Maceratele uleioase sunt rezultatul obţinut din macerarea în ulei vegetal a uneia sau mai multe plante. Majoritatea compuşilor prezenţi în plante sunt solubile în ulei, deci proprietăţile lor vor trece în uleiul în care sunt macerate. Nu toate plantele pot fi macerate în ulei!
Pentru maceratele uleioase pot fi folosite toate uleiurile vegetale, dar sunt de preferat cele care nu râncezesc uşor. Pot fi folosite ca ulei de masaj, dar şi ca ingrediente în unguente, creme sau chiar săpun natural.
Uleiurile care pot fi folosite pentru obţinerea maceratelor uleioase:
-uleiul de jojoba - este foarte rezistentă la râncezire, tratându-se de ceara lichidă, şi penetrează în profunzime în piele. Poate fi utilizat pur sau diluit cu alt ulei, procent de uz 1/4 ( o parte ulei de jojoba şi patru părţi alt ulei vegetal);
-uleiul de floarea soarelui - rezistent la râncezire, nu are proprietăţi deosebite;
-uleiul de orez - conţine gamma orizanol şi vitamina E ceea ce îi conferă rezistenţă mai mare la râncezire.
-ulei de măsline - este rezistent la râncezire, dar are miros puternic care poate interfera cu mirosurile plantei folosite.
Toate tipurile de ulei vegetal pot fi folosite, dar trebuie luat în considerare rezistenţa la râncezire în timp, costul uleiului şi pentru ce vrem să folosim maceratul. Este inutil să facem un macerat uleios cu un ulei scump dacă după puţin timp râncezeşte şi nu mai poate fi folosit. Alegerea mea este uleiul de orez, care are proprietăţi emoliente şi este rezistent, maceratul uleios ţine şi doi ani.
Se folosesc plantele uscate, excepţie în cazul în care trebuie folosite plantele verzi (arnica, sunătoare). Nu există o reţetă precisă, se ia un borcan cu filet, care se închide ermetic, spălat şi uscat, se umple trei sferturi cu planta şi se acoperă cu ulei.
Metoda tradiţională de macerare se face în felul următor: se pune borcanul cu planta noastră acoperită de ulei într-un dulap sau alt loc întunecos şi răcoros, se lasă timp de 40 de zile, la două sau trei zile se agită, după care se filtrează şi se transferă în sticle închise la culoare.
Metoda de macerare la cald se foloseşte în cazul plantelor proaspete sau când vrem să obţinem rapid un macerat. Procedeul de umplere este ca mai sus, doar că în loc de a lăsa recipientul la întuneric, ziua se expune la soare, iar când nu mai este soare se depozitează la întuneric.Borcanul trebuie să fie închis la culoare, sau dacă e transparent se înveleşte în staniol. Procedeul se repetă timp de 15 zile, după care se filtrează.
Metoda la cald cu bain-marie: se umple borcanul ca mai sus, se pune la bain-marie, la foc lent, timp de 3-6 ore, după care se poate filtra.
Filtrarea se face în doi timpi: primul filtraj, conţinutul borcanului nostru se filtrează cu ajutorul unui tifon într-un alt recipient, planta se stoarce bine, şi se lasă totul două zile. După acest timp se efectuează a doua filtrare cu ajutorul unui filtru de cafea pentru a elimina toate reziduurile, după care se transferă într-un recipient închis la culoare şi se păstrează în loc întunecos şi răcoros.
Pentru o conservare cât mai lungă a maceratului uleios se poate adăuga vitamina E, care contrastează oxidarea uleiurilor. Este de ajuns 0,25% pentru 100 ml.
Plantele folosite la macerate uleioase şi proprietăţile cosmetice
-ardei iute ( ardei uscat) - stimulant;
-arnica ( flori prospete ) - anti-inflamtor, analgezic;
-cimbru ( flori şi frunze uscate) - anti-septic, tonificant;
-coada şoricelului ( flori uscate) - calmantă, anti-inflamator;
-dafin ( planta sau fructe mărunţite) - anti-septic;
-gălbenele ( flori uscate) - anti-inflamator, calmant, anti-mâncărimi;
-gheara dracului ( rădăcina) - anti-inflamator, analgezic;
-iederă (frunze prospete) - tonificant;
-lavanda ( flori uscate) - anti-septic, calmant;
-morcov ( rădăcină prospătă) - menţine pielea bronzată;
-muşeţel ( flori uscate) - calmant, anti-inflamor;
-salvie ( frunze uscate ) -deodorant, anti-septic;
-rozmarin ( frunze uscate) - anti-septic, calmant.
sâmbătă, 7 iunie 2014
marți, 3 iunie 2014
Importanţa pH-ului în produsele cosmetice! Cum se măsoară şi tester folosit!
Cu noţiunea de pH suntem familiarizaţi din şcoală, unde ne-a fost predată la ora de chimie şi ştim că măsurarea lui ne indică aciditatea sau bazicitatea. În termeni ştiinţifici pH înseamnă potenţial de hidrogen sau logaritmul negativ al concentraţiei ionului de hidrogen. Acizii sunt substanţe compuse din unul sau mai mulţi atomi de hidrogen şi un radical liber. Bazele sunt substanţe compuse dintr-un metal şi una sau mai multe grupări de hidroxil.
Scara de măsurare a pH-ului începe de la 0 ( aciditate extremă) şi ajunge la 14 ( bazicitate extremă). PH 7 se află la mijlocul scării şi este considerat neutru, foarte puţine substanţe sunt complet neutre (apa are un pH 7). Acidul clorhidric are pH 0, fiind substanţa cea mai acidă, în schimb soda caustică are pH 14, fiind substanţa cea mai alcalină.
Toate cosmeticele trebuie să aibă pH-ul cuprins între 5 -7, excepţie fac gelurile intime care pot avea pH de 4-4,5 sau tratamentele pe bază de acid (de ex. exfolianţii cu acid salicilic sau glicolic) care trebuie să aibă pH 4. În cazul produselor care intră în contact cu ochii este importantă menţinerea pH-ului 7, în mod contrar poate ustura.
La contactul cu pielea sunt agresive atât produsele prea acide, cât şi produsele alcaline ( de ex. soda caustică poate provoca arsuri). Produsele cu pH cuprins între 4 - 5 şi 7 - 10 pot provoca mici iritaţii, dar nimic grav, sunt absolut de evitat produsele cu pH sub 4 şi deasupra a 10, deoarece pot provoca arsuri şi daune permanente pielii.
