joi, 6 noiembrie 2014

Argila, făina şi ierburi vegetale ayurvedice cu proprietăţi detergente!


  Puţini ştiu dar argila, făina şi pulberile vegetale pot fi folosite pentru spălarea zilnică a feţei sau a corpului. Caracteristica comună a acestor pulberi este prezenţa saponinelor în compoziţia lor.
  Deşi puteţi crede că spălarea cu argila sau făina poate fi dificilă, ele se clătesc cu uşurinţă , nelăsând nici o urmă pe piele. Acestea sunt alcătuite din substanţe care eliberează saponine, se leagă de grăsimi şi murdărie, le îndepărtează atunci când se clăteşte cu apă, nemaifiind necesar utilizarea altor produse.
  Avantajele folosirii acestor substanţe naturale:
-se pot elimina detergenţii, şampoanele, gelurile de duş, inclusiv toate substanţele care le conţin acestea ( conservanţi, coloranţi, substanţe alergizante, compuşi care debilitează echilibrul hidro-lipidic al pielii);
-eliminând substanţele alergizante şi iritante pentru piele din produsele detergente "clasice", optând pentru substanţe naturale ca argila sau făina ca mod de spălare obţinem un produs ideal pentru pielea sensibilă şi care se irită uşor. Este un produs ideal pentru bebeluşi şi copii mici, dar şi pentru persoanele cu ten sensibil sau care suferă de dermatită;
-alt avantaj : este un produs "verde", biodegradabil şi absolut nepoluant. Se pot elimina substanţele sechestrante din detergenţii clasici, care ajunşi în mediul acvatic poluează şi destabilizează echilibrul natural;
-nu este o metodă agresivă, nu distruge echilibrul hidro-lipidic al pielii, nu alterează pH-ul natural al pielii şi este adaptă tuturor tipurilor de piele.
  Argila saponifera sau Ghassoul, originară din Maroc,în limba arabă înseamnă "spălare", este o argila bogată în minerale, folosită încă din antichitate pentru curăţenia personală dar şi pentru spălarea hainelor. Precizez că argila, de orice tip, nu trebuie să intre în contact cu obiectele din metal.
  Ca şampon se foloseşte sub formă de pastă, se amestecă pulberea cu apa sau ceai, moleculele argilei se umflă şi creează o pastă densă, care aplicată pe păr absorbe impurităţile şi sebumul în exces. Este o metodă adaptă pentru toate tipurile de păr, în special pentru cei care suferă de dermatită seboroică.
Pentru spălarea feţei este de ajuns un pic de argilă în căuşul palmei, se amestecă cu apă, după care se spală faţa ca şi cu un alt detergent. O altă întrebuinţare este şi ca mască de faţă, amestecată cu alte tipuri de argilă sau pulberi indiane, este indicată pentru tenurile problematice sau cu pete pigmentare.
  Tipurile de făină care se utilizează pentru spălarea pielii sunt: făina de ovăz, făina de orez, făina de năut, făina de migdale şi făina de castane.
  Cea mai utilizată este făina de ovăz, este adaptă pentru spălarea tenului şi părului, are un efect calmant, fiind adaptă şi pentru copii. Modul de folosire este ca şi cel pentru argilă: pentru spălarea feţei este de ajuns o cantitate mică amestecată cu apă, iar pentru spălarea părului sau corpului de folosesc 3-4 linguri amestecate cu apă sau ceai pentru a se obţine o pastă, după care se masează uşor pe păr sau corp.
  Făina de năut este o făină delicată adaptă mai ales pentru spălarea părului, unicul dezavantaj fiind mirosul nu chiar plăcut. Făina de orez este folosită mai ales ca exfoliant, fiind măcinată mai gros, ajutând la îndepărtarea celulelor moarte. Pasta obţinută din făină şi apă poate fi îmbunătăţită prin adaugarea unei picături de ulei esenial pur 100% ( o picătură este de ajuns, uleiul esenţial pur poate provoca alergii şi sensibilizări dacă este folosit în cantitate prea mare). Consiliez a nu se prepara dinainte pasta din făină şi apă pentru că poate fi infestată de bacterii sau  râncezi.
  Ierburile vegetale sau ierburile indiane sau ierburile ayurvedice ( obţinute prin uscare şi măcinare ) sunt plante şi ierburi considerate benefice de către medicina tradiţională indiană - ayurveda. Acestea se obţin prin măcinarea diferitelor părţi ale unei plante ( rădăcină, flori, frunze). Ierburile folosite pentru spălare sunt cele care eliberează saponine. Cele mai folosite sunt shikakai şi reehta ( aritha).
  Shikakai este indicată în caz de mătreaţă, întăreşte firul de păr şi ajută la descâlcirea lui. Uzat prea des poate închide culoarea părului.
  Reetha este folosit ca şampon natural, adapt pentru toate tipurile de păr.
  Modul de preparare este asemănător ca mai sus: se face o pastă densă cu apă sau ceai, se aplică pe părul umed sau uscat ( depinde de cum vă este mai comod) se ţine 10 minute, după care se clăteşte. 
 
