Cum să începem să facem creme homemade!

  Pentru a începe să facem creme în casă avem nevoie câteva ingrediente esenţiale : apă depurată, gelificant, emulsifiant, uleiuri vegetale şi active cosmetice, uleiuri esenţiale sau parfumuri cosmetice, conservant, testere turnesol pentru a măsura pH şi active pentru reglarea pH-ului ( dacă este nevoie).
  Aceste ingrediente se pot cumpăra online, de preferat cât mai multe produse de pe un singur site, pentru a economisi costul de transport, dar câteva ingrediente se pot găsi la supermarket, farmacii sau plafar ( de exemplu uleiurile vegetale, apa depurată ).
  Pentru a prepara crema avem nevoie de trei faze : faza A ( unde se amestecă apa cu gelificant), faza B ( unde se amestecă uleiurile cu emulsifiantul) şi faza C ( se adaugă activele cosmetice sau ingredientele termolabile). Fazele A şi B se încălzesc, separat, până ajung la temperatura de 70 grade, se amestecă cu ajutorul unui mixer vertical până când se albeşte ( sunt de ajuns 10-15 secunde), iar apoi se amestecă cu o spatulă, iar când e călduţă ( 35-40 grade celsius) se adaugă activele cosmetice sau substanţele termolabile. Se măsoară pH-ul, se reglează dacă e cazul, se adaugă uleiurile esenţiale şi/sau parfumul şi conservantul ( extrem de important ).
  Faza A: gelificantul folosit este guma xanthan, carbomer, sau un mix de amândouă. Carbomerul este o pulbere fină,de origine sintetică, care dă un gel extrem de dens, dar care din păcate la noi în ţară se găseşte extrem de greu. Dacă se gelifică cu guma xanthan : aceasta se dispersează în glicerină, se adaugă apa deasupra şi lasă câteva minute pentru a se hidrata bine, chiar dacă gelul se formează imediat. Dacă se foloseşte carbomer : se adaugă peste apă ( nu se amestecă!), se lasă la hidratat suficient timp. Nu se formează imediat gelul, apa cu carbomer trebuie tamponată cu câteva picături de soluţie de 20% de sodă caustică. Se adaugă picăturile ( 3-4 sunt suficiente), se amestecă cu o spatulă şi se formează un gel dens.Dacă se foloseşte un mix de xanthan şi carbomer se împarte apa în două şi se procedează ca mai sus. Atunci când se foloseşte gelul de carbomer se recomandă a se tampona după ce s-a emulsionat, înainte de a adăuga activele cosmetice.
  Faza B: conţine uleiurile vegetale şi emulsifianţii. Se încălzeşte la bain-marie până ajunge la 70 grade, se adaugă  peste faza A, se amestecă cu mixerul vertical până cînd se albeşte, după care se amestecă cu spatula până la răcire.
  Faza C : se adaugă activele cosmetice, cele în pulbere se dispersează în puţină apă (extrasă din cantitatea iniţială) sau în activele apoase, se amestecă până la răcire.Tot acum se adaugă uleiurile termolabile, sau gelul de aloe sau gelul de acid ialuronic ( se degradează cu căldura). Se adaugă conservantul, se reglează pH-ul dacă este nevoie, se adaugă uleiurile esenţiale adapte al fiecărui tip de ten, parfumul şi crema este gata.
  O atenţie deosebită trebuie să dăm şi containerelor unde punem crema noastră, care trebuie să fie curate şi fără impurităţi.

 

Cum să reciclăm produsele cosmetice cu INCI nasol!