Cum se reglează pH-ul unui cosmetic? Dacă este peste 7 trebuie scăzut, deci se utilizează un acid, de obicei lactic sau citric, iar dacă este sub 5 trebuie ridicat utilizându-se o bază, de obicei o soluţie de sodă (bicarbonatul nu este considerat deoarece este o bază slabă şi duce la formarea bulelor).
De reţinut : fiecare punct ale pH-ului este de 10 ori mai acid sau mai alcalin decât anteriorul! De exemplu un pH 5 este de 10 ori mai acid decât un pH 6 şi de 100 de ori mai acid decât un pH 7, la fel se comportă şi în cazul pH alcalin. Acest fapt este important în măsurarea pH unei creme, şampon sau alt produs cosmetic, ţinând cont că reglarea pH-ului este fundamentală pentru sănătatea pielii noastre. Deasemenea trebuie ţinut cont şi în cazul reglementării pH dând un exemplu simplu: dacă pentru a scădea de un punct pH am folosit 4 picături de acid lactic, pentru a scădea de două puncte nu vor fi suficiente alte 4 picături, trebuie folosite mai multe.
Testerele pentru măsurarea pH-ului pe care le folosim trebuie să aibă scara completă care pleacă de la 0 şi ajunge la 14, nu sunt suficiente cele pentru măsurarea apei care pleacă de la 4 si ajung la 10. Deasemenea pH-metru electronic este bun, precis dar costă mult şi nu este simplu de cumpărat.
Testerele de hârtie se găsesc mai ales online, unde le puteţi găsi la un preţ mai redus. Sunt cutiuţe cu 100 de testere, pe care le puteţi tăia în patru, în acest fel e ca şi cum aţi avea 4 cutii ( foto mai jos), pentru că de multe ori va fi nevoie de a măsura pH chiar şi de 3-4 ori, în acest mod nu veţi folosi 3 sau 4 testere ci doar 1.
Măsurarea pH-ului unui cosmetic se face în felul următor: se ia testerul, se introduce în recipientul în care avem produsul, se ţine 2-3 secunde, se îndepărtează excesul şi se confruntă cu scara de pe cutia testerului. Dacă toate culorile de pe tester coincid cu cele de pe cutie acela este pH-ul cosmeticului vostru.
Tester pentru măsurarea pH-ului.
Măsurarea pH-ului unei creme de faţă. Confruntarea cu scara de pe cutie, se observă obţinerea unui pH 6.
Tester tăiat în patru fâşii, tăierea
se face longitudinal, cu atenţie
pentru a nu îndepărta
pătrăţelul cu reactiv.
Scara de măsurare a pH-ului începe de la 0 ( aciditate extremă) şi ajunge la 14 ( bazicitate extremă). PH 7 se află la mijlocul scării şi este considerat neutru, foarte puţine substanţe sunt complet neutre (apa are un pH 7). Acidul clorhidric are pH 0, fiind substanţa cea mai acidă, în schimb soda caustică are pH 14, fiind substanţa cea mai alcalină.
Toate cosmeticele trebuie să aibă pH-ul cuprins între 5 -7, excepţie fac gelurile intime care pot avea pH de 4-4,5 sau tratamentele pe bază de acid (de ex. exfolianţii cu acid salicilic sau glicolic) care trebuie să aibă pH 4. În cazul produselor care intră în contact cu ochii este importantă menţinerea pH-ului 7, în mod contrar poate ustura.
La contactul cu pielea sunt agresive atât produsele prea acide, cât şi produsele alcaline ( de ex. soda caustică poate provoca arsuri). Produsele cu pH cuprins între 4 - 5 şi 7 - 10 pot provoca mici iritaţii, dar nimic grav, sunt absolut de evitat produsele cu pH sub 4 şi deasupra a 10, deoarece pot provoca arsuri şi daune permanente pielii.
Cum se reglează pH-ul unui cosmetic? Dacă este peste 7 trebuie scăzut, deci se utilizează un acid, de obicei lactic sau citric, iar dacă este sub 5 trebuie ridicat utilizându-se o bază, de obicei o soluţie de sodă (bicarbonatul nu este considerat deoarece este o bază slabă şi duce la formarea bulelor).
De reţinut : fiecare punct ale pH-ului este de 10 ori mai acid sau mai alcalin decât anteriorul! De exemplu un pH 5 este de 10 ori mai acid decât un pH 6 şi de 100 de ori mai acid decât un pH 7, la fel se comportă şi în cazul pH alcalin. Acest fapt este important în măsurarea pH unei creme, şampon sau alt produs cosmetic, ţinând cont că reglarea pH-ului este fundamentală pentru sănătatea pielii noastre. Deasemenea trebuie ţinut cont şi în cazul reglementării pH dând un exemplu simplu: dacă pentru a scădea de un punct pH am folosit 4 picături de acid lactic, pentru a scădea de două puncte nu vor fi suficiente alte 4 picături, trebuie folosite mai multe.
Testerele pentru măsurarea pH-ului pe care le folosim trebuie să aibă scara completă care pleacă de la 0 şi ajunge la 14, nu sunt suficiente cele pentru măsurarea apei care pleacă de la 4 si ajung la 10. Deasemenea pH-metru electronic este bun, precis dar costă mult şi nu este simplu de cumpărat.
Testerele de hârtie se găsesc mai ales online, unde le puteţi găsi la un preţ mai redus. Sunt cutiuţe cu 100 de testere, pe care le puteţi tăia în patru, în acest fel e ca şi cum aţi avea 4 cutii ( foto mai jos), pentru că de multe ori va fi nevoie de a măsura pH chiar şi de 3-4 ori, în acest mod nu veţi folosi 3 sau 4 testere ci doar 1.
Măsurarea pH-ului unui cosmetic se face în felul următor: se ia testerul, se introduce în recipientul în care avem produsul, se ţine 2-3 secunde, se îndepărtează excesul şi se confruntă cu scara de pe cutia testerului. Dacă toate culorile de pe tester coincid cu cele de pe cutie acela este pH-ul cosmeticului vostru.
Tester pentru măsurarea pH-ului.
Măsurarea pH-ului unei creme de faţă. Confruntarea cu scara de pe cutie, se observă obţinerea unui pH 6.
