Cum v-am scris în postările anterioare ingredientele cosmetice pot fi incompatibile între ele, sunt stabile și eficace într-un anumit rang de pH sau se pot anula între ele - acizii și bazele (un exemplu: acidul citric și bicarbonatul se anulează ).
Incompatibilități de pH:
-sodiu benzoat și potasiu sorbat : funcționează în mediu acid, maxim pH 5;
-urea : e stabilă în emulsii cu pH maxim 6, în mediu bazic eliberează amoniac;
-oxidul de zinc: în creme tinde a ridica pH-ul după a perioadă de timp (trebuie introdus și un chelant al ionilor de zinc);
-bicarbonatul de sodiu împreună cu substanțele acide: dezvoltă dioxid de carbon, făcând ca produsul să devină efervescent, de aceea nu se foloseşte pentru a ridica pH-ul;
-niacinamida (vitamina PP) : se poate folosi in medii cu pH 5-7, în ambient acid se descompune în acid nicotinic;
-SAP (sodiu ascorbil fosfat): stabil in pH 6-7;
-triethyl citrate : e eficace doar cu pH acid;
-antociani : la pH mai mare de 7 îşi pierd culoarea caracteristică şi devin gri ( antocianii sunt pigmenţi coloraţi care dau culoarea roşie şi violet al fructelor şi legumelor);
-carbomer şi alţi polimeri acrilici : se îngroaşă doar la pH 6, dacă am greşit şi am ridicat prea mult pH-ul adăugând acid pentru a-l coborî acesta va rămâne lichid;
-piatra de alaun : se folosește doar în pH acid, dacă se ridică pH-ul aceasta precipitează şi îşi pierde eficacitatea.
Incompatibilități între ingrediente:
-gelul de carbomer (adensanți acrilici) - săruri varii, oxid de zinc, pantenol, proteine și tensioactivi bogați în sare ( toată familia disodium). Gelul se lichefiază dacă ingredientele de mai sus sunt adăugate. Într-o cremă se ajung separat;
-gelul de acid ialuronic - pantenol : gelul se lichefiază, se ajung separat în crema;
-detergenții - uleiurile esențiale agrumate : ajunse la final tind să lichefieze detergenții din cauza conținutului de alcool ( uleiul esențial de mentă în special din cauza conținutului ridicat de mentol); sarcosinatul tinde să se lichefieze cu toate uleiurile esențiale;
-detergenții - alcool : incompatibili, detergentul de lichefiază;
-caprylyl/capryl glucoside(solubilizant) - tinde să lichefieze detergenții;
- stearamidopropyl dimethylamine (condiționant cationic) - trebuie acidificată faza apoasă înainte de a fi adăugat altfel balsamul devine grumos ( consistența laptelui stricat);
-condiționanții cationici ca behentrimonium/cetrimonium cloride - proteinele hidrolizate : balsamul devine puțin grumos, dar amestecând se pierd grumii;
-esterquat - caragenina: balsamul capătă o consistență grumoasă;
-guma xanthan - guma de acacia : gelul de xanthan se lichefiază dacă se ajunge guma de acacia;
-piatra de alaun și oxidul de zinc : au pH diverse, împreună rezultă incompatibili;
-piatra de alaun și bicarbonatul : pH diverse, sunt incompatibile;
Sursa forum lola
marți, 22 aprilie 2014
duminică, 20 aprilie 2014
joi, 17 aprilie 2014
Activele cosmetice - Ingrediente folosite în autoproducerea cosmeticelor în casă
Activele cosmetice denumite și substanțe funcționale sunt ingrediente cu proprietăți specifice care vin introduse în produsele cosmetice. Aceste substanțe conferă produsului caracteristici și funcții cosmetice ca hidratante, nutriente, antiriduri, antiroșeață, normalizarea producției de sebum, fotoprotectiv.
Substanțele funcționale sunt clasificate în : vegetale, chimice, biotehnologice și animali cu funcții hidratante, vitaminizante, deodorante și antitraspirante, fotoprotector, pigmentanți și depigmentanți, sebum-regulator, antiriduri, anticelulită și antivergeturi.
Există o multitudine de active cosmetice și substanțe cosmetice, eu o să vă prezint pe cele mai uzate, cele mai ușor de găsit și de folosit. Nu vă consigliez cumpărarea activelor cu grad de dificultate ridicat în folosirea lor cum sunt acizii ( care cer o anumită experientă în folosirea lor ).
Alantoina se prezintă sub formă de pulbere fină, de culoare albă, inodoră. Se folosește ca hidratant, anti-roșeață, cicatrizant și împotriva îmbătrânirii. E folosită în aproape toate tipurile de cosmetice : creme, tonice, geluri, detergenți, deodorante și e compatibilă cu aproape toate celelalte active cosmetice.Poate fi încălzită până la 80 grade. E stabilă în pragul de pH 3-8 , e solubilă în apă, doza de uz e de 0,3 % , se introduce în faza apoasă .
Acidul hialuronic sau hialuronatul de sodiu - noi utilizăm hialuronatul de sodiu, adică sare de sodiu a acidului hialuronic.E un bipolimer care aparține familiei hidratanților barieră, împreună cu colagenul e responsabil de elasticitatea și rezistența pielii. Are efect hidratant, protector și de netezire a pielii. Se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră. Hialuronatul de sodiu e capabil de a îngloba până la zece mii de molecule de apă (se comportă ca un burete care absorbe apa), formează un gel dens. Se face un gel în soluție de 1 % - se formează gelul cu 1 gram de hialuronat și 98,5 grame de apă și 0,5 conservant. Acest gel se folosește ca atare în cosmetice în procent de 1-3%.
Aloe Vera (gelul de aloe) - planta din care se obține gelul e din varietatea Aloe Barbadensis. Proprietățile acestui gel : cicatrizant, calmant ( în cazul arsurilor, dar nu se aplică pe o rană deschisă deoarece ustură), antiinflamator, analgezic, nutritiv și hidratant lejer. Este potrivit tuturor tipurilor de piele, iar vara poate substitui crema de față. Gelul se obține gelificând sucul de aloe, pulpa plantei de aloe, sau cu pulbere de aloe liofilizată sau gel de aloe concentrat. Inconvenientul folosirii pulpei de aloe, e că se oxidează (devine de culoare roz), eu nu vă consiliez această metodă. Cu pulberea liofilizată 200:1, cu un gram de pulbere se obțin 200 g de gel, iar gelul de aloe concentrat de obicei se folosește 10:1, adică cu 10 g de gel concentrat se obțin 100 g de gel di Aloe Vera. Procentul de uz în produsele cosmetice e de 1-5 %.
Bisabololul - are proprietăți calmante, e obținut din uleiul esențial de mușețel, din care au extras, prin sinteză,
toate proprietățile calmante. Se prezintă sub formă lichidă, incoloră și inodoră. Procentul de uz e de 0,5 - 1%, se introduce în creme de față sau loțiuni după soare, în faza C. Pentru a fi introdus în tonice sau produse apoase trebuie mai întâi solubilizat.