Fulgi de ovăz






luni, 13 octombrie 2014

Henna - alternativa naturală pentru vopsirea părului!

  Henna ( INCI : Lawsonia alba L. , Lawsonia spinosa L.) este un arbust din familia Lythraceae, originar din zonele subtropicale, în special din Africa central-estică. Este cultivată în India, Tunisia, Egipt, Arabia, Iran, China şi Florida.
   Substanţa responsabilă de colorare este lawsone, care variază în funcţie de zona de cultivare, de clima şi de origine. Altre substanţe prezente tanini, acid hennotanic, flavonoizi, luteolina, cenuşe.
  Modul în care henna colorează părul : se leagă de proteinele din păr ( cheratina) formând legături electrostatice-covalente. Culoarea variază în funcţie de pH:
-incolor sau blond palid pH 3,5 - 5,5;
-blond-portocaliu pH 5,5 - 9;
-roşu închis pH 9 - 11;
-maro roşcat pH 11-13;
  Un mediu alcalin intensifică culoarea dar limitează capacitatea de a crea legături între henna şi firul de păr, pe când un mediu acid favorizează colorarea rapidă şi de durată. De aceea se recomandă să se adauge, atunci când se prepară henna, suc de lămâie sau acet, substanţe acide, care contribuie la lucidarea firului de păr, dar şi la fixarea culorii în firul de păr.
  Spre deosebire de vopselele chimice, henna nu pătrunde în firul de păr, ci doar îl învăluie, dând volum părului, dar şi strălucire şi un aspect sănătos.
  Pulberea de henna se prepară cu apa călduţă, consistenţa trebuie să fie destul de groasă încât să nu curgă atunci când este aplicată pe păr. Se poate ajunge ulei vegetal ( migdale, măsline, orez), ajutând la limitarea uscării părului ( henna tinde să usuce firul de păr). Deasemenea se poate ajunge şi gălbenuş de ou - întăreşte firul de păr, suc de lămâie sau oţet -face părul mai luminos. 
  Compusul se lasă la oxidat timp de 12 ore, în acest mod leagă mai bine culoarea de firul de păr.
  Acest compus se ţine pe păr timp de 30-60 de minute, dar se poate ţine şi mai mult, până la 4 ore. După aplicare se spală părul cu şampon.
  Alte tipuri de henna:
-Cassia Italica - mai este numit şi henna neutru, deoarece nu colorează părul, este folosit pentru întărirea firului de păr, îi conferă volum şi luciu.
-Indigofera tinctoria ( indigo ) - colorează părul de culori închise la culoare.



marți, 9 septembrie 2014

Proprietăţile cosmetice ale plantelor medicinale

  Plantele medicinale, în afară de clasica folosire sub formă de infuz sau decoct, pot fi folosite în preparatele cosmetice sub formă de extracte, macerate uleioase, tincturi. Inserite în preparatele cosmetice acestea transferă toate proprietăţile lor.
  Fiecare plantă are proprietăţile şi metode de extracţie specifice:

-albăstrele - tonificant, calmant, astringent;
-arnica - antidolorific, accelerează vindecarea rănilor;
-brusture - antibacterian, împotriva furunculelor şi tenurilor grase;
-castan - vasoprotector, util pentru varice şi flebită;
-centella - liniştitor, purificant, stimulează sinteza de colagen;
-cimbru - antibacteric, dezinfectant, purificant, antiseptic;
-chiparos - astringent, protectiv, vasoconstrictor;
-coada calului - drenant, elasticizant;
-coada şoricelului - calmant, regenerant, purificant;
-dafin - deodorant, stimulant şi tonificant, antidolorific;
-echinaceea - stimulant, antirid, anti-vergeturi;
-fucus - calmant, liniştitor, hidratant;
-gălbenele - ajută la vindecarea rănilor şi arsurilor; decongestionant, anti-inflamator, emolient și liniștitor, și adjuvant antiacneic şi eczeme, hidratant și hrănitor.
-ginkgo biloba - tonificant, vasodilatator;
-hamamelis - astringent, antiinflamator, vasoconstrictor şi iluminant;
-iederă- tonificant, liniştitor; 
-iris alb - calmant, protectiv, protejează capilarele;
-lavanda - dermo-purificant, anti-eczeme, tonificant;
-lămâie - tonificant, iluminant, antiseptic, vitaminizant, astringent;
-malva - activitate anti-inflamatoare;
-melissa - calmant, tonificant;
-menta - detergent, reîmprospător, calmant;
-mesteacăn - astringent, purificant, elasticizant;
-morcov - liniștitor, emolient, antiacneic, răcoritor, vitaminizant şi antioxidant;
-muşeţel - acțiune anti-inflamatoare, anti-histamină, calmant, anti-înrosire, mâncărime, calmant, purificator și anti-inflamator;
-năsturel - tonificant, purificant, iluminant;
-păducel- cicatrizant, accelerează vindecarea rănilor;
-rozmarin - tonificant, purificant, anti-acneic, împotriva eczemelor şi mătreţii; 
-salvia - cicatrizant, purificant, anti-inflamator şi sudoripar;
-sunătoare -  remediu pentru sciatică, traume, arsuri, anti-inflamator şi anti-roşeaţă;
-tei - relaxant, calmant, decongestionant;
-trandafir - astringent, iluminant, tonificant;
-urzica - împotriva părului gras, a mătreţii şi a căderii părului;
-viţă de vie roşie - tonificant, astringent, îmbunătăţeşte circulaţia, protector, antioxidant.