Tester tăiat în patru fâşii, tăierea
se face longitudinal, cu atenţie
pentru a nu îndepărta
pătrăţelul cu reactiv.
sâmbătă, 31 mai 2014
Cum se formulează un produs cosmetic handmade!
Produsele cosmetice handmade sau făcute în casă se formulează după anumite reguli, care ţin de procentele de uz al fiecărui ingredient, de împărţirea în faze, respectarea acestora dar se ţine cont de incompatibilităţi de orice tip.
Reţetele se exprimă întotdeauna în grame, iar suma lor trebuie să fie 100! Motivul este că măsurarea şi cântărirea ingredientelor cu ajutorul linguriţei sau a altui instrument de dozaj poate varia la fiecare persoană care face reţeta, în acest mod poate varia şi rezultatul obţinut, mai ales în cazul reţetelor care cer o precizie majoră.
Unica soluţie pentru obţinerea rezultatelor optime este măsurarea în grame.
Pentru formularea unei creme: reţetele se divid în faze, se încălzesc separat apa cu gelificanţii pe de o parte şi emulsionanţii cu substanţele grase pe altă parte. Acestea se încălzesc la bain-marie, într-un pahar berzelius, sau alt recipient care rezistă la temperaturi înalte. Apa cu gelificanţii se pot încălzi câteva secunde în microonde. Temperatura la care trebuie unite este în jurul a 70-75 ° C.
Faza A este cea apoasă care conţine apa, gelificanţii şi orice alt ingredient care l-aţi introdus în recipient.
Faza B conţine toate substanţele grase şi emulsionanţii care le încălziţi împreună.
Faza C conţine toate substanţele nu pot fi încălzite sau care îşi pierd proprietăţile atunci când sunt expuse la temperaturi înalte; se introduc când emulsia s-a răcit. În faza C se introduce conservantul. Acest procediment se foloseşte şi pentru balsamele de păr şi pentru orice altă emulsie în cremă.
Pentru formularea şampoanelor şi a detergenţilor nu există o formulare precisă de trei faze, ci ingredientele de adaugă unul după altul. Într-un pahar de măsurat se cântăresc surfactanţii, se adaugă apa, activele cometice, conervantul, uleiurile esenţiale sau parfumul cosmetic. Dacă ne place putem să colorăm cu puţin colorant alimentar.
Se scrie întotdeuna numele INCI al ingredientului introdus în cremă, nu denumirea dată de producător, deoarece poate varia de la un producător la altul.
Pentru formularea unu
Exemplu : reţeta unei creme de faţă
Faza A
Apa - 75,9
Guma xanthan - 0,5
Glicerina - 3
Faza B
Metilglucosio sesquistearato - 3
Cetilic alcohol - 2
Ulei de jojoba -2
Ulei de avocado -2
Ulei de macadamia -2
Unt de shea -2
Faza C
Pantenol - 2
Proteine de grâu -2
Gel aloe vera -3
Cosgard - 0,6
Reţetele se exprimă întotdeauna în grame, iar suma lor trebuie să fie 100! Motivul este că măsurarea şi cântărirea ingredientelor cu ajutorul linguriţei sau a altui instrument de dozaj poate varia la fiecare persoană care face reţeta, în acest mod poate varia şi rezultatul obţinut, mai ales în cazul reţetelor care cer o precizie majoră.
Unica soluţie pentru obţinerea rezultatelor optime este măsurarea în grame.
Pentru formularea unei creme: reţetele se divid în faze, se încălzesc separat apa cu gelificanţii pe de o parte şi emulsionanţii cu substanţele grase pe altă parte. Acestea se încălzesc la bain-marie, într-un pahar berzelius, sau alt recipient care rezistă la temperaturi înalte. Apa cu gelificanţii se pot încălzi câteva secunde în microonde. Temperatura la care trebuie unite este în jurul a 70-75 ° C.
Faza A este cea apoasă care conţine apa, gelificanţii şi orice alt ingredient care l-aţi introdus în recipient.
Faza B conţine toate substanţele grase şi emulsionanţii care le încălziţi împreună.
Faza C conţine toate substanţele nu pot fi încălzite sau care îşi pierd proprietăţile atunci când sunt expuse la temperaturi înalte; se introduc când emulsia s-a răcit. În faza C se introduce conservantul. Acest procediment se foloseşte şi pentru balsamele de păr şi pentru orice altă emulsie în cremă.
Pentru formularea şampoanelor şi a detergenţilor nu există o formulare precisă de trei faze, ci ingredientele de adaugă unul după altul. Într-un pahar de măsurat se cântăresc surfactanţii, se adaugă apa, activele cometice, conervantul, uleiurile esenţiale sau parfumul cosmetic. Dacă ne place putem să colorăm cu puţin colorant alimentar.
Se scrie întotdeuna numele INCI al ingredientului introdus în cremă, nu denumirea dată de producător, deoarece poate varia de la un producător la altul.
Pentru formularea unu
Exemplu : reţeta unei creme de faţă
Faza A
Apa - 75,9
Guma xanthan - 0,5
Glicerina - 3
Faza B
Metilglucosio sesquistearato - 3
Cetilic alcohol - 2
Ulei de jojoba -2
Ulei de avocado -2
Ulei de macadamia -2
Unt de shea -2
Faza C
Pantenol - 2
Proteine de grâu -2
Gel aloe vera -3
Cosgard - 0,6
miercuri, 28 mai 2014
Apele florale şi proprietatile lor cosmetice!
Apele florale sunt subprodusul obţinut din distilarea uleiurilor esenţiale, de la care au preluat parfumul, chiar dacă cea mai mare parte a rămas în uleiul esenţial, şi o parte din principiile active. În cosmetică cele mai uzate sunt apele florale de trandafir şi flori de portocal pentru parfumul lor, dar şi apa de hamamelis pentru proprietăţile astringente.
Apele florale pot fi baza perfectă pentru cosmetice sau pot fi utilizaţi puri pe piele. Sunt optimi ca tonic, pentru reîmprospătarea, îndepărtarea impurităţilor sau decongestionarea ochilor umflaţi sau obosiţi. Deasemenea pot fi folositi ca fază apoasă în crearea gelurilor, sprayurilor, cremelor emulsionate la rece, deodorante, şampoane, geluri de duş.