Cafeina - substanță de origine vegetală, prezentă în cafea, ceai negru sau guarana. Se folosește în special în produsele anticelulită sau drenante, datorită proprietătilor lipolitice. Deasemenea are acțiune tonificantă asupra țesuturilor. Se folosește în cremele de față ca agent de fermitate sau în cremele/gelurile de ochi pentru a atenua pungile de sub ochi. Se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră. Procentajul de uz e de 0,5 % în creme de față/ochi și 1-2% în cremele și gelurile anticelulită. E solubilă în apă, în creme se introduce în faza apoasă ( pentru o dizolvare mai rapidă se recomandă încălzirea apei).
Coenzima Q 10( ubiquinone) - puternic antioxidant, cunoscut pentru proprietățile sale împotriva îmbătrânirii pielii, antioxidant și protejează pielea contra radicalilor liberi. Ajută la diminuirea ridurilor fine și la menținerea elasticității pielii. Se prezintă sub formă de pulbere de culoare portocalie sau sub formă lichidă, amestecat cu vitamina E și alt ulei . Procentul de uz pentru pulbere de 0,5 % iar pentru forma lichidă de 1-3%. Se adaugă în faza C.
Glicerina vegetale - umectant și hidratant, are proprietăți higroscopice ( păstrează apa in situ), ajută la menținerea hidratării pielii și a părului. Glicerina se poate introduce în aproape toate preparatele cosmetice, doza optimă de uz e de 2-8 %. Deasupra acestui prag de 8 %, glicerina se comportă în mod contrar, ducând la uscarea pielii . În doză mică glicerina absorbe apa din jur menținând pielea hidratată, în doze mari glicerina absoarbe apa din straturile pielii , în acest mod duce la deshidratarea și uscarea pielii.
MSM (metilsulfonilmetan) - este un compus organic sulfuros care se prezintă sub formă de pulbere albă, granuloasă . Este util în durerile articulare şi osoase, stimulează producţia de colagen, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. Procentul de uz este 1-10%, se poate introduce în creme antirid, creme antireumatice, geluri şi balsamuri pentru dureri articulare, dar şi în produsele de îngrijire a părului cum ar fi şampoanele sau balsamurile de păr.
Niacinamida sau vitamina PP - se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră și solubilă în apă. Aceasta mărește numărul ceramidelor și a proteinelor-barieră. Îmbunătățește aspectul tenului gras și acneic reducând producerea de sebum și porii dilatați, deasemenea are proprietăți hidratante și calmante (inhibă inflamarea celulelor la nivelul pielii). Are proprietăți anti-îmbătrânire și limitează apariția ridurilor, iar recent s-a observat că ajută la reducerea petelor pigmentare. Procentul de uz e de 1-2 % pentru un efect hidratant și calmant, iar 3-4 % pentru un efect exfoliant și depigmentar.
Pantenolul - e o formă stabila a vitaminei B5 . În interiorul pielii vine transformat în acid pantotenic chemat și ”vitamina frumuseții”, favorizează hidratarea, deoarece pătrunde în stratele profunde ale pielii și fixează apa. Pantenolul favorizează metabolismul energetic al celulelor cutanate și le stimulează creșterea. Exercită o funcție calmantă și tămaduitoare în cazul eritemelor solare. Asupra părului, datorită capacității de a fixa apa, aduce beneficii părului deteriorat, uscat și a vârfurilor despicate. Se prezintă sub formă de lichid, incolor,se găsește în soluție de 75 %. În produsele cosmetice se folosește în procent de 2 - 3 %.
Piatra de alaun (potassium alum) - e un cristal natural cunoscut pentru proprietățile astringente, antibac-teriene și hemostatice. Este un deodorant mineral natural, e hipoalergen, economic și nu lasă urme pe haine. Se prezintă sub formă solidă ( normala piatra de alaun care se folosește ca atare în locul deodorantului) sau sub formă de pulbere ( obținută prin măcinarea pietrei). Pulberea se folosește în procent de 3-5 % pentru producerea deodorantelor solide sau în gel, 0,5-2% în producerea tonicelor, aftershave, creme, geluri sau soluții antibacteriene.
Proteine hidrolizate de grâu, lapte, soia, ovăz - sunt proteine obținute prin hidroliza enzimatică controlată. La nivelul pielii rezultă hidratante, lejer protective. Introduse în șampoane și detergenții de față au funcție protectivă, împiedicând acțiunea excesiv de degrasantă a tensioactivilor, fiind introduse în formulările ”mild”. Introduse în șampoane și balsamuri formează o peliculă protectivă la nivelul părului ce durează până la următoarea spălare.Se prezintă sub formă lichidă, mai puțin proteinele de lapte care sunt sub formă de pulbere. Culoarea și mirosul diferă la fiecare proteină în parte. Procentul de uz e de 2- 10 %, se introduc în faza apoasă.
Desigur sunt mult mai multe active cosmetice, acestea sunt cele mai utilizate de mine.
Substanțele funcționale sunt clasificate în : vegetale, chimice, biotehnologice și animali cu funcții hidratante, vitaminizante, deodorante și antitraspirante, fotoprotector, pigmentanți și depigmentanți, sebum-regulator, antiriduri, anticelulită și antivergeturi.
Există o multitudine de active cosmetice și substanțe cosmetice, eu o să vă prezint pe cele mai uzate, cele mai ușor de găsit și de folosit. Nu vă consigliez cumpărarea activelor cu grad de dificultate ridicat în folosirea lor cum sunt acizii ( care cer o anumită experientă în folosirea lor ).
Alantoina se prezintă sub formă de pulbere fină, de culoare albă, inodoră. Se folosește ca hidratant, anti-roșeață, cicatrizant și împotriva îmbătrânirii. E folosită în aproape toate tipurile de cosmetice : creme, tonice, geluri, detergenți, deodorante și e compatibilă cu aproape toate celelalte active cosmetice.Poate fi încălzită până la 80 grade. E stabilă în pragul de pH 3-8 , e solubilă în apă, doza de uz e de 0,3 % , se introduce în faza apoasă .
Acidul hialuronic sau hialuronatul de sodiu - noi utilizăm hialuronatul de sodiu, adică sare de sodiu a acidului hialuronic.E un bipolimer care aparține familiei hidratanților barieră, împreună cu colagenul e responsabil de elasticitatea și rezistența pielii. Are efect hidratant, protector și de netezire a pielii. Se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră. Hialuronatul de sodiu e capabil de a îngloba până la zece mii de molecule de apă (se comportă ca un burete care absorbe apa), formează un gel dens. Se face un gel în soluție de 1 % - se formează gelul cu 1 gram de hialuronat și 98,5 grame de apă și 0,5 conservant. Acest gel se folosește ca atare în cosmetice în procent de 1-3%.
Aloe Vera (gelul de aloe) - planta din care se obține gelul e din varietatea Aloe Barbadensis. Proprietățile acestui gel : cicatrizant, calmant ( în cazul arsurilor, dar nu se aplică pe o rană deschisă deoarece ustură), antiinflamator, analgezic, nutritiv și hidratant lejer. Este potrivit tuturor tipurilor de piele, iar vara poate substitui crema de față. Gelul se obține gelificând sucul de aloe, pulpa plantei de aloe, sau cu pulbere de aloe liofilizată sau gel de aloe concentrat. Inconvenientul folosirii pulpei de aloe, e că se oxidează (devine de culoare roz), eu nu vă consiliez această metodă. Cu pulberea liofilizată 200:1, cu un gram de pulbere se obțin 200 g de gel, iar gelul de aloe concentrat de obicei se folosește 10:1, adică cu 10 g de gel concentrat se obțin 100 g de gel di Aloe Vera. Procentul de uz în produsele cosmetice e de 1-5 %.