   Cosmeticele care le colecţionăm de-a lungul timpului sunt multe, iar când ne dăm seama că nu mai sunt pe placul nostru, ne-am schimbat punctul de vedere şi am trecut la folosirea produselor naturale, organice şi fără compuşi dăunători ne întrebăm dacă să aruncăm produsele vechi sau se pot reutiliza.
  Desigur le puteţi termina sau eventual face cadou prietenilor, rudelor,cunoştinţelor. Dacă nu vreţi să faceţi nici una nici alta, le puteţi folosi în alt scop decât cel pentru care au fost destinate.
  O listă cu metode de riciclare a cosmeticelor :
- balsam de păr - se poate folosi ca balsam de rufe ( o linguriţă de balsam la spălare), la spălarea mobilei ( diluat în apa de spălare funcţionează ca antistatic şi lucidează), se poate folosi pentru epilare în loc de spuma de ras ( înmoaie firul de păr);
-gel de duş/gel de baie - se poate dilui în apa de spălat pe jos, se poate adăga puţin în maşina de spălat pentru spălat rufe, se pot curăţa obiectele sanitare, maşina sau orice alt obiect vrem să curăţăm;
-crema de corp/ mâini - se poate utiliza pentru epilat, pentru scrub corp amestecată cu sare, zahăr sau făina de mălai sau ovăz, pentru a da luciu pantofilor şi genţilor din piele ( optime cremele cu siliconi);
-cremele de faţă - se poate folosi pentru mâini, sau transformată în scrub de faţă dacă e amestecată cu zahăr, miere sau cu făină de ovăz;
-deodorante spray- se pot folosi ca deodorant pentru cameră, pentru papuci, pentru baie;
-lapte detergent - a se folosi pentru curăţarea pantofilor şi a genţilor sau a coperţilor în piele;
-uleiul johnson sau alte uleiuri de faţă sau corp ( pentru cine nu ştie încă  este alcătuit 90-95% din petrolatum) - se poate folosi pentru a da luciu produselor din inox, ca lubrificant pentru balamale, ulei pentru mobilă, pentru a îndepărta ceara pentru epilat, ca scrub de corp amestecat cu granule exfoliante;
-şerveţele umede - bune pentru a face praful, a curăţa diferite obiecte;
-şampon - pentru a spăla lenjeria intimă, hainele, în special cele din lână, pensulele de machiaj, periile de păr, deasemenea se poate folosi pentru a spăla pe jos, obiectele murdare;
-ojele- cele colorate se pot folosi pentru a colora chei sau alte obiecte, pentru a ascunde scrisul de pe flacoanele care vrem să le reutilizăm, cele transparente se pot folosi pentru a proteja tastatura calculatorului, a telecomandei, se pot acoperi părţile metalice ale hainelor ( cele care ne dau iritaţii), sau se pot folosi pentru a opri găurile în colanţi;
-demachiantele şi tonicele se pot folosi pentru a spăla pensulele de machiaj sau pentru a curăţa obiectele sanitare;
-creioanele de ochi - se pot folosi pentru a scrie bileţele, a colora sau a trage linii de marcaj;
-balsamul de buze - amestecat cu zahăr se poate transforma într-un scrub pentru buze;
-rujul de buze - dacă se îndepărtează uşor se poate folosi pentru a trasa linii sau puncte de marcaj pe pereţi, gresie sau pavaj;
-fardurile de ochi sau faţă - amestecate cu apă se pot folosi pentru a colora cărţi sau desene.

  Sursa : http://lola.mondoweb.net/viewtopic.php?f=22&t=2793

Argila, făina şi ierburi vegetale ayurvedice cu proprietăţi detergente!

  Puţini ştiu dar argila, făina şi pulberile vegetale pot fi folosite pentru spălarea zilnică a feţei sau a corpului. Caracteristica comună a acestor pulberi este prezenţa saponinelor în compoziţia lor.

  Deşi puteţi crede că spălarea cu argila sau făina poate fi dificilă, ele se clătesc cu uşurinţă , nelăsând nici o urmă pe piele. Acestea sunt alcătuite din substanţe care eliberează saponine, se leagă de grăsimi şi murdărie, le îndepărtează atunci când se clăteşte cu apă, nemaifiind necesar utilizarea altor produse.

  Avantajele folosirii acestor substanţe naturale:

-se pot elimina detergenţii, şampoanele, gelurile de duş, inclusiv toate substanţele care le conţin acestea ( conservanţi, coloranţi, substanţe alergizante, compuşi care debilitează echilibrul hidro-lipidic al pielii);

-eliminând substanţele alergizante şi iritante pentru piele din produsele detergente "clasice", optând pentru substanţe naturale ca argila sau făina ca mod de spălare obţinem un produs ideal pentru pielea sensibilă şi care se irită uşor. Este un produs ideal pentru bebeluşi şi copii mici, dar şi pentru persoanele cu ten sensibil sau care suferă de dermatită;

-alt avantaj : este un produs "verde", biodegradabil şi absolut nepoluant. Se pot elimina substanţele sechestrante din detergenţii clasici, care ajunşi în mediul acvatic poluează şi destabilizează echilibrul natural;

-nu este o metodă agresivă, nu distruge echilibrul hidro-lipidic al pielii, nu alterează pH-ul natural al pielii şi este adaptă tuturor tipurilor de piele.