În comerţ se găsesc o multitudine de ape florale, tentaţia de a le cumpăra e mare, dar cum am spus şi în cazul uleiurilor vegetale, nu trebuie să luăm ca literă de lege descrierile producătorilor despre efectele miraculoase asupra pielii ale apelor florale vândute de ei. Principiile active care le conţin nu echivalează ca beneficii ca acelea a uleiului esenţial analog apei florale, deci pentru a avea efecte asupra pielii este mai bine să cumpărăm un ulei esenţial pentru a introduce în cosmeticele noastre.
Dintre apele florale care au beneficii aspra pielii sunt apa de hamamelis care are proprietăţi astringente, dar aplicată pură pe piele poate provoca iritaţii, apele de trandafir (toate tipurile de piele), flori de portocal (piele uscată) şi lavandă (piele grasă) pot substitui tonicul, apa de cimbru şi salvie au rol anti-microbian, iar apa de mentă este antisudorific şi improspătoare. Trebuie să ne amintim ca apele florale au un pH acid, aplicarea pură pe piele poate duce la usturimi şi la sensibilizarea ei.
Albăstrele - calmează şi regenerează pielea, adaptă pentru pielea sensibilă, devitalizată, calmantă pentru pielea iritată cu rozacee. Optimă pentru calmarea ochilor obosiţi, inflamaţi.
Flori de portocal (Neroli) - tonificantă, calmantă, regenerează epiderma. Adaptă pentru pielea uscată şi/sau delicată, pentru pielea delicată a copiilor.
Hamamelis - astringent, tonificant şi hidratant. Adaptă pentru pielea grasă, cu puncte negre şi pori dilataţi, dar este bună şi pentru pielea cu rozacee. Optimă şi după ras, deoarece închide porii şi calmează pielea iritată.
Lavanda - calmantă, liniştitoare şi decongestionantă. Adaptă pentru pielea grasă, dar şi după expunerea la soare şi are efect calmant asupra sistemului nervos central.
Muşeţel - proprietăţi regenerante, calmantă, anti-roşeaţă. Este utilă în cazul inflamaţiei ochilor, eczeme, psoriazis.
Salvia - tonificantă, antibacterică şi răcoritoare. Adaptă pentru pielea grasă şi impură, ajută la reducerea transpiraţiei.
Trandafir - tonifică, calmează şi purifică epiderma. Adaptă pentru pielea sensibilă, dar şi pentru pielea grasă şi impură. Asupra pielii are efect tonificant, antiage şi întinde ridurile fine.
Imagini preluate de pe site-ul www.elemental.eu
Apele florale pot fi baza perfectă pentru cosmetice sau pot fi utilizaţi puri pe piele. Sunt optimi ca tonic, pentru reîmprospătarea, îndepărtarea impurităţilor sau decongestionarea ochilor umflaţi sau obosiţi. Deasemenea pot fi folositi ca fază apoasă în crearea gelurilor, sprayurilor, cremelor emulsionate la rece, deodorante, şampoane, geluri de duş.
În comerţ se găsesc o multitudine de ape florale, tentaţia de a le cumpăra e mare, dar cum am spus şi în cazul uleiurilor vegetale, nu trebuie să luăm ca literă de lege descrierile producătorilor despre efectele miraculoase asupra pielii ale apelor florale vândute de ei. Principiile active care le conţin nu echivalează ca beneficii ca acelea a uleiului esenţial analog apei florale, deci pentru a avea efecte asupra pielii este mai bine să cumpărăm un ulei esenţial pentru a introduce în cosmeticele noastre.
Dintre apele florale care au beneficii aspra pielii sunt apa de hamamelis care are proprietăţi astringente, dar aplicată pură pe piele poate provoca iritaţii, apele de trandafir (toate tipurile de piele), flori de portocal (piele uscată) şi lavandă (piele grasă) pot substitui tonicul, apa de cimbru şi salvie au rol anti-microbian, iar apa de mentă este antisudorific şi improspătoare. Trebuie să ne amintim ca apele florale au un pH acid, aplicarea pură pe piele poate duce la usturimi şi la sensibilizarea ei.
Albăstrele - calmează şi regenerează pielea, adaptă pentru pielea sensibilă, devitalizată, calmantă pentru pielea iritată cu rozacee. Optimă pentru calmarea ochilor obosiţi, inflamaţi.
Flori de portocal (Neroli) - tonificantă, calmantă, regenerează epiderma. Adaptă pentru pielea uscată şi/sau delicată, pentru pielea delicată a copiilor.
Hamamelis - astringent, tonificant şi hidratant. Adaptă pentru pielea grasă, cu puncte negre şi pori dilataţi, dar este bună şi pentru pielea cu rozacee. Optimă şi după ras, deoarece închide porii şi calmează pielea iritată.
Lavanda - calmantă, liniştitoare şi decongestionantă. Adaptă pentru pielea grasă, dar şi după expunerea la soare şi are efect calmant asupra sistemului nervos central.
Muşeţel - proprietăţi regenerante, calmantă, anti-roşeaţă. Este utilă în cazul inflamaţiei ochilor, eczeme, psoriazis.
Salvia - tonificantă, antibacterică şi răcoritoare. Adaptă pentru pielea grasă şi impură, ajută la reducerea transpiraţiei.
Trandafir - tonifică, calmează şi purifică epiderma. Adaptă pentru pielea sensibilă, dar şi pentru pielea grasă şi impură. Asupra pielii are efect tonificant, antiage şi întinde ridurile fine.
Imagini preluate de pe site-ul www.elemental.eu
duminică, 25 mai 2014
Tipurile de piele și îngrijirea lor
Primul pas în îngrijirea pielii e identificarea tipului de piele şi înţelegerea exigenţelelor fiecărui tip de piele. Clasificarea tipului de
ten se face în functie de câteva caracteristici, iar descoperirea tipologiei implică conservarea pielii sănătoasă şi tânără pentru mai mult timp.
Pielea normală-mixtă: e tipul de ten cel mai comun. Obrazii şi conturul ochilor tind să fie deshidrataţi, pe când fruntea, nasul şi bărbia ( zona T ) au o hidratare normală. Zona T prezintă mai multe glande sebacee, ceea ce ajută la menţinerea hidratării. Pielea normală-mixtă are nevoie de hidratare în zonele uscate, mai ales în perioada de iarna. Trebuie evitate cremele grase sau nutriente deoarece tind să lucideze zona T, cel mai bine e alegerea cremelor şi loţiunilor usoare, a gelurilor hidratante, mai ales vara când glandele sebacee sunt mai active. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, trandafir, geraniu, iasomie, ylang-ylang, lavandă, portocal. Dintre uleiurile vegetale se pot folosi aproape toate.
