Henna - alternativa naturală pentru vopsirea părului!

  Henna ( INCI : Lawsonia alba L. , Lawsonia spinosa L.) este un arbust din familia Lythraceae, originar din zonele subtropicale, în special din Africa central-estică. Este cultivată în India, Tunisia, Egipt, Arabia, Iran, China şi Florida.
   Substanţa responsabilă de colorare este lawsone, care variază în funcţie de zona de cultivare, de clima şi de origine. Altre substanţe prezente tanini, acid hennotanic, flavonoizi, luteolina, cenuşe.
  Modul în care henna colorează părul : se leagă de proteinele din păr ( cheratina) formând legături electrostatice-covalente. Culoarea variază în funcţie de pH:
-incolor sau blond palid pH 3,5 - 5,5;
-blond-portocaliu pH 5,5 - 9;
-roşu închis pH 9 - 11;
-maro roşcat pH 11-13;
  Un mediu alcalin intensifică culoarea dar limitează capacitatea de a crea legături între henna şi firul de păr, pe când un mediu acid favorizează colorarea rapidă şi de durată. De aceea se recomandă să se adauge, atunci când se prepară henna, suc de lămâie sau acet, substanţe acide, care contribuie la lucidarea firului de păr, dar şi la fixarea culorii în firul de păr.
  Spre deosebire de vopselele chimice, henna nu pătrunde în firul de păr, ci doar îl învăluie, dând volum părului, dar şi strălucire şi un aspect sănătos.
  Pulberea de henna se prepară cu apa călduţă, consistenţa trebuie să fie destul de groasă încât să nu curgă atunci când este aplicată pe păr. Se poate ajunge ulei vegetal ( migdale, măsline, orez), ajutând la limitarea uscării părului ( henna tinde să usuce firul de păr). Deasemenea se poate ajunge şi gălbenuş de ou - întăreşte firul de păr, suc de lămâie sau oţet -face părul mai luminos. 
  Compusul se lasă la oxidat timp de 12 ore, în acest mod leagă mai bine culoarea de firul de păr.
  Acest compus se ţine pe păr timp de 30-60 de minute, dar se poate ţine şi mai mult, până la 4 ore. După aplicare se spală părul cu şampon.
  Alte tipuri de henna:
-Cassia Italica - mai este numit şi henna neutru, deoarece nu colorează părul, este folosit pentru întărirea firului de păr, îi conferă volum şi luciu.
-Indigofera tinctoria ( indigo ) - colorează părul de culori închise la culoare.

Proprietăţile cosmetice ale plantelor medicinale

  Plantele medicinale, în afară de clasica folosire sub formă de infuz sau decoct, pot fi folosite în preparatele cosmetice sub formă de extracte, macerate uleioase, tincturi. Inserite în preparatele cosmetice acestea transferă toate proprietăţile lor.
  Fiecare plantă are proprietăţile şi metode de extracţie specifice:

