunt poliglicerilii (PGE 3-caprato, PGE 4-caprato, PGE 10-laurato, PGE 3-oleato), uleiul de ricin hidrogenat, gelisucre, alfa bio. Emulsia la rece se face astfel : se amestecă uleiurile cu emulsifiantul ales, după care se încorporează apa și celelate ingrediente alese pentru crema noastră.
Lista cu HLB emulsifianților:
HLB
duminică, 6 aprilie 2014
Acidifianți,Antioxidanți,Conservanți - Ingredintele folosite pentru autoproducerea cosmeticelor în casă
Pentru a produce cosmetice în casă avem nevoie de o serie de ingrediente fundamentale - așa-zisele materii prime cosmetice. Acestea se divid în câteva mari categori, cu funcții și proprietăți diverse.
-Acidifianții- cel mai des folosiți pentru a scădea pH-ul preparetelor cosmetice sunt acidul lactic și acidul citric. Deoarece pH optimal al pielii este de 5.5 , este necesar ca și cosmeticele homemade să aibă un pH între 5 și 6, exceptie face conturul ochiului care are pH 7. Măsurarea se face cu ajutorul testerelor turnesol.
Acidul lactic se prezintă sub formă lichidă, în concentrație de 80% sau 90%, iar pentru a scădea pH de obicei sunt necesare 4-5 picături. Acidul citric se prezintă sub formă de pulbere, iar pentru a putea fi folosit trebuie dizolvat în apă ( soluția preparată se conservă într-o sticluță de culoare închisă), dar nu e la fel de eficient ca acidul lactic.
-Antioxidanții-contrastează sau încetinesc procesul de oxidare a substațelor. Fenomenele de oxidare se produc zilnic, ducând la formarea radicalilor liberi, care dăunează celulele. Antioxidanții sunt în gradul de a opri procesul de formare a radicalilor liberi, inhibând procesul de oxidare. Cel mai cunoscut antioxidant e Vitamina E pură sau tocoferolul, poate fi adăugată în produse cosmetice sau în uleiuri pentru a preveni râncezirea lor. Extractul CO2 de rozmarin este folosit ca agent antioxidant în uleiurile vegetale dar și în săpunuri, nefiind intacat de soda caustică, se folosește în procent de 1% în săpunuri. Vitamina C sau acidul ascorbic are funcție antioxidantă asupra părții lichide a celulelor. E indicată în prevenirea ridurilor, deoarece e indispensabilă în formarea colagenului.
-Conservanții- cum am scris în postarea precedentă sunt adevărate veninuri, care atacă bacteriile, funghii și microbii care vin în contact cu produsele făcute de noi. Majoritatea conservanților sunt sub formă lichidă, iar procentajul de uz variază la fiecare în parte ( de la 0,4% până la 2 %).Cei mai folosiți conservanți sunt : Cosgard ( benzyl alcohol și dehydroacetic acid) formă lichidă, se folosește în procent de 0,6%, Benzoatul de sodiu și Sorbatul de potasiu sunt sub formă de pulbere, se folosesc împreună, sub formă de soluție apoasă ( în 80 de grame de apă se dizolvă 10 gr de benzoat de potasiu și 10 gr de sorbat de potasiu, iar lichidul obținut se păstrează într-o sticlă închisă la culoare), se folosește în procentaj de 2,5 %. Phenonip (amectec de parabeni în fenosietanol) este un lichid dens, se folosește în procentaj de 0,5 %, poate fi pus ca atare în creme, dar trebuie solubilizat pentru a fi introdus în tonice sau geluri.