  Argila saponifera sau Ghassoul, originară din Maroc,în limba arabă înseamnă "spălare", este o argila bogată în minerale, folosită încă din antichitate pentru curăţenia personală dar şi pentru spălarea hainelor. Precizez că argila, de orice tip, nu trebuie să intre în contact cu obiectele din metal.

  Ca şampon se foloseşte sub formă de pastă, se amestecă pulberea cu apa sau ceai, moleculele argilei se umflă şi creează o pastă densă, care aplicată pe păr absorbe impurităţile şi sebumul în exces. Este o metodă adaptă pentru toate tipurile de păr, în special pentru cei care suferă de dermatită seboroică.

Pentru spălarea feţei este de ajuns un pic de argilă în căuşul palmei, se amestecă cu apă, după care se spală faţa ca şi cu un alt detergent. O altă întrebuinţare este şi ca mască de faţă, amestecată cu alte tipuri de argilă sau pulberi indiane, este indicată pentru tenurile problematice sau cu pete pigmentare.

  Tipurile de făină care se utilizează pentru spălarea pielii sunt: făina de ovăz, făina de orez, făina de năut, făina de migdale şi făina de castane.

  Cea mai utilizată este făina de ovăz, este adaptă pentru spălarea tenului şi părului, are un efect calmant, fiind adaptă şi pentru copii. Modul de folosire este ca şi cel pentru argilă: pentru spălarea feţei este de ajuns o cantitate mică amestecată cu apă, iar pentru spălarea părului sau corpului de folosesc 3-4 linguri amestecate cu apă sau ceai pentru a se obţine o pastă, după care se masează uşor pe păr sau corp.

  Făina de năut este o făină delicată adaptă mai ales pentru spălarea părului, unicul dezavantaj fiind mirosul nu chiar plăcut. Făina de orez este folosită mai ales ca exfoliant, fiind măcinată mai gros, ajutând la îndepărtarea celulelor moarte. Pasta obţinută din făină şi apă poate fi îmbunătăţită prin adaugarea unei picături de ulei esenial pur 100% ( o picătură este de ajuns, uleiul esenţial pur poate provoca alergii şi sensibilizări dacă este folosit în cantitate prea mare). Consiliez a nu se prepara dinainte pasta din făină şi apă pentru că poate fi infestată de bacterii sau  râncezi.

  Ierburile vegetale sau ierburile indiane sau ierburile ayurvedice ( obţinute prin uscare şi măcinare ) sunt plante şi ierburi considerate benefice de către medicina tradiţională indiană - ayurveda. Acestea se obţin prin măcinarea diferitelor părţi ale unei plante ( rădăcină, flori, frunze). Ierburile folosite pentru spălare sunt cele care eliberează saponine. Cele mai folosite sunt shikakai şi reehta ( aritha).

  Shikakai este indicată în caz de mătreaţă, întăreşte firul de păr şi ajută la descâlcirea lui. Uzat prea des poate închide culoarea părului.

  Reetha este folosit ca şampon natural, adapt pentru toate tipurile de păr.

  Modul de preparare este asemănător ca mai sus: se face o pastă densă cu apă sau ceai, se aplică pe părul umed sau uscat ( depinde de cum vă este mai comod) se ţine 10 minute, după care se clăteşte. 

 

Fulgi de ovăz

Henna - alternativa naturală pentru vopsirea părului!

