Cosmetice gluten free - avem nevoie?

  O întrebare des întâlnită în cazul persoanelor cu boală celiacă sau intolerante la gluten. Sunt foarte multe persoane care racomanda cosmeticele gluten free, de frica contaminării cu gluten, şi în consecinţă de evitarea stărilor de rău provocate.
  Vedem şi promtitudinea caselor cosmetice în a eticheta gluten free produse cosmetice, din strategia de marketing, pentru a vinde produse mizând pe naivitatea consumatorilor.
  Este demonstrat că detergenţii şi cosmeticele chiar dacă conţin gluten , nu sunt nocive pentru celiaci sau persoanele cu dermatita herpetiformă de origine celiacă, deoarece utilizarea lor este topică şi nu implică nici un contact cu mucoasa intestinală. În acest caz specificicaţia gluten free nu este necesară şi cosmeticele fără eticheta specifică nu sunt periculoase pentru cei cu boala celiacă sau intoleranţă la gluten.
  Haideti să vedem ce este glutenul : este o proteină din cereale care se găseşte în grâu, dat şi în orz, secară, alac, grâu kamut. Prolamina este fracţiunea proteică din gluten responsabilă de efectul toxic al glutenului în cazul persoanelor cu boală celiacă sau intolerante la gluten.
  Consumul de cereale cu gluten provoacă reacţii adverse în pesoanele cu boală celiacă, care duc la grave daune ale mucoasei intestinale, ducând la atrofia vililor intestinali. Despre daunele provocate vă las acest link despre celiachia în care vă puteţi informa  eu prefer să scriu despre glutenul din ingredientele cosmetice şi implicit din cosmeticele pe care le folosim.
  Este confermat că celiacii şi persoanele intolerante la gluten pot avea reacţii adverse dacă consumă alimente contaminate, şi se crede că se poate înghiţi mici cantităţi de gluten din produsele cosmetice.
  Produsele cosmetice care vin în contact cu gura: rujurile, balsamurile de buze, pasta de dinţi, apa de gură , chiar şi cremele de faţă sau mâini vin publicizate ca şi posibile purtatătoare de contaminare şi trebuie folosite doar cele gluten free.
  Trebuie specificat că toate cosmeticele sunt produse într-un laborator aseptic nu într-o hală care prelucrează cereale deci nu poate exista contaminare cu gluten. Produsele cosmetice pot conşine gluten doar dacă în compoziţia lor vine introdusa făina din cereale care conţin gluten, dar şi în acest caz sunt foarte puţine produse care pot conţine gluten, de obicei se poate găsi în săpunuri tradizionale (cele făcute cu sodă, dar în acest caz soda denaturează proteinele), în scrub-uri sau mască pentru faţă sau corp (fiind produse care se clătesc e irelevant conţinutul de gluten), produse pentru curăţenia casei (şi în acest caz putem spune că este irelevant deoarece nu ingerăm aceste produse).
   Ingredientele cosmetice chiar dacă sunt procesate din grâu, orz sau ovăz nu conţin gluten deoarece prin procesul de rafinare vin descompuse proteinele, deci eliminate prolamina şi gliadina şi se folosesc doar elementele cu funcţie cosmetică. De exemplu uleiul de germeni de grâu nu conţine gluten, vitamina E extrasă din germenii de grâu nu conţine gluten, proteinele hidrolizate de grâu sau ovăz sunt private de gluten în urma procesului de hidroliză.
  În orice caz contaminarea prin produse cosmetice este minimă şi nu creează probleme, vorbim de ppm ( parte per milion), este aceeaşi ca în cazul berii fără alcool sau al produselor de patiserie cu amidon de grâu deglutinat, care sunt consentite în cazul persoanelor celiache deoarece conţin până în 20 ppm gluten.
  Studiile au demonstrat că produsele cosmetice chiar dacă conţin gluten nu sunt periculoase pentru dieta fără gluten ( am scris şi mai sus, ma scuz pentru repetiţie) şi au demonstrat că marca gluten free de pe etichetă poate fi evitată deoarece e inutilă, este doar o strategie de marketing pentru a vinde       ( bazându-se pe naivitatea consumatorilor).

surse:
http://www.celiachia.it/menu/faq.aspx?idcat=14&idfaq=65
http://www.celiachia.it/public/bo/upload/comunicazione/documenti/cosmetici_niente_scherzi_sulla_nostra_pelle.pdf

Uleiurile minerale - petrolaţii, parafina şi uleiul de vaselină - riscuri dermatologice?