-Lipidele- din această categorie fac parte uleiurile, unturile și ceara. Uleiurile și unturile au compoziție chimică asemănătoare, unica diferență e că uleiurile sunt lichide la temperatura camerei iar unturile sunt solide. Sunt constituite majoritar din trigliceride ( trei molecule de acizi grași legați de o moleculă de glicerol) și de o mică parte de nesaponificabil ( mai puțin de 1%) - cu funcționalitate cosmetică importante pentru piele. Uleiurile și unturile vegetale se deosebesc între ei prin tipul de acizi grași conținuți în trigliceride: primele au o concentrație mare de acizi grasi nesaturați, pe când în unturile vegetale majoritari sunt acizii grași saturi. Cu cât conținutul de acizi grași nesaturați e mai mare cu atât uleiul e mai sensibil la oxidare și râncezesc.
Ceara se deosebește de uleiuri și unturi prin faptul că nu conțin trigliceride. Toate tipurile de ceară sunt solide la temperatura camerei, excepție ceara fluidă de jojoba ( sau uleiul de jojoba).
-Acidifianții- cel mai des folosiți pentru a scădea pH-ul preparetelor cosmetice sunt acidul lactic și acidul citric. Deoarece pH optimal al pielii este de 5.5 , este necesar ca și cosmeticele homemade să aibă un pH între 5 și 6, exceptie face conturul ochiului care are pH 7. Măsurarea se face cu ajutorul testerelor turnesol.
Acidul lactic se prezintă sub formă lichidă, în concentrație de 80% sau 90%, iar pentru a scădea pH de obicei sunt necesare 4-5 picături. Acidul citric se prezintă sub formă de pulbere, iar pentru a putea fi folosit trebuie dizolvat în apă ( soluția preparată se conservă într-o sticluță de culoare închisă), dar nu e la fel de eficient ca acidul lactic.
-Antioxidanții-contrastează sau încetinesc procesul de oxidare a substațelor. Fenomenele de oxidare se produc zilnic, ducând la formarea radicalilor liberi, care dăunează celulele. Antioxidanții sunt în gradul de a opri procesul de formare a radicalilor liberi, inhibând procesul de oxidare. Cel mai cunoscut antioxidant e Vitamina E pură sau tocoferolul, poate fi adăugată în produse cosmetice sau în uleiuri pentru a preveni râncezirea lor. Extractul CO2 de rozmarin este folosit ca agent antioxidant în uleiurile vegetale dar și în săpunuri, nefiind intacat de soda caustică, se folosește în procent de 1% în săpunuri. Vitamina C sau acidul ascorbic are funcție antioxidantă asupra părții lichide a celulelor. E indicată în prevenirea ridurilor, deoarece e indispensabilă în formarea colagenului.
-Conservanții- cum am scris în postarea precedentă sunt adevărate veninuri, care atacă bacteriile, funghii și microbii care vin în contact cu produsele făcute de noi. Majoritatea conservanților sunt sub formă lichidă, iar procentajul de uz variază la fiecare în parte ( de la 0,4% până la 2 %).Cei mai folosiți conservanți sunt : Cosgard ( benzyl alcohol și dehydroacetic acid) formă lichidă, se folosește în procent de 0,6%, Benzoatul de sodiu și Sorbatul de potasiu sunt sub formă de pulbere, se folosesc împreună, sub formă de soluție apoasă ( în 80 de grame de apă se dizolvă 10 gr de benzoat de potasiu și 10 gr de sorbat de potasiu, iar lichidul obținut se păstrează într-o sticlă închisă la culoare), se folosește în procentaj de 2,5 %. Phenonip (amectec de parabeni în fenosietanol) este un lichid dens, se folosește în procentaj de 0,5 %, poate fi pus ca atare în creme, dar trebuie solubilizat pentru a fi introdus în tonice sau geluri.
-Lipidele- din această categorie fac parte uleiurile, unturile și ceara. Uleiurile și unturile au compoziție chimică asemănătoare, unica diferență e că uleiurile sunt lichide la temperatura camerei iar unturile sunt solide. Sunt constituite majoritar din trigliceride ( trei molecule de acizi grași legați de o moleculă de glicerol) și de o mică parte de nesaponificabil ( mai puțin de 1%) - cu funcționalitate cosmetică importante pentru piele. Uleiurile și unturile vegetale se deosebesc între ei prin tipul de acizi grași conținuți în trigliceride: primele au o concentrație mare de acizi grasi nesaturați, pe când în unturile vegetale majoritari sunt acizii grași saturi. Cu cât conținutul de acizi grași nesaturați e mai mare cu atât uleiul e mai sensibil la oxidare și râncezesc.