Bisabololul - are proprietăți calmante, e obținut din uleiul esențial de mușețel, din care au extras, prin sinteză,
toate proprietățile calmante. Se prezintă sub formă lichidă, incoloră și inodoră. Procentul de uz e de 0,5 - 1%, se introduce în creme de față sau loțiuni după soare, în faza C. Pentru a fi introdus în tonice sau produse apoase trebuie mai întâi solubilizat.
Cafeina - substanță de origine vegetală, prezentă în cafea, ceai negru sau guarana. Se folosește în special în produsele anticelulită sau drenante, datorită proprietătilor lipolitice. Deasemenea are acțiune tonificantă asupra țesuturilor. Se folosește în cremele de față ca agent de fermitate sau în cremele/gelurile de ochi pentru a atenua pungile de sub ochi. Se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră. Procentajul de uz e de 0,5 % în creme de față/ochi și 1-2% în cremele și gelurile anticelulită. E solubilă în apă, în creme se introduce în faza apoasă ( pentru o dizolvare mai rapidă se recomandă încălzirea apei).
Coenzima Q 10( ubiquinone) - puternic antioxidant, cunoscut pentru proprietățile sale împotriva îmbătrânirii pielii, antioxidant și protejează pielea contra radicalilor liberi. Ajută la diminuirea ridurilor fine și la menținerea elasticității pielii. Se prezintă sub formă de pulbere de culoare portocalie sau sub formă lichidă, amestecat cu vitamina E și alt ulei . Procentul de uz pentru pulbere de 0,5 % iar pentru forma lichidă de 1-3%. Se adaugă în faza C.
Glicerina vegetale - umectant și hidratant, are proprietăți higroscopice ( păstrează apa in situ), ajută la menținerea hidratării pielii și a părului. Glicerina se poate introduce în aproape toate preparatele cosmetice, doza optimă de uz e de 2-8 %. Deasupra acestui prag de 8 %, glicerina se comportă în mod contrar, ducând la uscarea pielii . În doză mică glicerina absorbe apa din jur menținând pielea hidratată, în doze mari glicerina absoarbe apa din straturile pielii , în acest mod duce la deshidratarea și uscarea pielii.
MSM (metilsulfonilmetan) - este un compus organic sulfuros care se prezintă sub formă de pulbere albă, granuloasă . Este util în durerile articulare şi osoase, stimulează producţia de colagen, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. Procentul de uz este 1-10%, se poate introduce în creme antirid, creme antireumatice, geluri şi balsamuri pentru dureri articulare, dar şi în produsele de îngrijire a părului cum ar fi şampoanele sau balsamurile de păr.
Niacinamida sau vitamina PP - se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră și solubilă în apă. Aceasta mărește numărul ceramidelor și a proteinelor-barieră. Îmbunătățește aspectul tenului gras și acneic reducând producerea de sebum și porii dilatați, deasemenea are proprietăți hidratante și calmante (inhibă inflamarea celulelor la nivelul pielii). Are proprietăți anti-îmbătrânire și limitează apariția ridurilor, iar recent s-a observat că ajută la reducerea petelor pigmentare. Procentul de uz e de 1-2 % pentru un efect hidratant și calmant, iar 3-4 % pentru un efect exfoliant și depigmentar.
Pantenolul - e o formă stabila a vitaminei B5 . În interiorul pielii vine transformat în acid pantotenic chemat și ”vitamina frumuseții”, favorizează hidratarea, deoarece pătrunde în stratele profunde ale pielii și fixează apa. Pantenolul favorizează metabolismul energetic al celulelor cutanate și le stimulează creșterea. Exercită o funcție calmantă și tămaduitoare în cazul eritemelor solare. Asupra părului, datorită capacității de a fixa apa, aduce beneficii părului deteriorat, uscat și a vârfurilor despicate. Se prezintă sub formă de lichid, incolor,se găsește în soluție de 75 %. În produsele cosmetice se folosește în procent de 2 - 3 %.
Piatra de alaun (potassium alum) - e un cristal natural cunoscut pentru proprietățile astringente, antibac-teriene și hemostatice. Este un deodorant mineral natural, e hipoalergen, economic și nu lasă urme pe haine. Se prezintă sub formă solidă ( normala piatra de alaun care se folosește ca atare în locul deodorantului) sau sub formă de pulbere ( obținută prin măcinarea pietrei). Pulberea se folosește în procent de 3-5 % pentru producerea deodorantelor solide sau în gel, 0,5-2% în producerea tonicelor, aftershave, creme, geluri sau soluții antibacteriene.
Proteine hidrolizate de grâu, lapte, soia, ovăz - sunt proteine obținute prin hidroliza enzimatică controlată. La nivelul pielii rezultă hidratante, lejer protective. Introduse în șampoane și detergenții de față au funcție protectivă, împiedicând acțiunea excesiv de degrasantă a tensioactivilor, fiind introduse în formulările ”mild”. Introduse în șampoane și balsamuri formează o peliculă protectivă la nivelul părului ce durează până la următoarea spălare.Se prezintă sub formă lichidă, mai puțin proteinele de lapte care sunt sub formă de pulbere. Culoarea și mirosul diferă la fiecare proteină în parte. Procentul de uz e de 2- 10 %, se introduc în faza apoasă.
Desigur sunt mult mai multe active cosmetice, acestea sunt cele mai utilizate de mine.
duminică, 13 aprilie 2014
Tensioactivi/Surfactanți - Ingrediente folosite în autoproducerea cosmeticelor în casă
Tensioactivii - ingredientele principale ai detergenților, sunt substanțe care au proprietatea de a reduce tensiunea superficială a apei, facilitează amestecarea substanțelor cu caracteristici chimice diverse( ca apa și murdăria). Tensioactivii sunt formați din două părți care se comportă în mod divers: o parte hidrofilă care se leagă de moleculele de apă și o parte lipofilă care se leagă de grăsimi ( în cazul nostru de murdărie) și le îndepărtează cu apa.
Tensioactivii se împart în anionici și cationici. Tensioactivii anionici sunt cei folosiți la producerea șampoanelor, gelurilor de duș sau a altelor produse de spălare, iar tensioactivii cationici sunt folosiți la producerea balsamurilor și măștilor de păr, sau sunt adizionate în șampoane pentru a ajuta la descâlcirea părului.
Cei mai folosiți tensioactivi anionici pentru producerea detergenților sunt următorii:
Sodium laureth sulfate - tensioactivo anionico, e ingredientul principal al detergenților în comerț. Se prezintă sub formă de lichid trasparent; substanță activă de spălare 27%. Face multă spumă, are putere de spălare mare, nu costă mult și e bun ca tensioactiv de bază. Deși e destul de agresiv, poate fi îndulcit ajungând o treime de cocamidopropryl betaine ( 30 g di SLES și 10 g Betaina ). Se îngroașă cu sare (se ajunge 1 % ) dar și cu ceilalți tensioactivi , de exemplu Betaina.
