Macerate uleioase! cum se obţin şi proprietăţile lor cosmetice

  Maceratele uleioase sunt rezultatul obţinut din macerarea în ulei vegetal a uneia sau mai multe plante. Majoritatea compuşilor prezenţi în plante sunt solubile în ulei, deci proprietăţile lor vor trece în uleiul în care sunt macerate. Nu toate plantele pot fi macerate în ulei!
  Pentru maceratele uleioase pot fi folosite toate uleiurile vegetale, dar sunt de preferat cele care nu râncezesc uşor. Pot fi folosite ca ulei de masaj, dar şi ca ingrediente în unguente, creme sau chiar săpun natural.
  Uleiurile care pot fi folosite pentru obţinerea maceratelor uleioase:
-uleiul de jojoba - este foarte rezistentă la râncezire, tratându-se de ceara lichidă, şi penetrează în profunzime în piele. Poate fi utilizat pur sau diluit cu alt ulei, procent de uz 1/4 ( o parte ulei de jojoba şi patru părţi alt ulei vegetal);
-uleiul de floarea soarelui - rezistent la râncezire, nu are proprietăţi deosebite;
-uleiul de orez - conţine gamma orizanol şi vitamina E ceea ce îi conferă rezistenţă mai mare la râncezire.
-ulei de măsline - este rezistent la râncezire, dar are miros puternic care poate interfera cu mirosurile plantei folosite.
  Toate tipurile de ulei vegetal pot fi folosite, dar trebuie luat în considerare rezistenţa la  râncezire în timp, costul uleiului şi pentru ce vrem să folosim maceratul. Este inutil să facem un macerat uleios cu un ulei scump dacă după puţin timp râncezeşte şi nu mai poate fi folosit. Alegerea mea este uleiul de orez, care are proprietăţi emoliente şi este rezistent, maceratul uleios ţine şi doi ani.
  Se folosesc plantele uscate, excepţie în cazul în care trebuie folosite plantele verzi (arnica, sunătoare). Nu există o reţetă precisă, se ia un borcan cu filet, care se închide ermetic, spălat şi uscat, se umple trei sferturi cu planta şi se acoperă cu ulei.
  Metoda tradiţională de macerare se face în felul următor: se pune borcanul cu planta noastră acoperită de ulei într-un dulap sau alt loc întunecos şi răcoros, se lasă timp de 40 de zile, la două sau trei zile se agită, după care se filtrează şi se transferă în sticle închise la culoare.
  Metoda de macerare la cald se foloseşte în cazul plantelor proaspete sau când vrem să obţinem rapid un macerat. Procedeul de umplere este ca mai sus, doar că în loc de a lăsa recipientul la întuneric, ziua se expune la soare, iar când nu mai este soare se depozitează la întuneric.Borcanul trebuie să fie închis la culoare, sau dacă e transparent se înveleşte în staniol. Procedeul se repetă timp de 15 zile, după care se filtrează.
  Metoda la cald cu bain-marie: se umple borcanul ca mai sus, se pune la bain-marie, la foc lent, timp de 3-6 ore, după care se poate filtra.
  Filtrarea se face în doi timpi: primul filtraj, conţinutul borcanului nostru se filtrează cu ajutorul unui tifon într-un alt recipient, planta se stoarce bine, şi se lasă totul două zile. După acest timp se efectuează a doua filtrare cu ajutorul unui filtru de cafea pentru a elimina toate reziduurile, după care se transferă într-un recipient închis la culoare şi se păstrează în loc întunecos şi răcoros.
  Pentru o conservare cât mai lungă a maceratului uleios se poate adăuga vitamina E, care contrastează oxidarea uleiurilor. Este de ajuns 0,25% pentru 100 ml.
    Plantele folosite la macerate uleioase şi proprietăţile cosmetice

-ardei iute ( ardei uscat) - stimulant;
-arnica ( flori prospete ) - anti-inflamtor, analgezic;
-cimbru ( flori şi frunze uscate) - anti-septic, tonificant;
-coada şoricelului ( flori uscate) - calmantă, anti-inflamator;
-dafin ( planta sau fructe mărunţite) - anti-septic;
-gălbenele ( flori uscate) - anti-inflamator, calmant, anti-mâncărimi;
-gheara dracului ( rădăcina) - anti-inflamator, analgezic;
-iederă (frunze prospete) - tonificant;
-lavanda ( flori uscate) - anti-septic, calmant; 
-morcov ( rădăcină prospătă) - menţine pielea bronzată;
-muşeţel ( flori uscate) - calmant, anti-inflamor;
-salvie ( frunze uscate ) -deodorant, anti-septic;
-rozmarin ( frunze uscate) - anti-septic, calmant.