Ceara se deosebește de uleiuri și unturi prin faptul că nu conțin trigliceride. Toate tipurile de ceară sunt solide la temperatura camerei, excepție ceara fluidă de jojoba ( sau uleiul de jojoba).
joi, 3 aprilie 2014
Substanțele folosite în prepararea cosmeticelor
Substanțele pe care le folosim în prepararea cosmeticelor în casă pot fi periculoase dacă nu se țin cont de rolul lor în formarea produselor cosmetice. Cel care formulează creme sau produse cosmetice de orice tip trebuie să cunoască foarte bine substanțele folosite.
Trebuie să înţelegem că ingredientele chiar dacă sunt " naturale" nu sunt întotdeauna "sigure" şi substanţele chimice nu sunt "dăunătoare".
Lista cu substanțele care trebuiesc manovrate cu grijă:
Acizii - dacă intră în contact cu pielea pot provoca arsuri, chiar după câteva ore. În acest caz se clătește imediat cu apă rece. În cosmetice aceste substanțe sunt tamponate, adică aduse la pH suportabil. Esential de avut sunt testere pentru măsurarea pH-ului. Fiecare cremă sau produs cosmetic are pH -acid sau basic, dacă măsuram crema noastra si pH e prea acid ( sub nivelul standard 5.5 ) trebuie tamponat cu soluție de sodă și adus la un pH optim pentru pielea nostră. Trebuie să ne amintim că acizii sunt : acidul glicolic, acidul salicilic, acidul lactic și acidul citric, desigur sunt mult mai mulți acizii folosiți în industria cosmetică, dar aceștia sunt cei mai des folosiți în producerea cosmeticelor în casă.
Bazele - soda caustică e o bază tare, care poate provoca arsuri serioase dacă nu se manevrează cu grijă, deasemenea poate irita căile respiratorii dacă se inspiră vaporii exalați când se dizolvă soda în apă. Pentru a face soluția de sodă trebuie să ne echipăm cu mănuși de cauciuc, mască și ochelari de protecție, deasemenea nu trebuie folosiți recipienți în aluminiu, deoarece e coroziv. Cei mai sicuri recipienți sunt în sticlă rezistentă la temperaturi înalte.
Uleiurile esențiale - sunt substanțe extrem de periculoase dacă sunt înghițite, pot provoca convulsii, dificultăți respiratorii și chiar avort. Sunt iritante în contact cu pielea și sunt dizolvanți puternici ( dizolvă plastica și lacul de pe mobilă ). Chiar dacă sunt substanțe naturale, nu sunt inofensive, fiecare ulei esențial are o doză de uz și contraindicații. Se folosesc diluite , câteva picături în 100 gr de produs finit!
Conservanții - sunt adevărate veninuri, altfel nu ar putea ucide bacteriile și germenii din cosmeticele noastre! Sunt puternici dizolvanți, iar în contactul cu pielea pot provoca iritații. De asemenea pot provoca reacții alergice la nivelul pielii. Procentajul de folosit în interiorul cosmeticelor e minim, dar trebuie mereu respectat, dacă punem prea puțin nu e eficace, dacă e în exces e iritant.
Pulberile cosmetice - se împart în pulberi impalpabile, pulberi nanomicroscopice şi pulberi micronizate.Aici vorbim de bioxidul de titan, magneziu stearat, mica, oxizii de fier sau ultramarinii folosiţi pentru a face fond de ten mineral, farduri, sau alte produse cosmetice în pulbere sau derivate a acestora. Toate pulberile sunt periculoase dacă sunt inhalate, mai ales pulberile micro şi nano care pot ajunge în plămâni şi pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, alergii sau mai grav pneumoconioză. Aşadar când manevrăm pulberile cosmetice trebuie să fim foarte atenţi, să nu inhalăm praful care se formează de exemplu după ce amestecăm în blender pulberile pentru a crea fondul de ten mineral.