-albăstrele - tonificant, calmant, astringent;
-arnica - antidolorific, accelerează vindecarea rănilor;
-brusture - antibacterian, împotriva furunculelor şi tenurilor grase;
-castan - vasoprotector, util pentru varice şi flebită;
-centella - liniştitor, purificant, stimulează sinteza de colagen;
-cimbru - antibacteric, dezinfectant, purificant, antiseptic;
-chiparos - astringent, protectiv, vasoconstrictor;
-coada calului - drenant, elasticizant;
-coada şoricelului - calmant, regenerant, purificant;
-dafin - deodorant, stimulant şi tonificant, antidolorific;
-echinaceea - stimulant, antirid, anti-vergeturi;
-fucus - calmant, liniştitor, hidratant;
-gălbenele - ajută la vindecarea rănilor şi arsurilor; decongestionant, anti-inflamator, emolient și liniștitor, și adjuvant antiacneic şi eczeme, hidratant și hrănitor.
-ginkgo biloba - tonificant, vasodilatator;
-hamamelis - astringent, antiinflamator, vasoconstrictor şi iluminant;
-iederă- tonificant, liniştitor; 
-iris alb - calmant, protectiv, protejează capilarele;
-lavanda - dermo-purificant, anti-eczeme, tonificant;
-lămâie - tonificant, iluminant, antiseptic, vitaminizant, astringent;
-malva - activitate anti-inflamatoare;
-melissa - calmant, tonificant;
-menta - detergent, reîmprospător, calmant;
-mesteacăn - astringent, purificant, elasticizant;
-morcov - liniștitor, emolient, antiacneic, răcoritor, vitaminizant şi antioxidant;
-muşeţel - acțiune anti-inflamatoare, anti-histamină, calmant, anti-înrosire, mâncărime, calmant, purificator și anti-inflamator;
-năsturel - tonificant, purificant, iluminant;
-păducel- cicatrizant, accelerează vindecarea rănilor;
-rozmarin - tonificant, purificant, anti-acneic, împotriva eczemelor şi mătreţii; 
-salvia - cicatrizant, purificant, anti-inflamator şi sudoripar;
-sunătoare -  remediu pentru sciatică, traume, arsuri, anti-inflamator şi anti-roşeaţă;
-tei - relaxant, calmant, decongestionant;
-trandafir - astringent, iluminant, tonificant;
-urzica - împotriva părului gras, a mătreţii şi a căderii părului;
-viţă de vie roşie - tonificant, astringent, îmbunătăţeşte circulaţia, protector, antioxidant.

Unguente naturale făcute în casă

  Unguentele sunt preparate cosmetice simple preparate cu ulei vegetal şi ceară de albine. Procentul de ulei şi ceara variază în funcţie de consistenţa dorită.
  De obicei procentele sunt : 97% ulei vegetal şi 3% ceară de albine.
  Sunt folosite mai ales pentru a dilui uleiurile esenţiale, pot conţine maceratele uleioase sau alte substanţe lipofile, având mai ales proprietăţi curative decât cosmetice. În mediul cosmetic nu se folosesc în locul cremelor deoarece sunt prea grase şi unsuroase.
  Unguentele se îm part în trei categorii:
-unguente balsamice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi expectorante şi balsamice (menta, eucalipt);
-unguente antireumatice şi analgezice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi antiinflamatoare ( uleiuri esenţiale de geraniu, macerat uleios de arnica);
-unguente calmante : conţin macerate uleioase cu proprietăţi calmante şi curative ( macerat uleios de muşeţel sau gălbenele, bisabolol sau alte extracte calmante).
  Modul de preparare este simplu: se pune la încălzit la bain-marie într-un recipientuleiul vegetal ales şi ceara de albine, se aşteaptă să se topească ceara, iar când s-a topit totul se ia de pe foc şi se amestecă până când se răceşte compusul.

UNGUENT

 

 

 

Sursa imagine www.elemental.eu

Tincturi şi extracte vegetale!