Sodium lauroyl sarcosinate - tensioactiv anionic, e tensioactivul principal în cosmetica ecobio.Putere de spălare scăzută, e un lichid transparent, inodor, delicat, cu substanța activă de spălare de 29%. Singur nu face multă spumă, dar în combinație cu alți tensioactivi produce o spumă cremoasă, care durează. Se folosește ca tensioactiv principal, combinat cu doze mici de alți tensioactivi, care îmbunătățește formula. Se îngroașă la pH 5, deci se folosește acid lactic sau citric pentru a scădea pH-ul detergentului. acest tensioactiv este lichid sub sau deasupra pH, dar redevine lichid dacă se introduce chiar și o cantitate mică de substanță uleioasă .
Betaina (coco betaine, cocamidopropyl betaine) - tensioactiv amfoter, „îndulcește” formulele detergenților. Are substanța activă de spălare de circa 30%, face multă spumă. Singur e agresiv, dar în combinație cu ceilați tensioactivi anionici se dezactivează agresivitatea. E un lichid transparent, dar poate fi și colorat de diferite nuanțe de gălbui. Nu se îngroașă cu nici o substanță, dar în schimb e folosit pentru a îngroșa SLES.
Sodium/Disodium cocoanphodiacetate - tensioactiv secundar, folosit în mai ales șampoane deoarece ajută la pieptănarea ușoară a părului. La nivelul pielii corpului are proprietăți catifelante. Substanța activă de spălare e de circa 40%, dar e destul de delicat, se prezintă sub formă de lichid dens, de culoare gălbuie. Se folosește în procent de 4-5%.
Lauryl glucoside - tensioactiv non-ionic. Din familia glucosidelor e unicul solid la tempratura camerei. Se prezintă sub formă de pastă albă, pentru a utiliza tebuie încalzită ușor ( sunt de ajuns 10 sec în microonde). Ca tensioactiv e delicat, se folosește pentru ”îndulcirea” formulelor dar și pentru îngroșare. Substanța activă de spălare e de circa 50%, procentajul de uz e maxim 10%.
Tensioactivii cationici sunt substanțe care învelesc firul de păr cu un strat subțire, facâdu-l mai ușor de pieptănat, mai moale și mai lucios. E mai corect să le denumim substanțe condiționatoare. Aceste substanțe contribuie la protejarea și îmbunătățirea aspectului părului. Sunt mai multe tipuri de condiționatoare pentru păr : solide, lichide, în pulbere.
Condiționanții solizi pentru balsam : esterquat, cetrimonium și behentrimonium chloride,behentrimonium methosulfate, stearamidopropyl dimethylamine. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi, se topesc pentru a fi folosiți. Procentul de uz e de 4-5 %.
Condiționanții lichizi : Polyquaternium 7 e cel mai folosit, e de origine sintetică, dar nu e siliconic. Se folosește în procent de 1-2 % în șampoane, dar poate fi folosit și în celelalte produse detegente.
Condiționanții în pulbere : Hydroxypropyl guar trimonium chloride. Se folosește în șampoane și balsamuri, se adaugă în faza apoasă în procent de 0,15% până la 0,6%. Dacă se folosește o doză prea mare se lipește de firul de păr și se obține efectul contrar: părul devine greu de pieptănat și se îngrașă mai des.
Tensioactivii se împart în anionici și cationici. Tensioactivii anionici sunt cei folosiți la producerea șampoanelor, gelurilor de duș sau a altelor produse de spălare, iar tensioactivii cationici sunt folosiți la producerea balsamurilor și măștilor de păr, sau sunt adizionate în șampoane pentru a ajuta la descâlcirea părului.
Cei mai folosiți tensioactivi anionici pentru producerea detergenților sunt următorii:
Sodium laureth sulfate - tensioactivo anionico, e ingredientul principal al detergenților în comerț. Se prezintă sub formă de lichid trasparent; substanță activă de spălare 27%. Face multă spumă, are putere de spălare mare, nu costă mult și e bun ca tensioactiv de bază. Deși e destul de agresiv, poate fi îndulcit ajungând o treime de cocamidopropryl betaine ( 30 g di SLES și 10 g Betaina ). Se îngroașă cu sare (se ajunge 1 % ) dar și cu ceilalți tensioactivi , de exemplu Betaina.
Sodium lauroyl sarcosinate - tensioactiv anionic, e tensioactivul principal în cosmetica ecobio.Putere de spălare scăzută, e un lichid transparent, inodor, delicat, cu substanța activă de spălare de 29%. Singur nu face multă spumă, dar în combinație cu alți tensioactivi produce o spumă cremoasă, care durează. Se folosește ca tensioactiv principal, combinat cu doze mici de alți tensioactivi, care îmbunătățește formula. Se îngroașă la pH 5, deci se folosește acid lactic sau citric pentru a scădea pH-ul detergentului. acest tensioactiv este lichid sub sau deasupra pH, dar redevine lichid dacă se introduce chiar și o cantitate mică de substanță uleioasă .
Betaina (coco betaine, cocamidopropyl betaine) - tensioactiv amfoter, „îndulcește” formulele detergenților. Are substanța activă de spălare de circa 30%, face multă spumă. Singur e agresiv, dar în combinație cu ceilați tensioactivi anionici se dezactivează agresivitatea. E un lichid transparent, dar poate fi și colorat de diferite nuanțe de gălbui. Nu se îngroașă cu nici o substanță, dar în schimb e folosit pentru a îngroșa SLES.
Sodium/Disodium cocoanphodiacetate - tensioactiv secundar, folosit în mai ales șampoane deoarece ajută la pieptănarea ușoară a părului. La nivelul pielii corpului are proprietăți catifelante. Substanța activă de spălare e de circa 40%, dar e destul de delicat, se prezintă sub formă de lichid dens, de culoare gălbuie. Se folosește în procent de 4-5%.
Lauryl glucoside - tensioactiv non-ionic. Din familia glucosidelor e unicul solid la tempratura camerei. Se prezintă sub formă de pastă albă, pentru a utiliza tebuie încalzită ușor ( sunt de ajuns 10 sec în microonde). Ca tensioactiv e delicat, se folosește pentru ”îndulcirea” formulelor dar și pentru îngroșare. Substanța activă de spălare e de circa 50%, procentajul de uz e maxim 10%.
Tensioactivii cationici sunt substanțe care învelesc firul de păr cu un strat subțire, facâdu-l mai ușor de pieptănat, mai moale și mai lucios. E mai corect să le denumim substanțe condiționatoare. Aceste substanțe contribuie la protejarea și îmbunătățirea aspectului părului. Sunt mai multe tipuri de condiționatoare pentru păr : solide, lichide, în pulbere.
Condiționanții solizi pentru balsam : esterquat, cetrimonium și behentrimonium chloride,behentrimonium methosulfate, stearamidopropyl dimethylamine. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi, se topesc pentru a fi folosiți. Procentul de uz e de 4-5 %.
Condiționanții lichizi : Polyquaternium 7 e cel mai folosit, e de origine sintetică, dar nu e siliconic. Se folosește în procent de 1-2 % în șampoane, dar poate fi folosit și în celelalte produse detegente.