Substanţe care depind de pH pentru a fi stabile sau incompatibile cu alte substanţe cosmetice.
vezi postarea
Ordinarea recipienţilor - trebuie folosiţi recipienţi adapţi fiecărei substanţe în parte, rezistenţi şi fără defecte. Deasemenea fiecare substanţă chimică trebuie etichetată şi ţinută împreună cu celelate substanţe asemănătoare, posibil într-un dulăpior separat, fără a le amesteca cu alt gen de substanţe, alimentare, medicinale, cu care ar putea fi confundate, ducând în acest mod la o posibilă utilizare improprie. În cazul în care etichetele nu mai sunt vizibile ar trebui înlocuite cu altele noi. Acelaşi discurs şi cu produsele cosmetice care le producem, trebuie etichetate, puse în recipienţi integri şi siguri.
Sursa: forum
Trebuie să înţelegem că ingredientele chiar dacă sunt " naturale" nu sunt întotdeauna "sigure" şi substanţele chimice nu sunt "dăunătoare".
Lista cu substanțele care trebuiesc manovrate cu grijă:
Acizii - dacă intră în contact cu pielea pot provoca arsuri, chiar după câteva ore. În acest caz se clătește imediat cu apă rece. În cosmetice aceste substanțe sunt tamponate, adică aduse la pH suportabil. Esential de avut sunt testere pentru măsurarea pH-ului. Fiecare cremă sau produs cosmetic are pH -acid sau basic, dacă măsuram crema noastra si pH e prea acid ( sub nivelul standard 5.5 ) trebuie tamponat cu soluție de sodă și adus la un pH optim pentru pielea nostră. Trebuie să ne amintim că acizii sunt : acidul glicolic, acidul salicilic, acidul lactic și acidul citric, desigur sunt mult mai mulți acizii folosiți în industria cosmetică, dar aceștia sunt cei mai des folosiți în producerea cosmeticelor în casă.
Bazele - soda caustică e o bază tare, care poate provoca arsuri serioase dacă nu se manevrează cu grijă, deasemenea poate irita căile respiratorii dacă se inspiră vaporii exalați când se dizolvă soda în apă. Pentru a face soluția de sodă trebuie să ne echipăm cu mănuși de cauciuc, mască și ochelari de protecție, deasemenea nu trebuie folosiți recipienți în aluminiu, deoarece e coroziv. Cei mai sicuri recipienți sunt în sticlă rezistentă la temperaturi înalte.
Uleiurile esențiale - sunt substanțe extrem de periculoase dacă sunt înghițite, pot provoca convulsii, dificultăți respiratorii și chiar avort. Sunt iritante în contact cu pielea și sunt dizolvanți puternici ( dizolvă plastica și lacul de pe mobilă ). Chiar dacă sunt substanțe naturale, nu sunt inofensive, fiecare ulei esențial are o doză de uz și contraindicații. Se folosesc diluite , câteva picături în 100 gr de produs finit!
Conservanții - sunt adevărate veninuri, altfel nu ar putea ucide bacteriile și germenii din cosmeticele noastre! Sunt puternici dizolvanți, iar în contactul cu pielea pot provoca iritații. De asemenea pot provoca reacții alergice la nivelul pielii. Procentajul de folosit în interiorul cosmeticelor e minim, dar trebuie mereu respectat, dacă punem prea puțin nu e eficace, dacă e în exces e iritant.