   Aşa cum deducem din denumirea lor uleiurile minerale sunt produşi derivaţi din rafinarea petrolului. Se obţin prin distilarea sau fracţionarea produselor rămase în urma extracţiei petrolului, sunt compuşi anorganici constituiţi din alcani cu lanţuri lungi de carbon.
  Denumirile prin care găsim în cosmetice uleiurile minerale sunt:
-paraffinum liquidum;
-petrolatum;
-vaseline;
-mineral oil;
-ozokerite;
-ceresin;
-cera microcristalin;
  Începem cu a scrie câteva cuvinte despre aceste ingrediente:
-cera microcristalină este o ceară obţinută din distilarea şi fracţionarea petrolului, este inodoră, insaporă nu râncezeşte nefiind de origine vegetală sau animală. Are punctul de topire înalt, de aceea se foloseşte pentru a da consistenţă rujurilor şi a produselor în stick. Costul mic şi faptul că este inalterabilă sunt motive pentru care este folosită în cosmetice pe scară largă.
-paraffinum liquidum sau parafina este un amestec de hidrocarburi, are aspect de ceară, se foloseşte in multe produse pentru că măreşte vâscozitatea şi dă un aparent sens de catifelare. Compusul său anorganic nu îi permite interferenţa cu epiderma, rămânând la suprafaţa pielii împiedicând evaporarea apei din piele. Tocmai acest fapt nu lasă pielea să respire şi provoacă apariţia coşurilor şi a punctelor negre.
-petrolatum sau uleiul de vaselină este un gel obţinut din rafinarea petrolului. Se foloseste în creme, uleiuri hidratante, balsamuri, rujuri sau balsamuri de buze.  Din punct de vedere chimic nu se oxidează, este foarte stabil, nu râncezeşte, nu reacţionează cu alte substanţe chimice deci produsele se conservă pentru foarte mult timp fără a se altera. Nu are nici o proprietate nutritivă, chiar dacă filmul care îl creează la suprafaţa pielii atunci când este aplicat dă impresia de piele hidratată.
- ozokerite este o ceară minerală obţinută din tratamentul chimic al deşeurilor bituminoase cu acid sulfuric.  Are punctul de topire de 58 grade pâno la 80 grade, este folosită în substituţia cerei de albine;
-cerizina este obţinută prin purificarea ozokeritei. Se foloseşte pentru reducere sineresei dintre uleiuri.(precipitarea unor uleiuri în prezenţa altor uleiuri).

  În Uniunea Europeană petrolatum şi paraffinum sunt inserite în categoria substanţelor cancerigene de gradul II, deci doar dacă conţin impurităţi. În cosmetică se folosesc paraffinum şi petrolatum doar de gradul FU, fără impurităţi, sigure pentru siguranţa consumatorilor.
  În concluzie ca şi în cazul siliconilor uleiurile minerale nu sunt dermocompatibile, creează un film la suprafaţa pielii care creează mirajul unei pieli hidratate, poate înrăutăţi problemele pielii cum ar fi punctele negre. Împiedică transpiraţia naturală, eliminarea bacteriilor prin sudoare, ceea ce produce la proliferarea bacteriilor sub filmul lipidic care îl formează la suprafaţa pielii.

parafina galbena vs parafina alba FU

sursa: https://lola.mondoweb.net/viewtopic.php?f=17&t=6816
          http://forum.promiseland.it/viewtopic.php?t=12808&postdays=0&postorder=asc&start=0
          http://www.abc-cosmetici.it/conoscere-i-cosmetici/glossario/p/paraffina-liquida/
          Nadia Tadioli Senza trucco