  Tincturile sunt preparate lichide în care ingredientele unei plante vin extrase cu un solvent, în acest caz alcoolul. Sunt constituite din alcool, apă şi planta, în doză variabilă, dar sunt şi variante în care se utilizează apa şi glicerină sau apă, glicerină şi alcool.
  Extractele în care se foloseşte alcoolul ca solvent au mai multe principii active decăt variantele în care se foloseşte doar glicerina, deoarece alcoolul este un solvent mai puternic decât glicerina.
  Tinctura mamă este o soluţie preparată cu planta proaspătă.
  Tinctura clasică este preparată cu planta uscată.
  Extract cu apă, glicerină şi alcool:
-se pune într-un borcan 10 g de plantă mărunţită şi se acoperă cu alcool şi se lasă la macerat timp de o săptămână. După acest timp se adaugă 50 g de apă şi 50 g de glicerină şi se lasă la macerat timp de trei săptămâni. Se filtrează totul, şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Nu este nevoie de a flosi conservanţi, în cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Extract cu apă şi glicerină
-planta - 10-25 %
-apa - 25-50%
-glicerina - 50%
-se lasă planta la macerat în compusul de apă şi glicerină timp de trei săptămâni, după care se filtrează. Se folosesc conservanţi, care se adaugă la începutul macerării. În cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Tinctura mamă 
-se obţine prin macerarea plantei cu apă şi alcool. Se obţine din planta proaspătă lăsată la macerat timp de 21 de zile. Tincturile sunt de două feluri în funcţie de concentraţie: 1:10 ( 10 g de plante pt 100 g de produs) şi 1:5 ( 20 g de plante pentru 100 g de produs).
  Tinctura clasică 
-se obţineprin acelaşi procediment şi concentraţie de plante ca şi tinctura mamă, doar că se foloseşte planta uscată. Durata de macerare este de doar 7 zile.
  Pentru fiecare tip de plantă este indicat un anumit grad alcoolic, care se obţine din diluirea alcoolului de 95 grade cu apă, după următorul tabel:
20° 210 ml
25° 260 ml
30° 310 ml
35° 360 ml
40° 410 ml
45° 460 ml
50° 510 ml
55° 560 ml
60° 615 ml
65° 670 ml
70° 720 ml
75° 770 ml 
  Gradul alcoolic indicat în partea stângă se obţine din amestecarea alcoolului ( îndicat în coloana din dreapt) cu apa distilată pentru a ajunge la un litru de soluţie totală. De exemplu pentru a obţine un litru de alcool de 55 grade se amestecă 560 ml de alcool de 95 grade cu 440 ml de apă.
 

  

Cum să facem în casă balsamul de buze hidratant şi protectiv în mod natural!

  Balsamul de buze este un element cosmetic extrem de importanta în trusa noastră, ne hidratează şi protejează buzele. Se poate face în casă cu puţine ingrediente, eficacitatea sa este egală cu cea a balsamurilor de buze din comerţ, în schimb este un produs natural, fără uleiuri minerale, ingrediente comedogenice sau aditivi chimici de sinteză.
  Deşi pare simplu de făcut, trebuie să avem formula perfectă pentru a crea un balsam de buze, să nu fie prea tare, ca să alunece cu uşurinţă pe buze, să nu fie prea moale ca să se topescă, să hidrateze buzele şi să dureze destul timp .
  Ingredientele fundamentale de avut pentru a face un balsam de buze sunt:
-ceara de albine-se poate folosi cea galbenă( parfumează de miere şi colorează de galben balsamul de buze) sau cea albă ( face stick-uri albe, dar se poate colora cu pigmenţi, nealterând culorile, asa cum se întâmplă dacă folosim ceara galbenă).
-untul de cacao- unt vegetal, solid la temperatura camerei, lejer parfum de ciocolată. Şi acesta este de două tipuri: cel uşor gălbui, deodorizat, este cel mai folosit pentru balsamul de buze şi cel maroniu, brut şi nerafinat, coloreză de maro balsamul de buze.
-uleiul de ricin- este uleiul vegetal cel mai dens, nu usucă buzele ( spre deosebire de uleiurile lejere de tipul jojoba sau medii tipul migdale, care aplicate pe buze usucă şi duc la crăparea buzelor).
  Reţeta pentru un balsam de buze în stick este:
2g ceară de albine
2g unt de cacao
2g ulei de ricin 
  Stick-ul obţinut este hidratant, rămâne mult timp pe buze şi dă o senzaţie plăcută.
  Metoda prin care se obţine este simplă: se pune totul într-un păhăruţ şi se pune la bain-marie, când se topeşte complet ceara de albine se amestecă bine şi se toarnă repede în stick. Se poate pune în congelator pentru solidificarea mai rapidă, dar se poate lăsa şi la temperatura camerei. Când este complet solidificat se poate folosi.
  Uleiul de ricin se poate substitui cu vitamina E uleioasă, sau se poate face 1g d ulei de ricin şi unul de vitamina E. Balsamurile de buze fără vitamina E durează 3-4 luni, iar cele cu vitamina E durează 6-8 luni.
  Pe timpul iernii, când temperaturile sunt mai scăzute cantitatea de ulei se poate ridica la 2,5 g.
  Se pot adăuga 1-2 picături de ulei esenţial de portocal dulce sau lămâie, se pot colora cu pigemnţi coloraţi ( trebuie să fie lipsafe pentru că o mare parte din ceea ce aplicăm pe buze ingerăm).