luni, 1 septembrie 2014

Unguente naturale făcute în casă

  Unguentele sunt preparate cosmetice simple preparate cu ulei vegetal şi ceară de albine. Procentul de ulei şi ceara variază în funcţie de consistenţa dorită.
  De obicei procentele sunt : 97% ulei vegetal şi 3% ceară de albine.
  Sunt folosite mai ales pentru a dilui uleiurile esenţiale, pot conţine maceratele uleioase sau alte substanţe lipofile, având mai ales proprietăţi curative decât cosmetice. În mediul cosmetic nu se folosesc în locul cremelor deoarece sunt prea grase şi unsuroase.
  Unguentele se îm part în trei categorii:
-unguente balsamice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi expectorante şi balsamice (menta, eucalipt);
-unguente antireumatice şi analgezice : conţin uleiuri esenţiale şi macerate uleioase cu proprietăţi antiinflamatoare ( uleiuri esenţiale de geraniu, macerat uleios de arnica);
-unguente calmante : conţin macerate uleioase cu proprietăţi calmante şi curative ( macerat uleios de muşeţel sau gălbenele, bisabolol sau alte extracte calmante).
  Modul de preparare este simplu: se pune la încălzit la bain-marie într-un recipientuleiul vegetal ales şi ceara de albine, se aşteaptă să se topească ceara, iar când s-a topit totul se ia de pe foc şi se amestecă până când se răceşte compusul.

UNGUENT   
Sursa imagine www.elemental.eu

luni, 14 iulie 2014

Tincturi şi extracte vegetale!

  Tincturile sunt preparate lichide în care ingredientele unei plante vin extrase cu un solvent, în acest caz alcoolul. Sunt constituite din alcool, apă şi planta, în doză variabilă, dar sunt şi variante în care se utilizează apa şi glicerină sau apă, glicerină şi alcool.
  Extractele în care se foloseşte alcoolul ca solvent au mai multe principii active decăt variantele în care se foloseşte doar glicerina, deoarece alcoolul este un solvent mai puternic decât glicerina.
  Tinctura mamă este o soluţie preparată cu planta proaspătă.
  Tinctura clasică este preparată cu planta uscată.
  Extract cu apă, glicerină şi alcool:
-se pune într-un borcan 10 g de plantă mărunţită şi se acoperă cu alcool şi se lasă la macerat timp de o săptămână. După acest timp se adaugă 50 g de apă şi 50 g de glicerină şi se lasă la macerat timp de trei săptămâni. Se filtrează totul, şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Nu este nevoie de a flosi conservanţi, în cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Extract cu apă şi glicerină
-planta - 10-25 %
-apa - 25-50%
-glicerina - 50%
-se lasă planta la macerat în compusul de apă şi glicerină timp de trei săptămâni, după care se filtrează. Se folosesc conservanţi, care se adaugă la începutul macerării. În cosmetice se foloseşte în procent de 1-5%.
  Tinctura mamă 
-se obţine prin macerarea plantei cu apă şi alcool. Se obţine din planta proaspătă lăsată la macerat timp de 21 de zile. Tincturile sunt de două feluri în funcţie de concentraţie: 1:10 ( 10 g de plante pt 100 g de produs) şi 1:5 ( 20 g de plante pentru 100 g de produs).
  Tinctura clasică 
-se obţineprin acelaşi procediment şi concentraţie de plante ca şi tinctura mamă, doar că se foloseşte planta uscată. Durata de macerare este de doar 7 zile.
  Pentru fiecare tip de plantă este indicat un anumit grad alcoolic, care se obţine din diluirea alcoolului de 95 grade cu apă, după următorul tabel:
20° 210 ml
25° 260 ml
30° 310 ml
35° 360 ml
40° 410 ml
45° 460 ml
50° 510 ml
55° 560 ml
60° 615 ml
65° 670 ml
70° 720 ml
75° 770 ml 

  Gradul alcoolic indicat în partea stângă se obţine din amestecarea alcoolului ( îndicat în coloana din dreapt) cu apa distilată pentru a ajunge la un litru de soluţie totală. De exemplu pentru a obţine un litru de alcool de 55 grade se amestecă 560 ml de alcool de 95 grade cu 440 ml de apă.
 


  

joi, 3 iulie 2014

Cum să facem în casă balsamul de buze hidratant şi protectiv în mod natural!