Pielea uscată: în general e subţire şi opacă. După spălare prezintă senzaţia de tragere, întindere. Câteodata la suprafaţa pielea prezintă descuamarea evidentă. E foarte sensibilă la frig, vânt şi razele soarelui. Îngrijirea pielii uscate trebuie făcută cu produse delicate, nutrită şi hidratata cu creme bogate în nutrienţi. Utilă este şi integrarea în alimentaţie a acizilor graşi polisaturati ca omega 6 ( conţinuţi în uleiul de limba mielului şi primulă), care din sistemul digestiv ajung în epidermă, unde reintegreaza ceramidele şi împiedică pierderea de apă la nivel cutanat. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, sandal, iasomie, patchouli, geraniu, salvia, trandafir, ylang-ylang. Dintre uleiurile vegetale benefice sunt uleiul din germeni de grâu, uleiul de rosa mosqueta, uleiul de măsline, uleiul de avocado, uleiul de in, untul de shea.
Pielea grasă: se recunoaste după aspectul lucios al pielii, datorată excesului de sebum produs de glandele sebacee. E predispusă la formarea coşurilor, impurităţilor şi a punctelor negre. Este sensibilă la factori externi, soarele, alcoolul şi alimentaţia bogată în grăsimi animale duc la producerea în exces a sebumului. Pielea grasa necesită detergerea regulată şi eficienta şi folosirea de substanţe astringente. Alimentaţia are un rol important, se consiliază introducerea în dietă de alimente bogate în vitamine, minerale şi produse de origine vegetala. Produsele de îngrijire trebuie să fie hidratante, sub forma loţiunilor lejere şi a gelurilor purificatoare.Uleiurile esenţiale adapte : bergamot, lămâie, lavandă, chiparos, ienupăr, portocal, cedru, rozmarin, tea-tree, eucalipt. Dintre uleiurile vegetale e bun uleiul de neem care are proprietăţi antiseboroice, dar şi uleiurile lejere ca jojoba sau esteri.
Pielea îmbătrânită: prezintă semne evidente ale îmbătrânirii : pierderea tonusului şi elasticităţii, deshidratarea, riduri şi pete pigmentare. Pentru îngrijire are nevoie de spălare delicată, creme şi sieruri anti-rid, care au în compoziţia lor ingrediente care contrasteaza îmbătrânirea celulară. Una din caracteristicile procesului de îmbătrânire constă în încetinirea schimbării cheratinocitelor la nivelul pielii, acumulând celule vechi. Uleiurile esenţiale adapte : incens, sandal, flori de protocal, iasomie, trandafir, lavandă. Uleiurile vegetale care au proprităţi împotriva îmbătrânirii premature a pielii sunt : uleiul de argan, de rosa mosqueta, limba mielului, primulă, coacăze negre, macadamia.
Pielea sensibilă: tinde să devină roşie mai ales la schimbările bruşte de temperatură ( de la cald la rece sau invers). E sensibilă la razele solare. La început roşeaţa e reversibilă, înrăutaţirea se notează când capilarele rămân evidente: în acest caz se trateaza de couperose . Pentru îngrijirea pielii sensibile e important a nu o stresa cu detergenţi agresivi, cu apa prea rece sau prea calda, cu trecerea bruscă din ambiente calde în ambiente reci, expunerea excesivă la soare, mai ales fără protecţie solară. Este importantă hidratarea, utilizarea cremelor cu activi anti-roseaţă, dar şi evitarea fumului, alcolului şi a ciocolatei, care măresc fenomenul de roşeaţă. Uleiurile esenţiale adapte sunt : muşeţel, trandafir, lămâie, chiparos, pin. Uleiurile vegetale adapte sunt jojoba, avocado, limba mielului, primulă, germeni de grâu, rosa mosqueta. Sunt utile şi extractele vegetale care ajută la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine ca extractul de viţă roşie sau extracte care ajută la calmarea pielii ca extractul de ovăz sau lemn-dulce.
Sursă imagine larasbeautybible.blogspot.com
Pielea normală-mixtă: e tipul de ten cel mai comun. Obrazii şi conturul ochilor tind să fie deshidrataţi, pe când fruntea, nasul şi bărbia ( zona T ) au o hidratare normală. Zona T prezintă mai multe glande sebacee, ceea ce ajută la menţinerea hidratării. Pielea normală-mixtă are nevoie de hidratare în zonele uscate, mai ales în perioada de iarna. Trebuie evitate cremele grase sau nutriente deoarece tind să lucideze zona T, cel mai bine e alegerea cremelor şi loţiunilor usoare, a gelurilor hidratante, mai ales vara când glandele sebacee sunt mai active. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, trandafir, geraniu, iasomie, ylang-ylang, lavandă, portocal. Dintre uleiurile vegetale se pot folosi aproape toate.
Pielea uscată: în general e subţire şi opacă. După spălare prezintă senzaţia de tragere, întindere. Câteodata la suprafaţa pielea prezintă descuamarea evidentă. E foarte sensibilă la frig, vânt şi razele soarelui. Îngrijirea pielii uscate trebuie făcută cu produse delicate, nutrită şi hidratata cu creme bogate în nutrienţi. Utilă este şi integrarea în alimentaţie a acizilor graşi polisaturati ca omega 6 ( conţinuţi în uleiul de limba mielului şi primulă), care din sistemul digestiv ajung în epidermă, unde reintegreaza ceramidele şi împiedică pierderea de apă la nivel cutanat. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, sandal, iasomie, patchouli, geraniu, salvia, trandafir, ylang-ylang. Dintre uleiurile vegetale benefice sunt uleiul din germeni de grâu, uleiul de rosa mosqueta, uleiul de măsline, uleiul de avocado, uleiul de in, untul de shea.