Pulberile cosmetice - se împart în pulberi impalpabile, pulberi nanomicroscopice şi pulberi micronizate.Aici vorbim de bioxidul de titan, magneziu stearat, mica, oxizii de fier sau ultramarinii folosiţi pentru a face fond de ten mineral, farduri, sau alte produse cosmetice în pulbere sau derivate a acestora. Toate pulberile sunt periculoase dacă sunt inhalate, mai ales pulberile micro şi nano care pot ajunge în plămâni şi pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, alergii sau mai grav pneumoconioză. Aşadar când manevrăm pulberile cosmetice trebuie să fim foarte atenţi, să nu inhalăm praful care se formează de exemplu după ce amestecăm în blender pulberile pentru a crea fondul de ten mineral.
Substanţe care depind de pH pentru a fi stabile sau incompatibile cu alte substanţe cosmetice.
vezi postarea
Ordinarea recipienţilor - trebuie folosiţi recipienţi adapţi fiecărei substanţe în parte, rezistenţi şi fără defecte. Deasemenea fiecare substanţă chimică trebuie etichetată şi ţinută împreună cu celelate substanţe asemănătoare, posibil într-un dulăpior separat, fără a le amesteca cu alt gen de substanţe, alimentare, medicinale, cu care ar putea fi confundate, ducând în acest mod la o posibilă utilizare improprie. În cazul în care etichetele nu mai sunt vizibile ar trebui înlocuite cu altele noi. Acelaşi discurs şi cu produsele cosmetice care le producem, trebuie etichetate, puse în recipienţi integri şi siguri.
Sursa: forum
miercuri, 26 martie 2014
CE TREBUIE SĂ ȘTII ÎNAINTE DE A ÎNCEPE AUTOPRODUCEREA COSMETICELOR ÎN CASĂ!
Producerea cosmeticelor în casă nu e un joc în care amesteci ingrediente aleatorii și îți poate ieși un produs cosmetic. Trebuie să țineți cont de compatibilitatea sau eventual incompatibilitatea dintre ingrediente!
Pentru început nu ne ”aruncăm” în producerea unei creme de față, ci începem cu produse simple, de exemplu putem face o mască de fața, un balsam de buze, mască de par, unt montat pentru corp.
Cel mai important înainte de a începe producerea oricărui produs e citirea, înțelegerea și învățarea teoriei de compatibilitate dintre ingrediente, cum trebuie amalgamate, abia apoi trecem la practică. Fără a înțelege teoria autoproducerii cosmeticelor în casă nu putem elabora și produce nimic. Riscăm a amesteca ingrediente incompatibile între ele, care pot da produce dăunătoare, alergizante, sau nu pot da nicicum un produs cosmetic ci o masă neemulsifiată de materii prime.
Trebuie să știți că fiecare ingredient are un interval de pH în care e stabil, un punct de fuziune, o temperatură de emulsifiere, un grad de incompatibilitate mai mare sau mai mic cu un alt ingredient.
De exemplu vitamina PP sub pH 5.5 lasă acidul nicotic, emulsifianții se topesc in jurul temperaturii de 60 grade, piatra de alaun e incompatibilă cu oxidul de zinc.
Substanțele care le folosim, chiar dacă sunt naturale, nu sunt inofensive, iar folosirea neadecvată poate duce la rănirea, chiar gravă, a propriei persoane, sau a celor din jur!
În următoarele postări o să vă scriu despre fiecare ingredient în parte, gradul de periculozitate și incompatibilitatea dintre ingrediente.
Pentru început nu ne ”aruncăm” în producerea unei creme de față, ci începem cu produse simple, de exemplu putem face o mască de fața, un balsam de buze, mască de par, unt montat pentru corp.
Cel mai important înainte de a începe producerea oricărui produs e citirea, înțelegerea și învățarea teoriei de compatibilitate dintre ingrediente, cum trebuie amalgamate, abia apoi trecem la practică. Fără a înțelege teoria autoproducerii cosmeticelor în casă nu putem elabora și produce nimic. Riscăm a amesteca ingrediente incompatibile între ele, care pot da produce dăunătoare, alergizante, sau nu pot da nicicum un produs cosmetic ci o masă neemulsifiată de materii prime.