  Balsamul de buze este un element cosmetic extrem de importanta în trusa noastră, ne hidratează şi protejează buzele. Se poate face în casă cu puţine ingrediente, eficacitatea sa este egală cu cea a balsamurilor de buze din comerţ, în schimb este un produs natural, fără uleiuri minerale, ingrediente comedogenice sau aditivi chimici de sinteză.
  Deşi pare simplu de făcut, trebuie să avem formula perfectă pentru a crea un balsam de buze, să nu fie prea tare, ca să alunece cu uşurinţă pe buze, să nu fie prea moale ca să se topescă, să hidrateze buzele şi să dureze destul timp .
  Ingredientele fundamentale de avut pentru a face un balsam de buze sunt:
-ceara de albine-se poate folosi cea galbenă( parfumează de miere şi colorează de galben balsamul de buze) sau cea albă ( face stick-uri albe, dar se poate colora cu pigmenţi, nealterând culorile, asa cum se întâmplă dacă folosim ceara galbenă).
-untul de cacao- unt vegetal, solid la temperatura camerei, lejer parfum de ciocolată. Şi acesta este de două tipuri: cel uşor gălbui, deodorizat, este cel mai folosit pentru balsamul de buze şi cel maroniu, brut şi nerafinat, coloreză de maro balsamul de buze.
-uleiul de ricin- este uleiul vegetal cel mai dens, nu usucă buzele ( spre deosebire de uleiurile lejere de tipul jojoba sau medii tipul migdale, care aplicate pe buze usucă şi duc la crăparea buzelor).
  Reţeta pentru un balsam de buze în stick este:
2g ceară de albine
2g unt de cacao
2g ulei de ricin 
  Stick-ul obţinut este hidratant, rămâne mult timp pe buze şi dă o senzaţie plăcută.
  Metoda prin care se obţine este simplă: se pune totul într-un păhăruţ şi se pune la bain-marie, când se topeşte complet ceara de albine se amestecă bine şi se toarnă repede în stick. Se poate pune în congelator pentru solidificarea mai rapidă, dar se poate lăsa şi la temperatura camerei. Când este complet solidificat se poate folosi.
  Uleiul de ricin se poate substitui cu vitamina E uleioasă, sau se poate face 1g d ulei de ricin şi unul de vitamina E. Balsamurile de buze fără vitamina E durează 3-4 luni, iar cele cu vitamina E durează 6-8 luni.
  Pe timpul iernii, când temperaturile sunt mai scăzute cantitatea de ulei se poate ridica la 2,5 g.
  Se pot adăuga 1-2 picături de ulei esenţial de portocal dulce sau lămâie, se pot colora cu pigemnţi coloraţi ( trebuie să fie lipsafe pentru că o mare parte din ceea ce aplicăm pe buze ingerăm).


Adăugaţi o legendă
Stick pentru balsam de buze
 
 

vineri, 27 iunie 2014

Cum să facem în casă fondul de ten mineral!

  Fondul de ten mineral se poate prepara în casă, cu puţine ingrediente şi costul relativ scăzut, în comparaţie cu preţul unui fond de ten mineral în comerţ. De ce avem nevoie? de oxizi coloraţi, bioxid de titan, stearat de magneziu, sericit cerat, caolin şi un grinder sau o maşină de măcinat cafea pentru a amesteca pulberile.
  Pentru a obţine un fond de ten mineral trebuie să facem un mix de oxizi coloraţi ( galben, roşu şi albastru) şi bioxid de titan în principal, plus o mică parte de pulberi riempitive care ajută la aplicarea şi alunecarea mai uşoară a fondului de ten.
   Codurile principalilor oxizi care se găsesc în INCI al unui fond mineral.
oxid albastru: CI 77.007
oxid galben: CI 77.492
oxid roşu: CI 77.491
bioxid de titan: CI 77.891 ( sau oxid alb )
  Mai întâi trebuie făcut un mix de oxizi pentru obţinerea culorii pielii. Aceasta se obţine din amestecarea oxizilor galben, roşu şi albastru. Se începe cu trei părţi de galben, o parte de albastru şi o jumătate de parte de roşu ( măsura poate fi o linguriţă, dar este mai bine să cântărim cantitatea de oxid). Se amestecă bine aceste pulberi, culoarea care trebuie obţinută trebuie să fie maro închis. Se deschide la culoare utilizând bioxid de titan  sau un mix de bioxid de titan cu alte pulberi riempitive până când obţinem o culoare asemănătoare cu cea a pielii noastre. Menţiune importantă: culorile trebuie amestecate în grinder sau maşină de măcinat cafea timp de 5-10 minute până la amalgamarea completă a pulberilor, în mod contrar fondul de ten nu este uniform atunci când îl aplicăm.
  În cazul în care am greşit culoarea fondului de ten, aceasta se poate remedia după următoarele indicaţii: dacă e prea închis se ajunge bioxid de titan sau oxid de zinc. În cazul în care am adăugat prea mult dintr-un oxid sau altul, iar culoarea fondului de ten tinde spre roşu sau albastru, trebuie să ţinem cont de teoria culorilor şi cum se anulează reciproc. Dacă tinde spre roşu trebuie să adăugăm verde ( galben+albastru), care anulează culoarea roşie. Dacă e prea galben ajungem albastru şi roşu, dacă tinde spre albastru ajungem portocaliu ( galben+roşu).
  Vorbim şi de gradul de acoperire al fondului de ten: cel obţinut doar cu bioxid de titan şi oxizi acoperă mult, dar nu alunecă bine pe piele şi dă un efect nenatural. De aceea este indicat să facem un mix de bioxid de titan cu alte pulberi riempitive.
  Pentru tenurile acneice, grase şi cu probleme bioxidul de titan se poate înlocui cu oxid de zinc, care are proprietăţi purificatoare ale pielii, pe lângă faptul că are un efect de albire aproximativ egal cu cel al bioxidului de titan. Pentru tenurile normale nu este indicat, acesta usucă tenul destul de mult, iar pentru tenurile uscate trebuie evitat.
  Pulberile riempitive pot fi adăugate în procent de 20-40%, în funcţie de gradul de acoperire pe care vrem să îl obţinem ( cu cât pulberile riempitive sunt în procent mai mare prezente, scade gradul de acoperire).
  Caolinul este indicat pentru tenurile grase şi acneice, are un grad mare de absorbţie, iar fondurile de ten care îl conţin are proprietăţi sebo-regulatoare. Se poate adăuga în procent de 10-15%.
  Sericitul cerat ajută la alunecarea fondului de ten la nivelul pielii, îi conferă o textură mătăsoasă, plăcută. Sericitul nu este nici lipofil, nici hidrofil, de aceea nu trebuie adăugat în procent mare, pentru că ar compromite aderenţa fondului de ten. Se adaugă în procent de maxim 5-10%.
  Stearatul de magneziu îmbunătăţeşte aderenţa fondului de ten şi alunecarea la nivelul pielii. Are şi efect antiaglomerant al pulberilor. Se foloseşte în procent de 10-15%.
  Se pot folosi şi diverse tipuri de amidon, dar acestea nu au grad de acoperire, ci doar de absorbţie. Sunt mai indicate în prepararea pudrelor de faţă, dar de pot folosi în procent de 5% şi la fondul de ten mineral.
 