  Henna ( INCI : Lawsonia alba L. , Lawsonia spinosa L.) este un arbust din familia Lythraceae, originar din zonele subtropicale, în special din Africa central-estică. Este cultivată în India, Tunisia, Egipt, Arabia, Iran, China şi Florida.
   Substanţa responsabilă de colorare este lawsone, care variază în funcţie de zona de cultivare, de clima şi de origine. Altre substanţe prezente tanini, acid hennotanic, flavonoizi, luteolina, cenuşe.
  Modul în care henna colorează părul : se leagă de proteinele din păr ( cheratina) formând legături electrostatice-covalente. Culoarea variază în funcţie de pH:
-incolor sau blond palid pH 3,5 - 5,5;
-blond-portocaliu pH 5,5 - 9;
-roşu închis pH 9 - 11;
-maro roşcat pH 11-13;
  Un mediu alcalin intensifică culoarea dar limitează capacitatea de a crea legături între henna şi firul de păr, pe când un mediu acid favorizează colorarea rapidă şi de durată. De aceea se recomandă să se adauge, atunci când se prepară henna, suc de lămâie sau acet, substanţe acide, care contribuie la lucidarea firului de păr, dar şi la fixarea culorii în firul de păr.
  Spre deosebire de vopselele chimice, henna nu pătrunde în firul de păr, ci doar îl învăluie, dând volum părului, dar şi strălucire şi un aspect sănătos.
  Pulberea de henna se prepară cu apa călduţă, consistenţa trebuie să fie destul de groasă încât să nu curgă atunci când este aplicată pe păr. Se poate ajunge ulei vegetal ( migdale, măsline, orez), ajutând la limitarea uscării părului ( henna tinde să usuce firul de păr). Deasemenea se poate ajunge şi gălbenuş de ou - întăreşte firul de păr, suc de lămâie sau oţet -face părul mai luminos. 
  Compusul se lasă la oxidat timp de 12 ore, în acest mod leagă mai bine culoarea de firul de păr.
  Acest compus se ţine pe păr timp de 30-60 de minute, dar se poate ţine şi mai mult, până la 4 ore. După aplicare se spală părul cu şampon.
  Alte tipuri de henna:
-Cassia Italica - mai este numit şi henna neutru, deoarece nu colorează părul, este folosit pentru întărirea firului de păr, îi conferă volum şi luciu.
-Indigofera tinctoria ( indigo ) - colorează părul de culori închise la culoare.

Proprietăţile cosmetice ale plantelor medicinale

  Plantele medicinale, în afară de clasica folosire sub formă de infuz sau decoct, pot fi folosite în preparatele cosmetice sub formă de extracte, macerate uleioase, tincturi. Inserite în preparatele cosmetice acestea transferă toate proprietăţile lor.
  Fiecare plantă are proprietăţile şi metode de extracţie specifice:

-albăstrele - tonificant, calmant, astringent;
-arnica - antidolorific, accelerează vindecarea rănilor;
-brusture - antibacterian, împotriva furunculelor şi tenurilor grase;
-castan - vasoprotector, util pentru varice şi flebită;
-centella - liniştitor, purificant, stimulează sinteza de colagen;
-cimbru - antibacteric, dezinfectant, purificant, antiseptic;
-chiparos - astringent, protectiv, vasoconstrictor;
-coada calului - drenant, elasticizant;
-coada şoricelului - calmant, regenerant, purificant;
-dafin - deodorant, stimulant şi tonificant, antidolorific;
-echinaceea - stimulant, antirid, anti-vergeturi;
-fucus - calmant, liniştitor, hidratant;
-gălbenele - ajută la vindecarea rănilor şi arsurilor; decongestionant, anti-inflamator, emolient și liniștitor, și adjuvant antiacneic şi eczeme, hidratant și hrănitor.
-ginkgo biloba - tonificant, vasodilatator;
-hamamelis - astringent, antiinflamator, vasoconstrictor şi iluminant;
-iederă- tonificant, liniştitor; 
-iris alb - calmant, protectiv, protejează capilarele;
-lavanda - dermo-purificant, anti-eczeme, tonificant;
-lămâie - tonificant, iluminant, antiseptic, vitaminizant, astringent;
-malva - activitate anti-inflamatoare;
-melissa - calmant, tonificant;
-menta - detergent, reîmprospător, calmant;
-mesteacăn - astringent, purificant, elasticizant;
-morcov - liniștitor, emolient, antiacneic, răcoritor, vitaminizant şi antioxidant;
-muşeţel - acțiune anti-inflamatoare, anti-histamină, calmant, anti-înrosire, mâncărime, calmant, purificator și anti-inflamator;
-năsturel - tonificant, purificant, iluminant;
-păducel- cicatrizant, accelerează vindecarea rănilor;
-rozmarin - tonificant, purificant, anti-acneic, împotriva eczemelor şi mătreţii; 
-salvia - cicatrizant, purificant, anti-inflamator şi sudoripar;
-sunătoare -  remediu pentru sciatică, traume, arsuri, anti-inflamator şi anti-roşeaţă;
-tei - relaxant, calmant, decongestionant;
-trandafir - astringent, iluminant, tonificant;
-urzica - împotriva părului gras, a mătreţii şi a căderii părului;
-viţă de vie roşie - tonificant, astringent, îmbunătăţeşte circulaţia, protector, antioxidant.