Condiționanții în pulbere : Hydroxypropyl guar trimonium chloride. Se folosește în șampoane și balsamuri, se adaugă în faza apoasă în procent de 0,15% până la 0,6%. Dacă se folosește o doză prea mare se lipește de firul de păr și se obține efectul contrar: părul devine greu de pieptănat și se îngrașă mai des.
vineri, 11 aprilie 2014
Gelificanți și Emulsifianți - Ingredintele folosite pentru autoproducerea cosmeticelor în casă
Continuăm lista cu ingredientele/materiile prime folosite pentru produce cosmetice handmade în casă:
Gelificanții - cel mai cunoscut și utilizat gelificant e guma xanthan,e o pulbere de culoarea fildeșului, se folosește pentru a obține gelurilor de față sau corp și pentru stabilizarea emulsiilor. Cel mai eficient mod de a obține gelul e dispersia gumei xanthan în glicerina ( se amestecă bine guma cu glicerina, se adaugă puțin câte puțin apa până la formarea gelului), dar se poate amesteca și în apa caldă, doar că hidratarea durează mai mult. procentajul de uz e de 0,2-0,5 % ca stabilizator pentru creme sau 0,5- 2% în geluri. Guma de acacia se folosește mai ales în produsele de machiaj ca mascara sau tuș de pleoape în procentaj de până la 25%, dar se poate folosi și ca stabilizator a emulsiilor, în procent de 1-3%. Guma guar se folosește la formarea gelurilor de față și de corp, a gelurilor peeling, a pastelor de dinți, sau în produsele de machiaj în combinație cu guma de acacia. Procentajul de uz e de 1-5% (1% geluri lejere - 5% geluri ferme). Se folosește la cald sau la rece. Guma caragenina se obțin geluri ”lucioase”, se folosește pentru gelurile de duș, geluri de păr, mai puțin pentru geluri de față. Se amestecă la cald cu apa, în procent de 1-3%. Hidroxietilceluloza se folosește pentru obținerea gelurilor de față, a deodorantelor roll-on, ca și stabilizator în creme nu e recomandată deoarece formează un film la suprafața pielii care accentuează liniile de expresie. Procentul de uz e de 1-3%. Carbomer , e un polimer sintetic, dar nu are proprietăți filmante la nivelul pielii. Îmbunătățește aspectul cremelor și ajută la întinderea mai ușoară a lor. Se folosește în procente de 0,3 - 0,5 %, se obține un gel transparent și ferm. În creme se folosește în combinație cu guma xanthan: 0,3 de carbomer și 0,2 xanthan. Se folosește la rece, se presară pulberea peste apă, se așteaptă să se hidrateze și se tamponează cu 3-4 picături de soluție de sodă caustică, se formează imediat un gel dens. Cel mai versatil polimer din gama carbomerilor e Carbopol ultrez 21. Gelurile obținute sunt stabile în intervalul de pH 5,5-6,5,dar nu rezistă la schimbările de pH, la săruri de orice tip.
Emulsifianții - există emulsifianți la cald și la rece. Emulsifianții sunt substanțe cu rol dublu, hidrofil și lipofil, care au proprietatea de a reduce tensiunea interfacială dintre două substanșe nemiscibile și de a forma un film interfacial stabil. Fiecare emulsie e caracterizată de un raport dintre grupurile hidrofile ( care se leagă de apă) și lipofile ( care se leagă de ulei), acesta putând fi mai hidrofil sau lipofil. Această valoare se cheamă HLB
( hydrophylic-lipophylic balance) și poate varia de la 0 la 20.
HLB de la 0 la 3 - nu se disperd în apă, sunt prezenți prea puține grupuri hidrofile, e considerat un factor de consistență lipofilă;
HLB de la 3 la 6 - se disperd puțin în apă, emulsifiantul e lipofil și se utilizează pentru a face emulsii A/O (water in oli, apă în ulei);
HLB de la 6 la 8 - se disperd în apă amestecând cu forță, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 8 la 10 - se formează o dispersie stabilă, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 10 la 13 - emulsia devine O/A ( oil in water, ulei în apă );
HLB de la 13 la 20 - emulsionantul O/A e și solubilizant sau surfactant.
Se obțin emulsii stabile A/O cu HLB între 2 și 6, emulsii stabile O/A cu HLB între 8 și 16.
Emulsifianții la cald se prezintă sub formă solidă, în perle, pulbere sau fulgi, iar emulsifianții la rece sunt sub formă lichidă. Pentru a își îndeplini funcția emulsifiantă, emulsifianții la cald se încălzesc la aproximativ 70 grade , se amestecă cu apa, încălzită și ea la temperatura de 70-80 grade celsius. Dacă se încearcă această operațiune la rece, se poate observa că apa și uleiul nu se amestecă. Formulele care necesită emulsifianți la cald se compun din trei fase: faza A (apa cu gelificant), faza B ( emulsifianții și uleiuri, unturi și ceara ) și faza C ( toate ingredientele care își pierd proprietățile când sunt încălzite). Faza A și faza B se încălzesc, separat, și apoi când ajung la temperatura de 70 grade se amestecă până la emulsifiere ( cu mixerul vertical sunt deajuns 10-15 secunde, sau până când amestecul devine alb,cu aspectul unei creme).Din emulsifianții la cald cei mai cunoscuți sunt : Olivem 1000 (Cetearyl olivate, Sorbitan olivate) se folosește în procent de 5-10%, Metilglucosio sesquistearato - se folosește 3-5 %. Cetearyl Glucoside se folosește în procent de până la 1,5 %, Gliceryl Monostearato SE se folosește în procentaj de 1-10%, Poliglicerile 3 Metilglucosio distearato procent de uz de 3-5%. Co-emulsifianții ajută la stabilitatea emulsiilor, se folosesc în procent de 1-2% împreună cu emulsifiantul principal. Cei mai folosiți sunt Cetyl alcohol, Glyceryl stearate, Cetearyl alcohol. Emulsifianții la rece sunt mai puțini, dintre cei mai cunoscuți sunt poliglicerilii (PGE 3-caprato, PGE 4-caprato, PGE 10-laurato, PGE 3-oleato), uleiul de ricin hidrogenat, gelisucre, alfa bio. Emulsia la rece se face astfel : se amestecă uleiurile cu emulsifiantul ales, după care se încorporează apa și celelate ingrediente alese pentru crema noastră.