Fond de ten mineral handmade


Culorile diametral opuse se anulează reciproc.

 

marți, 24 iunie 2014

Cum să facem în casă pudra de faţă naturală şi eficace!

  Pudra de faţă este unul din cele mai importante produse de machiaj din trusa noastră. Este destinată a fixa fondul de ten, corectorul, dar şi pentru a elimina aspectul lucios al pielii. Aplicare pudrei de faţă conferă tenului un aspect mat, neted şi mătăsos.
  Pudra poate avea mai multe proprietăţi, poate fi destinată pielii grase sau uscate, poate acoperi mult sau poate fi transparentă. Ingredientele care pot intra în compoziţia pudrei sunt multe, dar poate fi alcătuită doar dintr-un ingredient fiind la fel de eficace ca mix-ul de pulberi.
  Pulberile care pot intra în compoziţia pudrei de faţă sunt: talc, carbonat de calciu, amidon, caolin, oxid de zinc,silice. În funcţie de alegerea acestor pulberi se obţine un mix  care acoperă mai mult sau mai puţin, absoarbe excesul de sebum sau uniformează tenul.
  Pulberile care au putere de acoperire mare sunt bioxidul de titan şi oxidul de zinc, urmate de carbonatul de calciu ( putere medie). Acestea nu pot fi aplicate ca atare deoarece vă veţi colora de alb faţa, ci trebuie combinate cu oxizii de fier pentru obţinerea unei culori similare culorii tenului nostru.
  Pulberile cu caracter aderent (adapte în special pielii uscate) sunt caolinul, amidonul, carbonatul de calciu. Cu cât pulberea este mai fină cu atât aderează mai bine.
  Pulberile absorbente ( adapte tenului gras) sunt talcul, amidonul, carbonatul de magnesiu.
  Pentru crearea pudrei noastre de faţă trebuie să ţinem cont de aceste caracteristici ale pulberilor. Pentru a face o pudră care acoperă puţin alegem pulberi ca talc şi amidon ( 50% din total), pentru o pulbere care acoperă creştem conţinutul de oxid de zinc sau bioxid de titan. Pentru obţinerea unei pudre absorbente mărim conţinutul de amidon sau caolin. Pentru obţinerea unei pudre aderente trebuie să alegem pulberile cu granulometria cea mai mică : amidon de orez sau caolin.
  O pudră de faţă optimă şi ieftină este obţinută doar din amidon alimentar. Se aplică ca atare pe faţă, are mare putere absorbantă, nu este comedogenică, si durează circa patru ore. Deasemenea oricare mix din pulberile de mai sus este bun ca pudră de faţă, numai să se ţină cont de pulberile adapte fiecărui tip de ten.
  Prepararea pudrei cu amidon este simplă: e de ajuns să aplicăm cu o pensulă largă pulberea de amidon mai ales în zona T, unde pielea se lucidează mai uşor. Este indicat păstrarea amidonului într-un vas al unei pudre în pulbere mai vechi, sau chiar al unei creme, iar când vrem să îl prelevăm, punem puţin în capac, rotim pensula în capac pentru a o îmbiba de pulbere şi cu mişcări uşoare se aplică. Pulberea de amidon se poate colora cu foarte puţin colorant alimentar pentru a îi conferi o culoare uşor roz sau galbenă, se poate parfuma cu o picătură de ulei esenţial preferat.