Adăugaţi o legendă

Stick pentru balsam de buze

 
 

Cum să facem în casă fondul de ten mineral!

  Fondul de ten mineral se poate prepara în casă, cu puţine ingrediente şi costul relativ scăzut, în comparaţie cu preţul unui fond de ten mineral în comerţ. De ce avem nevoie? de oxizi coloraţi, bioxid de titan, stearat de magneziu, sericit cerat, caolin şi un grinder sau o maşină de măcinat cafea pentru a amesteca pulberile.
  Pentru a obţine un fond de ten mineral trebuie să facem un mix de oxizi coloraţi ( galben, roşu şi albastru) şi bioxid de titan în principal, plus o mică parte de pulberi riempitive care ajută la aplicarea şi alunecarea mai uşoară a fondului de ten.
   Codurile principalilor oxizi care se găsesc în INCI al unui fond mineral.
oxid albastru: CI 77.007
oxid galben: CI 77.492
oxid roşu: CI 77.491
bioxid de titan: CI 77.891 ( sau oxid alb )
  Mai întâi trebuie făcut un mix de oxizi pentru obţinerea culorii pielii. Aceasta se obţine din amestecarea oxizilor galben, roşu şi albastru. Se începe cu trei părţi de galben, o parte de albastru şi o jumătate de parte de roşu ( măsura poate fi o linguriţă, dar este mai bine să cântărim cantitatea de oxid). Se amestecă bine aceste pulberi, culoarea care trebuie obţinută trebuie să fie maro închis. Se deschide la culoare utilizând bioxid de titan  sau un mix de bioxid de titan cu alte pulberi riempitive până când obţinem o culoare asemănătoare cu cea a pielii noastre. Menţiune importantă: culorile trebuie amestecate în grinder sau maşină de măcinat cafea timp de 5-10 minute până la amalgamarea completă a pulberilor, în mod contrar fondul de ten nu este uniform atunci când îl aplicăm.
  În cazul în care am greşit culoarea fondului de ten, aceasta se poate remedia după următoarele indicaţii: dacă e prea închis se ajunge bioxid de titan sau oxid de zinc. În cazul în care am adăugat prea mult dintr-un oxid sau altul, iar culoarea fondului de ten tinde spre roşu sau albastru, trebuie să ţinem cont de teoria culorilor şi cum se anulează reciproc. Dacă tinde spre roşu trebuie să adăugăm verde ( galben+albastru), care anulează culoarea roşie. Dacă e prea galben ajungem albastru şi roşu, dacă tinde spre albastru ajungem portocaliu ( galben+roşu).
  Vorbim şi de gradul de acoperire al fondului de ten: cel obţinut doar cu bioxid de titan şi oxizi acoperă mult, dar nu alunecă bine pe piele şi dă un efect nenatural. De aceea este indicat să facem un mix de bioxid de titan cu alte pulberi riempitive.
  Pentru tenurile acneice, grase şi cu probleme bioxidul de titan se poate înlocui cu oxid de zinc, care are proprietăţi purificatoare ale pielii, pe lângă faptul că are un efect de albire aproximativ egal cu cel al bioxidului de titan. Pentru tenurile normale nu este indicat, acesta usucă tenul destul de mult, iar pentru tenurile uscate trebuie evitat.
  Pulberile riempitive pot fi adăugate în procent de 20-40%, în funcţie de gradul de acoperire pe care vrem să îl obţinem ( cu cât pulberile riempitive sunt în procent mai mare prezente, scade gradul de acoperire).
  Caolinul este indicat pentru tenurile grase şi acneice, are un grad mare de absorbţie, iar fondurile de ten care îl conţin are proprietăţi sebo-regulatoare. Se poate adăuga în procent de 10-15%.
  Sericitul cerat ajută la alunecarea fondului de ten la nivelul pielii, îi conferă o textură mătăsoasă, plăcută. Sericitul nu este nici lipofil, nici hidrofil, de aceea nu trebuie adăugat în procent mare, pentru că ar compromite aderenţa fondului de ten. Se adaugă în procent de maxim 5-10%.
  Stearatul de magneziu îmbunătăţeşte aderenţa fondului de ten şi alunecarea la nivelul pielii. Are şi efect antiaglomerant al pulberilor. Se foloseşte în procent de 10-15%.
  Se pot folosi şi diverse tipuri de amidon, dar acestea nu au grad de acoperire, ci doar de absorbţie. Sunt mai indicate în prepararea pudrelor de faţă, dar de pot folosi în procent de 5% şi la fondul de ten mineral.