Pielea grasă: se recunoaste după aspectul lucios al pielii, datorată excesului de sebum produs de glandele sebacee. E predispusă la formarea coşurilor, impurităţilor şi a punctelor negre. Este sensibilă la factori externi, soarele, alcoolul şi alimentaţia bogată în grăsimi animale duc la producerea în exces a sebumului. Pielea grasa necesită detergerea regulată şi eficienta şi folosirea de substanţe astringente. Alimentaţia are un rol important, se consiliază introducerea în dietă de alimente bogate în vitamine, minerale şi produse de origine vegetala. Produsele de îngrijire trebuie să fie hidratante, sub forma loţiunilor lejere şi a gelurilor purificatoare.Uleiurile esenţiale adapte : bergamot, lămâie, lavandă, chiparos, ienupăr, portocal, cedru, rozmarin, tea-tree, eucalipt. Dintre uleiurile vegetale e bun uleiul de neem care are proprietăţi antiseboroice, dar şi uleiurile lejere ca jojoba sau esteri.
Pielea îmbătrânită: prezintă semne evidente ale îmbătrânirii : pierderea tonusului şi elasticităţii, deshidratarea, riduri şi pete pigmentare. Pentru îngrijire are nevoie de spălare delicată, creme şi sieruri anti-rid, care au în compoziţia lor ingrediente care contrasteaza îmbătrânirea celulară. Una din caracteristicile procesului de îmbătrânire constă în încetinirea schimbării cheratinocitelor la nivelul pielii, acumulând celule vechi. Uleiurile esenţiale adapte : incens, sandal, flori de protocal, iasomie, trandafir, lavandă. Uleiurile vegetale care au proprităţi împotriva îmbătrânirii premature a pielii sunt : uleiul de argan, de rosa mosqueta, limba mielului, primulă, coacăze negre, macadamia.
Pielea sensibilă: tinde să devină roşie mai ales la schimbările bruşte de temperatură ( de la cald la rece sau invers). E sensibilă la razele solare. La început roşeaţa e reversibilă, înrăutaţirea se notează când capilarele rămân evidente: în acest caz se trateaza de couperose . Pentru îngrijirea pielii sensibile e important a nu o stresa cu detergenţi agresivi, cu apa prea rece sau prea calda, cu trecerea bruscă din ambiente calde în ambiente reci, expunerea excesivă la soare, mai ales fără protecţie solară. Este importantă hidratarea, utilizarea cremelor cu activi anti-roseaţă, dar şi evitarea fumului, alcolului şi a ciocolatei, care măresc fenomenul de roşeaţă. Uleiurile esenţiale adapte sunt : muşeţel, trandafir, lămâie, chiparos, pin. Uleiurile vegetale adapte sunt jojoba, avocado, limba mielului, primulă, germeni de grâu, rosa mosqueta. Sunt utile şi extractele vegetale care ajută la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine ca extractul de viţă roşie sau extracte care ajută la calmarea pielii ca extractul de ovăz sau lemn-dulce.
Sursă imagine larasbeautybible.blogspot.com
marți, 6 mai 2014
Pulberi cosmetice - argila, oxid de zinc, bioxid de titan, oxizi, pigmenți minerali colorați, pulberi pentru make-up
Argila este o rocă sedimentara cu granulație fină ( < 2 µm) constituită preponderent din alumino-silicați hidrați aparținând filosilicaților. În cosmetică e folosită mai ales pentru măștile de față, dar poate fi introdusă și în alte preparate cosmetice.
Toate tipurile de argilă, dacă sunt pure, au proprietăți terapeutice și cosmetice. Acțiunea cosmetică a argilei asupra pielli e de exfoliere, îndepărtând celulele moarte odată cu spălarea măștii. Folosirea măștilor cu argilă sunt optime pentru pielile cu eczeme, furunculi, inflamații, puncte negre, coșuri deorece sunt capabile de a absorbi toxinele și a purifica pielea.
Tipurile de argile prezente în comerț:
-argila verde - conține fier, ceea ce îi dă culoarea verde, are proprietăți absorbente și antitoxice;
-argila albă sau caolin - are proprietăți opacizante și absorbente, este cea mai folosită pentru cosmetice;
-argila roz - este indicată pentru tenurile sensibile și iritate, conține multe oligominerale;
-argila galbenă - conține un procent mare de cupru, ceea ce îi dă culoare galbenă, e indicată pentru tenul gras și acneic;
-argila roșie - conține fier, e indicată pentru stimularea circulației și riabsorbirea lichidelor în exces și a toxinelor;
-argila blu - se folosește sub formă de cataplasme pentru dureri musculare și articulare, dar și ca maști pentru controlarea excesului de sebum;
-argila bej sau ghassoul - e o argilă saponiferă, se folosește pentru pielea capului, împotriva descuamării, redând tonicitatea părului, e indicată și pentru pielea uscată.
Oxidul de zinc - este un compus chimic anorganic ( ZnO), se prezintă sub formă de pulbere inodoră de culoare albă. Are proprietăți antiiritative, antiinflamatoare. Este folosit în produsele pentru pielea cu probleme, dar și în produsele de make-up. NU ESTE UN FILTRU SOLAR!
Bioxidul de titan - este o pulbere cristalină de culoare albă. Se folosește ca bază pentru produsele de machiaj, pulbere riempitivă, colorant. Are putere de acoperire mare, dar folosit singur blochează alunecarea produselor de machiaj. Doar bioxidul de titan nano este filtru solar.
Stearat de magneziu - este o pulbere fină de culoare albă, de origine vegetală. Vine utilizată ca filler în produsele de machiaj, dând o senzație mătăsoasă și ușurează întinderea acestora. Nu acoperă foarte mult dacă este folosită singură.
Sericit cerat - este o pulbere minerală de culoare albă care face parte din grupul silicaților. Este folosit ca filler în produsele de machiaj, dar și în prepararea pigmenților minerali colorați. Există sericitul cerat alb opac sau lucios.
Amidon - este o pulbere vegetală legeră, care poate fi obținută din porumb, orez sau alte vegetale. Are putere de absorbție mare, este folosit ca pudră deoarece menține pielea uscată pentru mult timp și îi conferă o atingere mătăsoasă.
Oxizii ( pigmenții mați)- sunt compuși anorganici, rezultați din combinația oxigenului cu metalele. Se prezintă sub formă de pulbere, colorează foarte mult. Cei mai cunoscuți sunt oxizii de fier care au culorile galben, roșu și negru, urmează oxidul de crom care are culoare verde, ultramarinii dau culoarea albastră, roz și violet. Acești pigmenți se obțin în laborator. Sunt coloranții de bază pentru crearea produselor de machiaj.