Pudră de amidon de orez

vineri, 20 iunie 2014

Gel de faţă handmade! cum se prepară şi ce proprietăţi are

    Gelul de faţă se poate prepara în casă, procedimentul este simplu, se poate îmbogăţi cu active cosmetice, creând un gel cu proprietăţi specifice.
  Procedeul este simplu şi avem nevoie de trei ingrediente principale: apă, gelificant şi conservant. Cei mai folosiţi gelificanţi sunt guma de xanthan şi pulberea de carbomer.
  Guma de xanthan se foloseşte în procent de 0,5%. Modul de gelificare este simplu: se poate dispersa în glicerină, se adaugă apa puţin câte puţin, se amestecă până când se formează gelul, sau se încălzeşte apa, se toarnă xanthana peste, se aşteaptă să se hidrateze şi se amestecă cu un mixer vertical pentru a deschide molecula. Eu am încercat amândouă metodele de gelificare a gumei de xanthan dar nu am găsit nici o diferenţă semnificativă în calitatea gelului făcut cu metoda la rece sau la cald. Gelul obţinut cu guma de xanthan este destul de lichid, alunecos, inconvenientul fiind că ajungând mai multă xanthana pentru a forma un gel mai dens, acesta devine "bălos", iar senzaţia pe piele este puţin mai neplăcută. Avantajul acestui gel este că e ecobio, este hidratant, iar senzaţia pe piele este plăcută.
  Pulberea de carbomer, nu este ecobio, dar nu are efecte adverse asupra pielii, se foloseşte în procent de 0,3%. Procedimentul este mai complicat: se adaugă peste apa, se aşteaptă să se hidrateze bine, de obicei 15-30 min. Când toată pulberea a devenit transarentă, se amestecă în apă, iar pentru a forma gelul trebuie adăugată soluţie de sodă caustică. PH-ul pulberei este acid, iar pentru a forma gelul trebuie adus la pH 6 amestecul de apă cu pulbere de carbomer. Sunt de ajuns 2-3 picături de soluţie pentru a se forma gelul, amestecul de apă cu pulbere se transformă instantaneu într-un gel dens şi transparent. Se recomandă adăugarea a 2-3 picături de soluţie, se amestecă apa cu pulbere, iar dacă s-a format încă gelul se adaugă câte o picătură şi se amestecă , se continuă până la formarea gelului. Dacă se ridică prea mult pH-ul, gelul devine din nou lichid şi chiar dacă se scade din nou pH-ul gelul nu se va mai forma. Senzaţia pe piele este plăcută, este un gel extrem de lejer, tactil asemănător apei.
  Activele cosmetice se ajung după procesul de gelificare, la rece, singura regulă : să fie active hidrosolubile! Se poate ajunge maxim 1% de active liposolubile, care sunt ţinute în dispersie în interiorul gelului.
  Dintre activele care se pot adăuga:
-suc de aloe vera - poate substitui o parte din apa distilată;
-pantenol - emolient şi hidratant, se adaugă în procent de 1-2%;
-glicerina - se adaugă în procent de 3-5%, menţine umiditatea gelului şi îmbunătăţeşte întinderea gelului la nivelul pielii;
-extracte de plante - putem adăuga ce extract vrem, cele în pulbere au multe active, dar după un timp se oxidează şi transformă gelul în neutilizabil; e mai bine să utilizăm un extract hidroglicerinat. Procentul de uz e de 2-3%;
-proteine hidrolizate - 1-2%;
-allantoina - 0,3% se dizolvă în apa caldă înainte de a forma gelul.
-ulei esenţial - chiar dacă e liposolubil, câteva picături se dispersează în gel, transferând proprietăţile lor în gel.
   Exemplu de gel ( se formulează la 100):
Apa- la 100
Glicerina -3
Xanthan - 0,5
Pantenol - 1
Extract de centella - 2
Cosgard ( conservant) - 0,6
Ulei esenţial de lavandă 3 picături
Ulei esenţial de mentă 2 picături
  Acest tip de gel poate înlocui crema de faţă pe timpul verii, sau se poate folosi ca gel hidratant pentru tenurile grase. Componentele gelului ( cu excepţia apei, gelificantului şi conservantului) pot varia în funcţie de ingredientele şi activele cosmetice pe care le deţinem.


Pulberea de carbomer hidratată


Gelul de carbomer după adăugarea soluţiei de sodă

Gel de carbomer colorat pentru a observa mai bine consistenţa

Diferenţa dintre gelul de carbomer ( albastru) şi gelul onţinut cu guma xanthan

 

marți, 17 iunie 2014

Cold cream - ce este, cum se prepară şi modurile de utilizare!