Lista cu HLB emulsifianților:
HLB
Gelificanții - cel mai cunoscut și utilizat gelificant e guma xanthan,e o pulbere de culoarea fildeșului, se folosește pentru a obține gelurilor de față sau corp și pentru stabilizarea emulsiilor. Cel mai eficient mod de a obține gelul e dispersia gumei xanthan în glicerina ( se amestecă bine guma cu glicerina, se adaugă puțin câte puțin apa până la formarea gelului), dar se poate amesteca și în apa caldă, doar că hidratarea durează mai mult. procentajul de uz e de 0,2-0,5 % ca stabilizator pentru creme sau 0,5- 2% în geluri. Guma de acacia se folosește mai ales în produsele de machiaj ca mascara sau tuș de pleoape în procentaj de până la 25%, dar se poate folosi și ca stabilizator a emulsiilor, în procent de 1-3%. Guma guar se folosește la formarea gelurilor de față și de corp, a gelurilor peeling, a pastelor de dinți, sau în produsele de machiaj în combinație cu guma de acacia. Procentajul de uz e de 1-5% (1% geluri lejere - 5% geluri ferme). Se folosește la cald sau la rece. Guma caragenina se obțin geluri ”lucioase”, se folosește pentru gelurile de duș, geluri de păr, mai puțin pentru geluri de față. Se amestecă la cald cu apa, în procent de 1-3%. Hidroxietilceluloza se folosește pentru obținerea gelurilor de față, a deodorantelor roll-on, ca și stabilizator în creme nu e recomandată deoarece formează un film la suprafața pielii care accentuează liniile de expresie. Procentul de uz e de 1-3%. Carbomer , e un polimer sintetic, dar nu are proprietăți filmante la nivelul pielii. Îmbunătățește aspectul cremelor și ajută la întinderea mai ușoară a lor. Se folosește în procente de 0,3 - 0,5 %, se obține un gel transparent și ferm. În creme se folosește în combinație cu guma xanthan: 0,3 de carbomer și 0,2 xanthan. Se folosește la rece, se presară pulberea peste apă, se așteaptă să se hidrateze și se tamponează cu 3-4 picături de soluție de sodă caustică, se formează imediat un gel dens. Cel mai versatil polimer din gama carbomerilor e Carbopol ultrez 21. Gelurile obținute sunt stabile în intervalul de pH 5,5-6,5,dar nu rezistă la schimbările de pH, la săruri de orice tip.
Emulsifianții - există emulsifianți la cald și la rece. Emulsifianții sunt substanțe cu rol dublu, hidrofil și lipofil, care au proprietatea de a reduce tensiunea interfacială dintre două substanșe nemiscibile și de a forma un film interfacial stabil. Fiecare emulsie e caracterizată de un raport dintre grupurile hidrofile ( care se leagă de apă) și lipofile ( care se leagă de ulei), acesta putând fi mai hidrofil sau lipofil. Această valoare se cheamă HLB
( hydrophylic-lipophylic balance) și poate varia de la 0 la 20.
HLB de la 0 la 3 - nu se disperd în apă, sunt prezenți prea puține grupuri hidrofile, e considerat un factor de consistență lipofilă;
HLB de la 3 la 6 - se disperd puțin în apă, emulsifiantul e lipofil și se utilizează pentru a face emulsii A/O (water in oli, apă în ulei);
HLB de la 6 la 8 - se disperd în apă amestecând cu forță, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 8 la 10 - se formează o dispersie stabilă, emulsifiantul are proprietăți medii;
HLB de la 10 la 13 - emulsia devine O/A ( oil in water, ulei în apă );
HLB de la 13 la 20 - emulsionantul O/A e și solubilizant sau surfactant.
Se obțin emulsii stabile A/O cu HLB între 2 și 6, emulsii stabile O/A cu HLB între 8 și 16.
Emulsifianții la cald se prezintă sub formă solidă, în perle, pulbere sau fulgi, iar emulsifianții la rece sunt sub formă lichidă. Pentru a își îndeplini funcția emulsifiantă, emulsifianții la cald se încălzesc la aproximativ 70 grade , se amestecă cu apa, încălzită și ea la temperatura de 70-80 grade celsius. Dacă se încearcă această operațiune la rece, se poate observa că apa și uleiul nu se amestecă. Formulele care necesită emulsifianți la cald se compun din trei fase: faza A (apa cu gelificant), faza B ( emulsifianții și uleiuri, unturi și ceara ) și faza C ( toate ingredientele care își pierd proprietățile când sunt încălzite). Faza A și faza B se încălzesc, separat, și apoi când ajung la temperatura de 70 grade se amestecă până la emulsifiere ( cu mixerul vertical sunt deajuns 10-15 secunde, sau până când amestecul devine alb,cu aspectul unei creme).Din emulsifianții la cald cei mai cunoscuți sunt : Olivem 1000 (Cetearyl olivate, Sorbitan olivate) se folosește în procent de 5-10%, Metilglucosio sesquistearato - se folosește 3-5 %. Cetearyl Glucoside se folosește în procent de până la 1,5 %, Gliceryl Monostearato SE se folosește în procentaj de 1-10%, Poliglicerile 3 Metilglucosio distearato procent de uz de 3-5%. Co-emulsifianții ajută la stabilitatea emulsiilor, se folosesc în procent de 1-2% împreună cu emulsifiantul principal. Cei mai folosiți sunt Cetyl alcohol, Glyceryl stearate, Cetearyl alcohol. Emulsifianții la rece sunt mai puțini, dintre cei mai cunoscuți sunt poliglicerilii (PGE 3-caprato, PGE 4-caprato, PGE 10-laurato, PGE 3-oleato), uleiul de ricin hidrogenat, gelisucre, alfa bio. Emulsia la rece se face astfel : se amestecă uleiurile cu emulsifiantul ales, după care se încorporează apa și celelate ingrediente alese pentru crema noastră.
Lista cu HLB emulsifianților:
HLB
duminică, 6 aprilie 2014
Acidifianți,Antioxidanți,Conservanți - Ingredintele folosite pentru autoproducerea cosmeticelor în casă
Pentru a produce cosmetice în casă avem nevoie de o serie de ingrediente fundamentale - așa-zisele materii prime cosmetice. Acestea se divid în câteva mari categori, cu funcții și proprietăți diverse.
-Acidifianții- cel mai des folosiți pentru a scădea pH-ul preparetelor cosmetice sunt acidul lactic și acidul citric. Deoarece pH optimal al pielii este de 5.5 , este necesar ca și cosmeticele homemade să aibă un pH între 5 și 6, exceptie face conturul ochiului care are pH 7. Măsurarea se face cu ajutorul testerelor turnesol.
Acidul lactic se prezintă sub formă lichidă, în concentrație de 80% sau 90%, iar pentru a scădea pH de obicei sunt necesare 4-5 picături. Acidul citric se prezintă sub formă de pulbere, iar pentru a putea fi folosit trebuie dizolvat în apă ( soluția preparată se conservă într-o sticluță de culoare închisă), dar nu e la fel de eficient ca acidul lactic.
-Antioxidanții-contrastează sau încetinesc procesul de oxidare a substațelor. Fenomenele de oxidare se produc zilnic, ducând la formarea radicalilor liberi, care dăunează celulele. Antioxidanții sunt în gradul de a opri procesul de formare a radicalilor liberi, inhibând procesul de oxidare. Cel mai cunoscut antioxidant e Vitamina E pură sau tocoferolul, poate fi adăugată în produse cosmetice sau în uleiuri pentru a preveni râncezirea lor. Extractul CO2 de rozmarin este folosit ca agent antioxidant în uleiurile vegetale dar și în săpunuri, nefiind intacat de soda caustică, se folosește în procent de 1% în săpunuri. Vitamina C sau acidul ascorbic are funcție antioxidantă asupra părții lichide a celulelor. E indicată în prevenirea ridurilor, deoarece e indispensabilă în formarea colagenului.