Unguente naturale făcute în casă

  Unguentele sunt preparate cosmetice simple preparate cu ulei vegetal şi ceară de albine. Procentul de ulei şi ceara variază în funcţie de consistenţa dorită.
  De obicei procentele sunt : 97% ulei vegetal şi 3% ceară de albine.
  Sunt folosite mai ales pentru a dilui uleiurile esenţiale, pot conţine maceratele uleioase sau alte substanţe lipofile, având mai ales proprietăţi curative decât cosmetice. În mediul cosmetic nu se folosesc în locul cremelor deoarece sunt prea grase şi unsuroase.
  Unguentele se îm part în trei categorii:
-unguente balsamice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi expectorante şi balsamice (menta, eucalipt);
-unguente antireumatice şi analgezice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi antiinflamatoare ( uleiuri esenţiale de geraniu, macerat uleios de arnica);
-unguente calmante : conţin macerate uleioase cu proprietăţi calmante şi curative ( macerat uleios de muşeţel sau gălbenele, bisabolol sau alte extracte calmante).
  Modul de preparare este simplu: se pune la încălzit la bain-marie într-un recipientuleiul vegetal ales şi ceara de albine, se aşteaptă să se topească ceara, iar când s-a topit totul se ia de pe foc şi se amestecă până când se răceşte compusul.

UNGUENT

 

 

 

Sursa imagine www.elemental.eu

Tincturi şi extracte vegetale!

  Tincturile sunt preparate lichide în care ingredientele unei plante vin extrase cu un solvent, în acest caz alcoolul. Sunt constituite din alcool, apă şi planta, în doză variabilă, dar sunt şi variante în care se utilizează apa şi glicerină sau apă, glicerină şi alcool.
  Extractele în care se foloseşte alcoolul ca solvent au mai multe principii active decăt variantele în care se foloseşte doar glicerina, deoarece alcoolul este un solvent mai puternic decât glicerina.
  Tinctura mamă este o soluţie preparată cu planta proaspătă.
  Tinctura clasică este preparată cu planta uscată.
  Extract cu apă, glicerină şi alcool:
-se pune într-un borcan 10 g de plantă mărunţită şi se acoperă cu alcool şi se lasă la macerat timp de o săptămână. După acest timp se adaugă 50 g de apă şi 50 g de glicerină şi se lasă la macerat timp de trei săptămâni. Se filtrează totul, şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Nu este nevoie de a flosi conservanţi, în cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Extract cu apă şi glicerină
-planta - 10-25 %
-apa - 25-50%
-glicerina - 50%
-se lasă planta la macerat în compusul de apă şi glicerină timp de trei săptămâni, după care se filtrează. Se folosesc conservanţi, care se adaugă la începutul macerării. În cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Tinctura mamă 
-se obţine prin macerarea plantei cu apă şi alcool. Se obţine din planta proaspătă lăsată la macerat timp de 21 de zile. Tincturile sunt de două feluri în funcţie de concentraţie: 1:10 ( 10 g de plante pt 100 g de produs) şi 1:5 ( 20 g de plante pentru 100 g de produs).
  Tinctura clasică 
-se obţineprin acelaşi procediment şi concentraţie de plante ca şi tinctura mamă, doar că se foloseşte planta uscată. Durata de macerare este de doar 7 zile.
  Pentru fiecare tip de plantă este indicat un anumit grad alcoolic, care se obţine din diluirea alcoolului de 95 grade cu apă, după următorul tabel:
20° 210 ml
25° 260 ml
30° 310 ml
35° 360 ml
40° 410 ml
45° 460 ml
50° 510 ml
55° 560 ml
60° 615 ml
65° 670 ml
70° 720 ml
75° 770 ml 
  Gradul alcoolic indicat în partea stângă se obţine din amestecarea alcoolului ( îndicat în coloana din dreapt) cu apa distilată pentru a ajunge la un litru de soluţie totală. De exemplu pentru a obţine un litru de alcool de 55 grade se amestecă 560 ml de alcool de 95 grade cu 440 ml de apă.