  Cold cream este un produs de frumuseţe legendar de care în mod sigur aţi auzit, dar probabil nu l-aţi folosit niciodată. Acest produs a fost inventat de medicul Galen, care a înglobat apă în unguentele şi pomatele care le foloseau în acele vremuri pentru hidratarea pielii. Acest preparat - cold cream este percursorul cremelor moderne.
  Această cremă are mai multe denumiri : cold cream - sub această denumire o găsim în parfumerii, Ceratum galeni în farmacie, unde denumirea aminteşte numele celui care l-a inventat-o. Denumirea de cold cream se datorează faptului că senzaţia pe piele este mai răcoroasă decât unguentul clasic, datorită apei prezente.
 Timp de 1500 reţeta acestui tip de cremă a rămas neschimbată, fiind cea inventată de Galen : 60% ulei, 20% ceară de albine şi 20% apă de trandafir.Ceara de albine are lejere proprietăţi emulsionante, reuşind a îngloba apa.
  Modul de preparare este simplu: se încălzeşte ceara cu uleiul vegetal, se adaugă apa de trandafir caldă încet fir cu fir şi se amestecă cu un tel. Se aşteaptă să se răcească în mod natural, fără a o da la frigider sau la rece, se amestecă din când în când până se răceşte complet.
  Este preparatul cel mai simplu de făcut atunci când nu dispunem de emulsionanţi, are multe utilizări şi nu are nevoie de conservanţi. La temperatura camerei ţine până la două-trei luni, conservată în frigider şi mai mult. În acest caz se poate diminui cantitatea de ceară de albine până la 5 %.
  Datorită proprietăţilor nutriente şi hrănitoare are multiple utilizări: poate fi folosită în locul cremei de noapte în perioadele reci, repară mâinile şi picioarele crăpate, poate fi utilizată ca balsam de buze. Utilizare alternativă: poate fi folosită ca demachiant, uleiul conţinut dizolvă foarte bine machiajul, poate fi folosită şi ca mască de faţă hidratantă. Dacă introducem uleiuri curative, ca cel de gălbenele sau muşeţel poate fi folosit împotriva arsurilor solare sau chiar arsurilor lejere.



vineri, 13 iunie 2014

Măşti pentru faţă!

  Masca de faţă este un compus dens, în care se poate pune ce vrem. Este alcătuită în principal din substanţe care adensează ( cum sunt argilele) şi substanţe active ( iaurt, miere, fructe proaspete).
 Ca substanţe adensante se folosesc argile de toate tipurile, făina sau amidon. Argila este optimă pentru măştile de faţă, având proprietăţi purificante, ajutând în tratarea acneii, dar şi la eliminarea celulelor moarte, lăsând pielea moale, mătăsoasă şi strălucitoare. Dintre toate tipurile de argilă, cea verde este mai bogată în principii active. Deşi este disecantă dacă este folosită doar cu apă, dacă se adaugă miere şi/sau ulei devine o mască nutritivă binefăcătoare pentru ten.
  Făina care poate fi utilizată este cea de grâu, de ovăz sau secară, unica condiţie e să fie fin măcinata. Deasemenea se poate utiliza amidonul de porumb sau grâu. Acestea au ca proprietate principală faptul că înmoaie pielea şi îi redă splendoarea. Se poate adăuga un pic de cacao amară, care are proprietăţi hidratante, pe lângă faptul că are un miros plăcut de ciocolată.
  Dintre substanţele active care pot fi adăugate amintim iartul, mierea, piure de fructe proaspete, ou bătut, ulei vegetal presat la rece. Iaurtul, natural sau cu fructe, reechilibrează pH-ul pielii, are proprietăţi astringente, dar şi hidratante. Se adaugă o lingură de iaurt la o singură aplicare.
  Mierea se poate adăuga în toate tipurile de măşti, are proprietăţi hidratante şi ajută la reîntinerirea tenului. Se adaugă o linguriţă în masca de faţă, dar aplicată pură pe piele poate provoca iritaţii.
  Oul, datorită lecitinei conţinute în gălbenuş, are proprietăţi de reînnoire a pielii şi un efect lejer de întindere a pielii.
  Uleiurile vegetale se aleg în funcţie de tipul de ten, iar cantitatea care trebuie adăugată variază de la jumătate de linguriţă pentru tenurile grase la o linguriţă pentru tenurile uscate.
  Piureurile de fructe, în funcţie de gradul de lichiditate, pot înlocui cota de apă sau doar o parte din lichidul care se adaugă pentru formarea măştii. Conţin multă vitamina C care ajuta la întinerirea pielii, menţinerea hidratării şi echilibrarea pH-ului pielii. Fructele acide nu sunt consiliate de aplicat pure pe piele deoarece pot provoca înroşirea pielii.
  Ca parte lichidă a măştii se poate folosi apa distilată, lapte animal( cel de capră are proprităţi benefice asupra pielii) sau vegetal( soia, cocos, migdale) sau ape florale.
  Se pot adăuga uleiuri esenţiale- 4 sau 5 picături. Acestea se aleg în funcţie de tipul de ten, de proprietăţile uleiului esenţial sau rezultatul care vrem să îl obţinem: ulei esenţial de mentă şi lavandă pentru tenul gras, tea tree pentru tenul acneic, ulei esenţial de muşeţel pentru tenul uscat.
  Doza de argilă sau făină pentru o singură aplicare este de o lingură-o lingură şi jumătate. Se pot amesteca între ele diversele tipuri de argilă, sau argilă şi făină. La acestea se adaugă partea lichidă, iar compusul obţinut trebuie să fie îndeajuns de dens ca să nu curgă de pe faţă.
  Timpul de aplicare a măştii de faţă variază de la 10 minute la 20 minute. Pentru tenurile sensibile se poate ţine şi mai puţin. De reţinut că atunci când începe să se usuce trebuie dată jos.
  Se pot amesteca ce ingrediente vrem sau avem în casă, dacă ţinem cont de doza de uz a ingredientelor, nu se greşeşte, iar crearea unei măşti de faţă poate deveni un hobby plăcut.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Macerate uleioase! cum se obţin şi proprietăţile lor cosmetice