Pigmenții colorați - sunt un amestec între mica ( mineral transparent și strălucitor ) și oxizi sau ultramarine. Se găsesc într-o gamă largă de culori. Nu sunt solubile în apă sau ulei, acest lucru le fac dificil de compactat, în schimb se pot folosi ca atare ca și colorant cosmetic. Pentru a își păstra strălucirea nu se recomandă trecerea lor în grinder.
Toate tipurile de argilă, dacă sunt pure, au proprietăți terapeutice și cosmetice. Acțiunea cosmetică a argilei asupra pielli e de exfoliere, îndepărtând celulele moarte odată cu spălarea măștii. Folosirea măștilor cu argilă sunt optime pentru pielile cu eczeme, furunculi, inflamații, puncte negre, coșuri deorece sunt capabile de a absorbi toxinele și a purifica pielea.
Tipurile de argile prezente în comerț:
-argila verde - conține fier, ceea ce îi dă culoarea verde, are proprietăți absorbente și antitoxice;
-argila albă sau caolin - are proprietăți opacizante și absorbente, este cea mai folosită pentru cosmetice;
-argila roz - este indicată pentru tenurile sensibile și iritate, conține multe oligominerale;
-argila galbenă - conține un procent mare de cupru, ceea ce îi dă culoare galbenă, e indicată pentru tenul gras și acneic;
-argila roșie - conține fier, e indicată pentru stimularea circulației și riabsorbirea lichidelor în exces și a toxinelor;
-argila blu - se folosește sub formă de cataplasme pentru dureri musculare și articulare, dar și ca maști pentru controlarea excesului de sebum;
-argila bej sau ghassoul - e o argilă saponiferă, se folosește pentru pielea capului, împotriva descuamării, redând tonicitatea părului, e indicată și pentru pielea uscată.
Oxidul de zinc - este un compus chimic anorganic ( ZnO), se prezintă sub formă de pulbere inodoră de culoare albă. Are proprietăți antiiritative, antiinflamatoare. Este folosit în produsele pentru pielea cu probleme, dar și în produsele de make-up. NU ESTE UN FILTRU SOLAR!
Bioxidul de titan - este o pulbere cristalină de culoare albă. Se folosește ca bază pentru produsele de machiaj, pulbere riempitivă, colorant. Are putere de acoperire mare, dar folosit singur blochează alunecarea produselor de machiaj. Doar bioxidul de titan nano este filtru solar.
Stearat de magneziu - este o pulbere fină de culoare albă, de origine vegetală. Vine utilizată ca filler în produsele de machiaj, dând o senzație mătăsoasă și ușurează întinderea acestora. Nu acoperă foarte mult dacă este folosită singură.
Sericit cerat - este o pulbere minerală de culoare albă care face parte din grupul silicaților. Este folosit ca filler în produsele de machiaj, dar și în prepararea pigmenților minerali colorați. Există sericitul cerat alb opac sau lucios.
Amidon - este o pulbere vegetală legeră, care poate fi obținută din porumb, orez sau alte vegetale. Are putere de absorbție mare, este folosit ca pudră deoarece menține pielea uscată pentru mult timp și îi conferă o atingere mătăsoasă.
Oxizii ( pigmenții mați)- sunt compuși anorganici, rezultați din combinația oxigenului cu metalele. Se prezintă sub formă de pulbere, colorează foarte mult. Cei mai cunoscuți sunt oxizii de fier care au culorile galben, roșu și negru, urmează oxidul de crom care are culoare verde, ultramarinii dau culoarea albastră, roz și violet. Acești pigmenți se obțin în laborator. Sunt coloranții de bază pentru crearea produselor de machiaj.
Pigmenții colorați - sunt un amestec între mica ( mineral transparent și strălucitor ) și oxizi sau ultramarine. Se găsesc într-o gamă largă de culori. Nu sunt solubile în apă sau ulei, acest lucru le fac dificil de compactat, în schimb se pot folosi ca atare ca și colorant cosmetic. Pentru a își păstra strălucirea nu se recomandă trecerea lor în grinder.
sâmbătă, 3 mai 2014
Uleiurile esențiale - proprietăți cosmetice
Uleiurile esențiale denumite și uleiuri volatile sunt alcătuite din sute de compuși chimici. Spre deosebire de uleiurile vegetale acestea evaporează fără a lăsa urme uleioase și sunt puternic parfumate. Cea mai mare parte se obține prin distilarea plantei proaspete, în cazul plantelor delicate ( iasomia care pierde parfumul în urma distilării) uleiul esențial se obține cu solvenți, iar în cazul citricelor uleiul esențial se extrage prin presarea coajei.
Sunt substanțe extrem de concentrate, de utilizat cu atenție. Câțiva ml de ulei esențial se extrag din kilograme de plante, unele din ele au un randament înalt, altele rendează foarte puțin ( trandafir, benzoic), așa de explică prețul divers de la un ulei esențial la altul.
Faptul că sunt substanțe naturale nu înseamnă că sunt sigure : pe de o parte pot preveni și elimina o serie de sintome, pe de altă parte sunt toxice dacă nu sunt respectate dozele de uz. Trebuie diluite conform procentului racomandat, deoarece sunt iritante în concentrație mare. Au un grad mare de penetrare în piele, datorită concentrației mari. Uleiurile esențiale se păstrează în sticluțe închise la culoare, la întuneric, iar cele din citrice în frigider.