-Conservanții- cum am scris în postarea precedentă sunt adevărate veninuri, care atacă bacteriile, funghii și microbii care vin în contact cu produsele făcute de noi. Majoritatea conservanților sunt sub formă lichidă, iar procentajul de uz variază la fiecare în parte ( de la 0,4% până la 2 %).Cei mai folosiți conservanți sunt : Cosgard ( benzyl alcohol și dehydroacetic acid) formă lichidă, se folosește în procent de 0,6%, Benzoatul de sodiu și Sorbatul de potasiu sunt sub formă de pulbere, se folosesc împreună, sub formă de soluție apoasă ( în 80 de grame de apă se dizolvă 10 gr de benzoat de potasiu și 10 gr de sorbat de potasiu, iar lichidul obținut se păstrează într-o sticlă închisă la culoare), se folosește în procentaj de 2,5 %. Phenonip (amectec de parabeni în fenosietanol) este un lichid dens, se folosește în procentaj de 0,5 %, poate fi pus ca atare în creme, dar trebuie solubilizat pentru a fi introdus în tonice sau geluri.
-Lipidele- din această categorie fac parte uleiurile, unturile și ceara. Uleiurile și unturile au compoziție chimică asemănătoare, unica diferență e că uleiurile sunt lichide la temperatura camerei iar unturile sunt solide. Sunt constituite majoritar din trigliceride ( trei molecule de acizi grași legați de o moleculă de glicerol) și de o mică parte de nesaponificabil ( mai puțin de 1%) - cu funcționalitate cosmetică importante pentru piele. Uleiurile și unturile vegetale se deosebesc între ei prin tipul de acizi grași conținuți în trigliceride: primele au o concentrație mare de acizi grasi nesaturați, pe când în unturile vegetale majoritari sunt acizii grași saturi. Cu cât conținutul de acizi grași nesaturați e mai mare cu atât uleiul e mai sensibil la oxidare și râncezesc.
Ceara se deosebește de uleiuri și unturi prin faptul că nu conțin trigliceride. Toate tipurile de ceară sunt solide la temperatura camerei, excepție ceara fluidă de jojoba ( sau uleiul de jojoba).
-Acidifianții- cel mai des folosiți pentru a scădea pH-ul preparetelor cosmetice sunt acidul lactic și acidul citric. Deoarece pH optimal al pielii este de 5.5 , este necesar ca și cosmeticele homemade să aibă un pH între 5 și 6, exceptie face conturul ochiului care are pH 7. Măsurarea se face cu ajutorul testerelor turnesol.
Acidul lactic se prezintă sub formă lichidă, în concentrație de 80% sau 90%, iar pentru a scădea pH de obicei sunt necesare 4-5 picături. Acidul citric se prezintă sub formă de pulbere, iar pentru a putea fi folosit trebuie dizolvat în apă ( soluția preparată se conservă într-o sticluță de culoare închisă), dar nu e la fel de eficient ca acidul lactic.
-Antioxidanții-contrastează sau încetinesc procesul de oxidare a substațelor. Fenomenele de oxidare se produc zilnic, ducând la formarea radicalilor liberi, care dăunează celulele. Antioxidanții sunt în gradul de a opri procesul de formare a radicalilor liberi, inhibând procesul de oxidare. Cel mai cunoscut antioxidant e Vitamina E pură sau tocoferolul, poate fi adăugată în produse cosmetice sau în uleiuri pentru a preveni râncezirea lor. Extractul CO2 de rozmarin este folosit ca agent antioxidant în uleiurile vegetale dar și în săpunuri, nefiind intacat de soda caustică, se folosește în procent de 1% în săpunuri. Vitamina C sau acidul ascorbic are funcție antioxidantă asupra părții lichide a celulelor. E indicată în prevenirea ridurilor, deoarece e indispensabilă în formarea colagenului.
-Conservanții- cum am scris în postarea precedentă sunt adevărate veninuri, care atacă bacteriile, funghii și microbii care vin în contact cu produsele făcute de noi. Majoritatea conservanților sunt sub formă lichidă, iar procentajul de uz variază la fiecare în parte ( de la 0,4% până la 2 %).Cei mai folosiți conservanți sunt : Cosgard ( benzyl alcohol și dehydroacetic acid) formă lichidă, se folosește în procent de 0,6%, Benzoatul de sodiu și Sorbatul de potasiu sunt sub formă de pulbere, se folosesc împreună, sub formă de soluție apoasă ( în 80 de grame de apă se dizolvă 10 gr de benzoat de potasiu și 10 gr de sorbat de potasiu, iar lichidul obținut se păstrează într-o sticlă închisă la culoare), se folosește în procentaj de 2,5 %. Phenonip (amectec de parabeni în fenosietanol) este un lichid dens, se folosește în procentaj de 0,5 %, poate fi pus ca atare în creme, dar trebuie solubilizat pentru a fi introdus în tonice sau geluri.
-Lipidele- din această categorie fac parte uleiurile, unturile și ceara. Uleiurile și unturile au compoziție chimică asemănătoare, unica diferență e că uleiurile sunt lichide la temperatura camerei iar unturile sunt solide. Sunt constituite majoritar din trigliceride ( trei molecule de acizi grași legați de o moleculă de glicerol) și de o mică parte de nesaponificabil ( mai puțin de 1%) - cu funcționalitate cosmetică importante pentru piele. Uleiurile și unturile vegetale se deosebesc între ei prin tipul de acizi grași conținuți în trigliceride: primele au o concentrație mare de acizi grasi nesaturați, pe când în unturile vegetale majoritari sunt acizii grași saturi. Cu cât conținutul de acizi grași nesaturați e mai mare cu atât uleiul e mai sensibil la oxidare și râncezesc.
Ceara se deosebește de uleiuri și unturi prin faptul că nu conțin trigliceride. Toate tipurile de ceară sunt solide la temperatura camerei, excepție ceara fluidă de jojoba ( sau uleiul de jojoba).
joi, 3 aprilie 2014
Substanțele folosite în prepararea cosmeticelor
Substanțele pe care le folosim în prepararea cosmeticelor în casă pot fi periculoase dacă nu se țin cont de rolul lor în formarea produselor cosmetice. Cel care formulează creme sau produse cosmetice de orice tip trebuie să cunoască foarte bine substanțele folosite.
Trebuie să înţelegem că ingredientele chiar dacă sunt " naturale" nu sunt întotdeauna "sigure" şi substanţele chimice nu sunt "dăunătoare".
Lista cu substanțele care trebuiesc manovrate cu grijă:
Acizii - dacă intră în contact cu pielea pot provoca arsuri, chiar după câteva ore. În acest caz se clătește imediat cu apă rece. În cosmetice aceste substanțe sunt tamponate, adică aduse la pH suportabil. Esential de avut sunt testere pentru măsurarea pH-ului. Fiecare cremă sau produs cosmetic are pH -acid sau basic, dacă măsuram crema noastra si pH e prea acid ( sub nivelul standard 5.5 ) trebuie tamponat cu soluție de sodă și adus la un pH optim pentru pielea nostră. Trebuie să ne amintim că acizii sunt : acidul glicolic, acidul salicilic, acidul lactic și acidul citric, desigur sunt mult mai mulți acizii folosiți în industria cosmetică, dar aceștia sunt cei mai des folosiți în producerea cosmeticelor în casă.