Trebuie să știți că fiecare ingredient are un interval de pH în care e stabil, un punct de fuziune, o temperatură de emulsifiere, un grad de incompatibilitate mai mare sau mai mic cu un alt ingredient.
De exemplu vitamina PP sub pH 5.5 lasă acidul nicotic, emulsifianții se topesc in jurul temperaturii de 60 grade, piatra de alaun e incompatibilă cu oxidul de zinc.
Substanțele care le folosim, chiar dacă sunt naturale, nu sunt inofensive, iar folosirea neadecvată poate duce la rănirea, chiar gravă, a propriei persoane, sau a celor din jur!
În următoarele postări o să vă scriu despre fiecare ingredient în parte, gradul de periculozitate și incompatibilitatea dintre ingrediente.
vineri, 21 martie 2014
Lista materiilor prime de cumpărat! Pentru începători!!
Pentru autoproducerea cosmeticelor în casă avem nevoie de o serie de ingrediente, unelte și materii prime. Vă propun o listă basic, pentru începători, cu ceea ce puteți cumpăra pentru a vă face creme, deodorante, șampoane, tonice, balsam de buze :
Produse care le găsiți la supermarket sau magazine specializate:
-cântar electronic de precizie;
-mixer vertical ;
-tester pentru măsurarea ph-ului;
-apă distilată;
-ulei vegetal presat la rece ( orez, floarea soarelui, seminte de struguri);
-sodă caustică;
-bicarbonat de sodiu;
-semințe de in ( pentru a face gel);
-miere, ceară de albine, eventual propolis;
-iaurt ( pentru măști de față) ;
-argila albă ( caolin) - pentru maști de față;
-fructoză ( este util în produsele de styling sau detergent delicat);
-siringi de unică folosință;
-pipete și cutiuțe de plastic.
Materii prime pe care le găsiți pe site-uri care se ocupă cu vinderea lor:
-acid lactic ;
-active cosmetice ( acid hialuronic,alantoină, pantenol, bisabolol- sunt cei mai des folosiți în cosmetice);
-conservanți ( cosgard- e cel mai simplu de folosit și acoperă un rang mare de pH );
-gumă xantan;
-emulsifiant la cald;
-co/emulsifiant;
-glicerină ( se folosește în aproape toate preparatele cosmetice);
-parfumanți;
-ulei vegetal prețios ( de ținut în casă unul, maxim două):
-esteri ( uleiuri sintetice vegetale folosite în produsele de machiaj)
-unt vegetal ( de cacao pentru balsam de buze, unt de shea pentru creme);
-vitamina E pură;
-uleiuri esențiale ( de lavandă, lămâie și mentă );
-surfactanți ( pentru a face șampoane și geluri de duș );
-fillers și pigmenți minerali (dioxid de titaniu, oxid de zinc, stearat de magneziu, pigmenți cosmetici) .
Acesta e o listă cu pentru cei care vor să înceapă să își producă cosmeticele în casă. Sper că vă e de ajutor acest articol, pentru orice întrebare sau nelămurire nu ezitați să îmi lăsați mesaj sau comentariu .
Produse care le găsiți la supermarket sau magazine specializate:
-cântar electronic de precizie;
-mixer vertical ;
-tester pentru măsurarea ph-ului;
-apă distilată;
-ulei vegetal presat la rece ( orez, floarea soarelui, seminte de struguri);
-sodă caustică;
-bicarbonat de sodiu;
-semințe de in ( pentru a face gel);
-miere, ceară de albine, eventual propolis;
-iaurt ( pentru măști de față) ;
-argila albă ( caolin) - pentru maști de față;
-fructoză ( este util în produsele de styling sau detergent delicat);
-siringi de unică folosință;
-pipete și cutiuțe de plastic.