 

Fond de ten mineral handmade

Culorile diametral opuse se anulează reciproc.

 

Cum să facem în casă pudra de faţă naturală şi eficace!

  Pudra de faţă este unul din cele mai importante produse de machiaj din trusa noastră. Este destinată a fixa fondul de ten, corectorul, dar şi pentru a elimina aspectul lucios al pielii. Aplicare pudrei de faţă conferă tenului un aspect mat, neted şi mătăsos.
  Pudra poate avea mai multe proprietăţi, poate fi destinată pielii grase sau uscate, poate acoperi mult sau poate fi transparentă. Ingredientele care pot intra în compoziţia pudrei sunt multe, dar poate fi alcătuită doar dintr-un ingredient fiind la fel de eficace ca mix-ul de pulberi.
  Pulberile care pot intra în compoziţia pudrei de faţă sunt: talc, carbonat de calciu, amidon, caolin, oxid de zinc,silice. În funcţie de alegerea acestor pulberi se obţine un mix  care acoperă mai mult sau mai puţin, absoarbe excesul de sebum sau uniformează tenul.
  Pulberile care au putere de acoperire mare sunt bioxidul de titan şi oxidul de zinc, urmate de carbonatul de calciu ( putere medie). Acestea nu pot fi aplicate ca atare deoarece vă veţi colora de alb faţa, ci trebuie combinate cu oxizii de fier pentru obţinerea unei culori similare culorii tenului nostru.
  Pulberile cu caracter aderent (adapte în special pielii uscate) sunt caolinul, amidonul, carbonatul de calciu. Cu cât pulberea este mai fină cu atât aderează mai bine.
  Pulberile absorbente ( adapte tenului gras) sunt talcul, amidonul, carbonatul de magnesiu.
  Pentru crearea pudrei noastre de faţă trebuie să ţinem cont de aceste caracteristici ale pulberilor. Pentru a face o pudră care acoperă puţin alegem pulberi ca talc şi amidon ( 50% din total), pentru o pulbere care acoperă creştem conţinutul de oxid de zinc sau bioxid de titan. Pentru obţinerea unei pudre absorbente mărim conţinutul de amidon sau caolin. Pentru obţinerea unei pudre aderente trebuie să alegem pulberile cu granulometria cea mai mică : amidon de orez sau caolin.
  O pudră de faţă optimă şi ieftină este obţinută doar din amidon alimentar. Se aplică ca atare pe faţă, are mare putere absorbantă, nu este comedogenică, si durează circa patru ore. Deasemenea oricare mix din pulberile de mai sus este bun ca pudră de faţă, numai să se ţină cont de pulberile adapte fiecărui tip de ten.
  Prepararea pudrei cu amidon este simplă: e de ajuns să aplicăm cu o pensulă largă pulberea de amidon mai ales în zona T, unde pielea se lucidează mai uşor. Este indicat păstrarea amidonului într-un vas al unei pudre în pulbere mai vechi, sau chiar al unei creme, iar când vrem să îl prelevăm, punem puţin în capac, rotim pensula în capac pentru a o îmbiba de pulbere şi cu mişcări uşoare se aplică. Pulberea de amidon se poate colora cu foarte puţin colorant alimentar pentru a îi conferi o culoare uşor roz sau galbenă, se poate parfuma cu o picătură de ulei esenţial preferat.

Pudră de amidon de orez