Bazele - soda caustică e o bază tare, care poate provoca arsuri serioase dacă nu se manevrează cu grijă, deasemenea poate irita căile respiratorii dacă se inspiră vaporii exalați când se dizolvă soda în apă. Pentru a face soluția de sodă trebuie să ne echipăm cu mănuși de cauciuc, mască și ochelari de protecție, deasemenea nu trebuie folosiți recipienți în aluminiu, deoarece e coroziv. Cei mai sicuri recipienți sunt în sticlă rezistentă la temperaturi înalte.
Uleiurile esențiale - sunt substanțe extrem de periculoase dacă sunt înghițite, pot provoca convulsii, dificultăți respiratorii și chiar avort. Sunt iritante în contact cu pielea și sunt dizolvanți puternici ( dizolvă plastica și lacul de pe mobilă ). Chiar dacă sunt substanțe naturale, nu sunt inofensive, fiecare ulei esențial are o doză de uz și contraindicații. Se folosesc diluite , câteva picături în 100 gr de produs finit!
Conservanții - sunt adevărate veninuri, altfel nu ar putea ucide bacteriile și germenii din cosmeticele noastre! Sunt puternici dizolvanți, iar în contactul cu pielea pot provoca iritații. De asemenea pot provoca reacții alergice la nivelul pielii. Procentajul de folosit în interiorul cosmeticelor e minim, dar trebuie mereu respectat, dacă punem prea puțin nu e eficace, dacă e în exces e iritant.
Pulberile cosmetice - se împart în pulberi impalpabile, pulberi nanomicroscopice şi pulberi micronizate.Aici vorbim de bioxidul de titan, magneziu stearat, mica, oxizii de fier sau ultramarinii folosiţi pentru a face fond de ten mineral, farduri, sau alte produse cosmetice în pulbere sau derivate a acestora. Toate pulberile sunt periculoase dacă sunt inhalate, mai ales pulberile micro şi nano care pot ajunge în plămâni şi pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, alergii sau mai grav pneumoconioză. Aşadar când manevrăm pulberile cosmetice trebuie să fim foarte atenţi, să nu inhalăm praful care se formează de exemplu după ce amestecăm în blender pulberile pentru a crea fondul de ten mineral.
Substanţe care depind de pH pentru a fi stabile sau incompatibile cu alte substanţe cosmetice.
vezi postarea
Ordinarea recipienţilor - trebuie folosiţi recipienţi adapţi fiecărei substanţe în parte, rezistenţi şi fără defecte. Deasemenea fiecare substanţă chimică trebuie etichetată şi ţinută împreună cu celelate substanţe asemănătoare, posibil într-un dulăpior separat, fără a le amesteca cu alt gen de substanţe, alimentare, medicinale, cu care ar putea fi confundate, ducând în acest mod la o posibilă utilizare improprie. În cazul în care etichetele nu mai sunt vizibile ar trebui înlocuite cu altele noi. Acelaşi discurs şi cu produsele cosmetice care le producem, trebuie etichetate, puse în recipienţi integri şi siguri.
Sursa: forum
Trebuie să înţelegem că ingredientele chiar dacă sunt " naturale" nu sunt întotdeauna "sigure" şi substanţele chimice nu sunt "dăunătoare".
Lista cu substanțele care trebuiesc manovrate cu grijă:
Acizii - dacă intră în contact cu pielea pot provoca arsuri, chiar după câteva ore. În acest caz se clătește imediat cu apă rece. În cosmetice aceste substanțe sunt tamponate, adică aduse la pH suportabil. Esential de avut sunt testere pentru măsurarea pH-ului. Fiecare cremă sau produs cosmetic are pH -acid sau basic, dacă măsuram crema noastra si pH e prea acid ( sub nivelul standard 5.5 ) trebuie tamponat cu soluție de sodă și adus la un pH optim pentru pielea nostră. Trebuie să ne amintim că acizii sunt : acidul glicolic, acidul salicilic, acidul lactic și acidul citric, desigur sunt mult mai mulți acizii folosiți în industria cosmetică, dar aceștia sunt cei mai des folosiți în producerea cosmeticelor în casă.
Bazele - soda caustică e o bază tare, care poate provoca arsuri serioase dacă nu se manevrează cu grijă, deasemenea poate irita căile respiratorii dacă se inspiră vaporii exalați când se dizolvă soda în apă. Pentru a face soluția de sodă trebuie să ne echipăm cu mănuși de cauciuc, mască și ochelari de protecție, deasemenea nu trebuie folosiți recipienți în aluminiu, deoarece e coroziv. Cei mai sicuri recipienți sunt în sticlă rezistentă la temperaturi înalte.
Uleiurile esențiale - sunt substanțe extrem de periculoase dacă sunt înghițite, pot provoca convulsii, dificultăți respiratorii și chiar avort. Sunt iritante în contact cu pielea și sunt dizolvanți puternici ( dizolvă plastica și lacul de pe mobilă ). Chiar dacă sunt substanțe naturale, nu sunt inofensive, fiecare ulei esențial are o doză de uz și contraindicații. Se folosesc diluite , câteva picături în 100 gr de produs finit!
Conservanții - sunt adevărate veninuri, altfel nu ar putea ucide bacteriile și germenii din cosmeticele noastre! Sunt puternici dizolvanți, iar în contactul cu pielea pot provoca iritații. De asemenea pot provoca reacții alergice la nivelul pielii. Procentajul de folosit în interiorul cosmeticelor e minim, dar trebuie mereu respectat, dacă punem prea puțin nu e eficace, dacă e în exces e iritant.
Pulberile cosmetice - se împart în pulberi impalpabile, pulberi nanomicroscopice şi pulberi micronizate.Aici vorbim de bioxidul de titan, magneziu stearat, mica, oxizii de fier sau ultramarinii folosiţi pentru a face fond de ten mineral, farduri, sau alte produse cosmetice în pulbere sau derivate a acestora. Toate pulberile sunt periculoase dacă sunt inhalate, mai ales pulberile micro şi nano care pot ajunge în plămâni şi pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, alergii sau mai grav pneumoconioză. Aşadar când manevrăm pulberile cosmetice trebuie să fim foarte atenţi, să nu inhalăm praful care se formează de exemplu după ce amestecăm în blender pulberile pentru a crea fondul de ten mineral.
Substanţe care depind de pH pentru a fi stabile sau incompatibile cu alte substanţe cosmetice.
vezi postarea
Ordinarea recipienţilor - trebuie folosiţi recipienţi adapţi fiecărei substanţe în parte, rezistenţi şi fără defecte. Deasemenea fiecare substanţă chimică trebuie etichetată şi ţinută împreună cu celelate substanţe asemănătoare, posibil într-un dulăpior separat, fără a le amesteca cu alt gen de substanţe, alimentare, medicinale, cu care ar putea fi confundate, ducând în acest mod la o posibilă utilizare improprie. În cazul în care etichetele nu mai sunt vizibile ar trebui înlocuite cu altele noi. Acelaşi discurs şi cu produsele cosmetice care le producem, trebuie etichetate, puse în recipienţi integri şi siguri.
Sursa: forum
Abonați-vă la:
Postări (Atom)