Materii prime pe care le găsiți pe site-uri care se ocupă cu vinderea lor:
-acid lactic ;
-active cosmetice ( acid hialuronic,alantoină, pantenol, bisabolol- sunt cei mai des folosiți în cosmetice);
-conservanți ( cosgard- e cel mai simplu de folosit și acoperă un rang mare de pH );
-gumă xantan;
-emulsifiant la cald;
-co/emulsifiant;
-glicerină ( se folosește în aproape toate preparatele cosmetice);
-parfumanți;
-ulei vegetal prețios ( de ținut în casă unul, maxim două):
-esteri ( uleiuri sintetice vegetale folosite în produsele de machiaj)
-unt vegetal ( de cacao pentru balsam de buze, unt de shea pentru creme);
-vitamina E pură;
-uleiuri esențiale ( de lavandă, lămâie și mentă );
-surfactanți ( pentru a face șampoane și geluri de duș );
-fillers și pigmenți minerali (dioxid de titaniu, oxid de zinc, stearat de magneziu, pigmenți cosmetici) .
Acesta e o listă cu pentru cei care vor să înceapă să își producă cosmeticele în casă. Sper că vă e de ajutor acest articol, pentru orice întrebare sau nelămurire nu ezitați să îmi lăsați mesaj sau comentariu .
joi, 20 martie 2014
SE POT FACE COSMETICE ÎN CASĂ?
Cosmeticele se pot face în casă!
Cremele de față , de mâini, șampoanele, deodorantele, produsele de machiaj se pot face în casă. Ingredientele/materiile prime cosmetice se pot cumpăra via internet, iar producerea cremelor devine posibilă.
Autoproducerea cosmeticelor în casă nu e imposibilă, anumite rețete sunt simple, altele complicate, trebuie să ai un pic de experiență cu manevrarea îngredientelor, și nu în ultimul rând o foarte bună cunoștere a materiilor prime utilizate.
Producerea în casă a produselor cosmetice este avantajoasă din punct de vedere economic, costul total al materiilor prime utilizate pentru producerea unei creme este net inferior prețului unei creme din comerț.
Un alt avantaj e utilizarea ingredientelor naturale, mai ales că putem alege ingredientele pe care să le introducem în cosmeticele făcute de noi.
Un pas dificil nu e realizarea cosmeticelor, ci cumpărarea materiilor prime utilizate în producerea cosmeticelor. Cea mai mare parte se cumpără de pe site-uri specializate în vanzarea materiilor prime, dar sunt ingrediente care se pot cumpăra în farmacie, supermarket, apicultori , plafar ( depinde de produsul căutat ).
Pentru început vă recomand realizarea rețetelor simple cum ar fi măștile de față cu argilă, măști pentru păr, detergent de față cu făină de ovăz, scrub pentru față cu miere și zahăr.
Cremele de față , de mâini, șampoanele, deodorantele, produsele de machiaj se pot face în casă. Ingredientele/materiile prime cosmetice se pot cumpăra via internet, iar producerea cremelor devine posibilă.
Autoproducerea cosmeticelor în casă nu e imposibilă, anumite rețete sunt simple, altele complicate, trebuie să ai un pic de experiență cu manevrarea îngredientelor, și nu în ultimul rând o foarte bună cunoștere a materiilor prime utilizate.
Producerea în casă a produselor cosmetice este avantajoasă din punct de vedere economic, costul total al materiilor prime utilizate pentru producerea unei creme este net inferior prețului unei creme din comerț.
Un alt avantaj e utilizarea ingredientelor naturale, mai ales că putem alege ingredientele pe care să le introducem în cosmeticele făcute de noi.
Un pas dificil nu e realizarea cosmeticelor, ci cumpărarea materiilor prime utilizate în producerea cosmeticelor. Cea mai mare parte se cumpără de pe site-uri specializate în vanzarea materiilor prime, dar sunt ingrediente care se pot cumpăra în farmacie, supermarket, apicultori , plafar ( depinde de produsul căutat ).
Pentru început vă recomand realizarea rețetelor simple cum ar fi măștile de față cu argilă, măști pentru păr, detergent de față cu făină de ovăz, scrub pentru față cu miere și zahăr.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)