Proprietăți antivirale, utile pentru herpes, boli ale aparatului respirator și intestin: cuișoare, lavanda, rozmarin, tea tree, laur, ienupăr, malaleuca, eucalipt, cei din familia citrus;
Proprietăți antiseptice și antimicrobice, inhibă dezvoltarea microorganismelor: oregano, cimbru, malaleuca, flori de portocal, lavandă, eucalipt, salvie, chimen;
Proprietăți cicatrizante, facilitează procesul de vindecare a rănilor, stimulând regenerarea celulelor : tea tree, trandafir, chiparos și geranium;
Proprietăți antireumatice, utile în tratamentul durerilor articulare și musculare : rozmarin, mușețel, ienupăr, camfor, verbena, iarba de lămâie, nucșoara, ghimbir;
Proprietăți insecticide și antiparazitare, îndepărtează insectele, molii și acarii : iarba de lămâie, ienupăr, laur, scorțișoara, mirt;
Proprietăți expectorante : rozmarin, eucalipt;
Proprietăți digestive, facilitează digestia, stimulează apetitul, combat formarea gazelor: chimen, chimion, cardamom, coriandru, verbena, menta, angelica;
Proprietăți tonificante, utile în cazul stresului, oboselii și lipsei de concentrație : menta, busuioc, cimbru, lavanda, trandafir, rozmarin, flori de portocal;
Proprietăți calmante, utile pentru relaxare, în caz de insomnii, ansie, stres, tensiune nervoasă : melissa, verbena, lavanda, mușețel, flori de portocal, sandal, mandarin;
Proprietăți linfotonice, îmbunătățesc circulația venoasă și limfatică în caz de celulită, picioare umflate : chiparos, vetiver, tea tree, mirt, lămâie, geranium;
Proprietăți analgezice, pot avea efecte sedative: mușețel, ylang-ylang, menta, cuișoare;
Proprietăți încălzitoare, activează circulația locală: scorțișoară, piper negru, rozmarin, canfor, ghimbir;
Proprietăți afrodiziace : salvia, pin, scorțișoară, piper, rozamrin, ylang-ylang, patchouli, mosc;
Proprietăți eudermice: acnee - tea tree, couperose - trandafir, geranium, vergeturi - lămâie, patchouli, mentă.
Împotriva durerilor menstruale : iasomie și lavandă.
Uleiurile esențiale iritante ( în doze alte pot da iritații) : busuioc, scorțișoară, ienupăr, citrice în general, iarba de lămâie, piper negru sau alte condimente, cimbru, pin.
În timpul sarcinii uleiurile esențiale permise sunt : mușețel, bergamotă, iasomie, geranium, tămâie, lavanda, mandarin, grapefruit, patchouli, trandafir, sandal, vetiver, ylang-ylang.
De evitat în primele patru luni de sarcină : angelica, chimen, menta, rozmarin, trandafir, lemn de cedru.
De evitat pe toată perioada sarcinii : anason, busuioc, camfor, scorțisoară, cedru roșu, chiparos, iarba de lămâie, cuișoare, coriandru, chimion, ienupăr, isop, măghiran, smirnă, nucșoară, rozmarin, salvie, cimbru, tuia, verbena.
Pentru copii e bine de evitat pelin, busuioc, camfor, cedru, chimen, eucalipt, rozmarin și salvie.
Sunt substanțe extrem de concentrate, de utilizat cu atenție. Câțiva ml de ulei esențial se extrag din kilograme de plante, unele din ele au un randament înalt, altele rendează foarte puțin ( trandafir, benzoic), așa de explică prețul divers de la un ulei esențial la altul.
Faptul că sunt substanțe naturale nu înseamnă că sunt sigure : pe de o parte pot preveni și elimina o serie de sintome, pe de altă parte sunt toxice dacă nu sunt respectate dozele de uz. Trebuie diluite conform procentului racomandat, deoarece sunt iritante în concentrație mare. Au un grad mare de penetrare în piele, datorită concentrației mari. Uleiurile esențiale se păstrează în sticluțe închise la culoare, la întuneric, iar cele din citrice în frigider.
Proprietăți antivirale, utile pentru herpes, boli ale aparatului respirator și intestin: cuișoare, lavanda, rozmarin, tea tree, laur, ienupăr, malaleuca, eucalipt, cei din familia citrus;
Proprietăți antiseptice și antimicrobice, inhibă dezvoltarea microorganismelor: oregano, cimbru, malaleuca, flori de portocal, lavandă, eucalipt, salvie, chimen;
Proprietăți cicatrizante, facilitează procesul de vindecare a rănilor, stimulând regenerarea celulelor : tea tree, trandafir, chiparos și geranium;
Proprietăți antireumatice, utile în tratamentul durerilor articulare și musculare : rozmarin, mușețel, ienupăr, camfor, verbena, iarba de lămâie, nucșoara, ghimbir;
Proprietăți insecticide și antiparazitare, îndepărtează insectele, molii și acarii : iarba de lămâie, ienupăr, laur, scorțișoara, mirt;
Proprietăți expectorante : rozmarin, eucalipt;
Proprietăți digestive, facilitează digestia, stimulează apetitul, combat formarea gazelor: chimen, chimion, cardamom, coriandru, verbena, menta, angelica;
Proprietăți tonificante, utile în cazul stresului, oboselii și lipsei de concentrație : menta, busuioc, cimbru, lavanda, trandafir, rozmarin, flori de portocal;
Proprietăți calmante, utile pentru relaxare, în caz de insomnii, ansie, stres, tensiune nervoasă : melissa, verbena, lavanda, mușețel, flori de portocal, sandal, mandarin;
Proprietăți linfotonice, îmbunătățesc circulația venoasă și limfatică în caz de celulită, picioare umflate : chiparos, vetiver, tea tree, mirt, lămâie, geranium;
Proprietăți analgezice, pot avea efecte sedative: mușețel, ylang-ylang, menta, cuișoare;
Proprietăți încălzitoare, activează circulația locală: scorțișoară, piper negru, rozmarin, canfor, ghimbir;
Proprietăți afrodiziace : salvia, pin, scorțișoară, piper, rozamrin, ylang-ylang, patchouli, mosc;
Proprietăți eudermice: acnee - tea tree, couperose - trandafir, geranium, vergeturi - lămâie, patchouli, mentă.
Împotriva durerilor menstruale : iasomie și lavandă.
Uleiurile esențiale iritante ( în doze alte pot da iritații) : busuioc, scorțișoară, ienupăr, citrice în general, iarba de lămâie, piper negru sau alte condimente, cimbru, pin.
În timpul sarcinii uleiurile esențiale permise sunt : mușețel, bergamotă, iasomie, geranium, tămâie, lavanda, mandarin, grapefruit, patchouli, trandafir, sandal, vetiver, ylang-ylang.
De evitat în primele patru luni de sarcină : angelica, chimen, menta, rozmarin, trandafir, lemn de cedru.
De evitat pe toată perioada sarcinii : anason, busuioc, camfor, scorțisoară, cedru roșu, chiparos, iarba de lămâie, cuișoare, coriandru, chimion, ienupăr, isop, măghiran, smirnă, nucșoară, rozmarin, salvie, cimbru, tuia, verbena.
Pentru copii e bine de evitat pelin, busuioc, camfor, cedru, chimen, eucalipt, rozmarin și salvie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)