Balsam de buze handmade hidratant cu doar trei ingrediente

  Balsamul de buze este un cosmetic foarte iubit de doamne şi domnişoare, foarte util pe timpul iernii atunci când avem buzele uscate, dar putem folosi tot timpul anului pentru a ne menţine buzele moi şi hidratate.
  Reţeta pe care v-o dau este foarte simplă, avem nevoie de 3 ingrediente, dar rezultatul obţinut este de mare efect, un stick hidratant şi protectiv. ingredientele de care avem nevoie sunt: ceara de albine, uleiul de ricin şi untul de cacao. Ingredientele se folosesc în aceeaşi proporţie, adică o cantitate egală din cele 3 ingrediente.
  Eu folosesc această reţetă de foarte mult:
3 g ceară de albine;
3 g unt de cacao;
3 g ulei de ricin.
 Cu acest gramaj obţinem circa 2 stick-uri din acelea cu filet de capacitate de 5 g fiecare ( poza de mai jos).
 Ceara de albine este cea care dă densitatea balsamului de buze, uleiul de ricin este un ulei dens, care rămâne pe buze şi le hidratează iar untul de cacao are proprietăţi hidratante şi nu în ultimul rând punctul de topire al său conferă balsamului de buze un mod de întindere perfect.
  Aceasta este reţeta bază, vine un stick dur, care iarna dă dificultăţi la întindere pe buze, e bine de folosit această reţetă mai mult vara. Pentru iarna putem adăuga mai mult ulei, circa 0,5 g, care poate fi ulei de ricin, vitamina E uleioasă, unt de shea.
  Acum vă dau procedeul care este unul simplu: cântărim toate ingredientele într-un castronel metalic, punem totul la bain-marie şi asteptăm să se topească. Când toată ceara este topită, amestecăm pentru a ne asigura că totul este omogen şi începem să umplem stick-urile noastre. Ţin să precizez că stick-urile care se pot umple sunt cele cu filet de genul acesta:

 

Dacă vrem să umplem stick-urile de ruj de exemplu din care ar putea curge compoziţia noastră putem folosi metoda siringăi: adică tăiem vârful unei seringi, extragem pistonul fără să il scoatem de tot, menţinem seringa în poziţie verticală şi o umplem. Când s-a solidificat balsamul de buze putem să în transferăm în stick-ul de ruj gol.                                                                                                              

ceara de albine

am adăugat şi untul de cacao

Gel de aloe vera homemade

    Bună! A trecut ceva timp de când nu am scris pe blog şi astăzi vreau să vă arăt cum să faceţi în casă gel de aloe vera cu pulbere liofilizată. Aceasta este una din cele mai simple reţete cosmetice, perfectă pentru începători, foarte uşor de făcut şi cu puţine ingrediente.
  Gelul de aloe vera are foarte multe întrebuinţări cosmetice, se poate folosi pentru a hidrata tenul, părul, calmează pielea în cazul arsurilor, se poate adăuga în altre preparate cosmetice de exemplu creme, şampoane, măşti de faţă sau de păr.

  Eu folosesc pulberea de aloe liofilizata 200:1, deci cu 1 gram de pulbere se obţin 200 grame de gel.
     
 Reţeta este următoarea:

 0,5 grame aloe
 1 gram xanthan trasparentă
 3 grame glicerină
 94,9 grame apă distilată
 0,6 grame cosgard 

 Reţeta este de 100 grame, dar evident se poate face cantitatea ce vrem noi. Avem nevoie de 2 bechere, dar se pot folosi şi două pahare de sticlă, spălate bine înainte de uz.
 Începem cu dizolvarea pulberii de aloe în apă, amestecăm bine până se dizolvă. Într-un alt becher se varsă glicerina, iar peste glicerină se toarnă xanthana, care se disperde bine. Se toarnă apa în care am dizolvat pulberea de aloe peste glicerina, se formează gelul, şi se continuă a amesteca până când tot gelul este omogen şi trasparent. Acum este momentul să adăugăm conservantul, eu am folosit cosgard pentru că acoperă un rang de pH un pic mai acid şi pentru că se dizolvă în lichide. Acum măsurăm pH-ul care trebuie să fie între 4,5 şi 5,5. De obicei gelul de aloe vera făcut în acest mod este mereu un pic acid în jur de pH 5. Dacă e mai mic de 4,5 se poate adăuga picături de solutie de sodă caustică, dacă e mai mare de 5,5 se poate adăuga acid lactic pentru a scădea pH.
  Dacă vreţi să îl folosiţi ca atare pe piele vă consiliez să îl aduceţi la pHde 5,5,dacă vreţi să îl folosiţi pe păr sau în alte preparate cosmetice puteţi să îl lăsaţi de 4,5-5.
 Pentru conservare puteţi să îl ţineţi într-o sticluţă de plastic, posibil opacă sau de culoare închisă.
 Acest gel este exclusiv pentru uz cosmetic, nu poate fi băut ( în caz că cineva încearcă).

 Dacă încercaţi să faceţi această reţetă sau aveţi întrebări nu ezitaţi să îmi scrieţi în comentarii.