  Maceratele uleioase sunt rezultatul obţinut din macerarea în ulei vegetal a uneia sau mai multe plante. Majoritatea compuşilor prezenţi în plante sunt solubile în ulei, deci proprietăţile lor vor trece în uleiul în care sunt macerate. Nu toate plantele pot fi macerate în ulei!
  Pentru maceratele uleioase pot fi folosite toate uleiurile vegetale, dar sunt de preferat cele care nu râncezesc uşor. Pot fi folosite ca ulei de masaj, dar şi ca ingrediente în unguente, creme sau chiar săpun natural.
  Uleiurile care pot fi folosite pentru obţinerea maceratelor uleioase:
-uleiul de jojoba - este foarte rezistentă la râncezire, tratându-se de ceara lichidă, şi penetrează în profunzime în piele. Poate fi utilizat pur sau diluit cu alt ulei, procent de uz 1/4 ( o parte ulei de jojoba şi patru părţi alt ulei vegetal);
-uleiul de floarea soarelui - rezistent la râncezire, nu are proprietăţi deosebite;
-uleiul de orez - conţine gamma orizanol şi vitamina E ceea ce îi conferă rezistenţă mai mare la râncezire.
-ulei de măsline - este rezistent la râncezire, dar are miros puternic care poate interfera cu mirosurile plantei folosite.
  Toate tipurile de ulei vegetal pot fi folosite, dar trebuie luat în considerare rezistenţa la  râncezire în timp, costul uleiului şi pentru ce vrem să folosim maceratul. Este inutil să facem un macerat uleios cu un ulei scump dacă după puţin timp râncezeşte şi nu mai poate fi folosit. Alegerea mea este uleiul de orez, care are proprietăţi emoliente şi este rezistent, maceratul uleios ţine şi doi ani.
  Se folosesc plantele uscate, excepţie în cazul în care trebuie folosite plantele verzi (arnica, sunătoare). Nu există o reţetă precisă, se ia un borcan cu filet, care se închide ermetic, spălat şi uscat, se umple trei sferturi cu planta şi se acoperă cu ulei.
  Metoda tradiţională de macerare se face în felul următor: se pune borcanul cu planta noastră acoperită de ulei într-un dulap sau alt loc întunecos şi răcoros, se lasă timp de 40 de zile, la două sau trei zile se agită, după care se filtrează şi se transferă în sticle închise la culoare.
  Metoda de macerare la cald se foloseşte în cazul plantelor proaspete sau când vrem să obţinem rapid un macerat. Procedeul de umplere este ca mai sus, doar că în loc de a lăsa recipientul la întuneric, ziua se expune la soare, iar când nu mai este soare se depozitează la întuneric.Borcanul trebuie să fie închis la culoare, sau dacă e transparent se înveleşte în staniol. Procedeul se repetă timp de 15 zile, după care se filtrează.
  Metoda la cald cu bain-marie: se umple borcanul ca mai sus, se pune la bain-marie, la foc lent, timp de 3-6 ore, după care se poate filtra.
  Filtrarea se face în doi timpi: primul filtraj, conţinutul borcanului nostru se filtrează cu ajutorul unui tifon într-un alt recipient, planta se stoarce bine, şi se lasă totul două zile. După acest timp se efectuează a doua filtrare cu ajutorul unui filtru de cafea pentru a elimina toate reziduurile, după care se transferă într-un recipient închis la culoare şi se păstrează în loc întunecos şi răcoros.
  Pentru o conservare cât mai lungă a maceratului uleios se poate adăuga vitamina E, care contrastează oxidarea uleiurilor. Este de ajuns 0,25% pentru 100 ml.
    Plantele folosite la macerate uleioase şi proprietăţile cosmetice

-ardei iute ( ardei uscat) - stimulant;
-arnica ( flori prospete ) - anti-inflamtor, analgezic;
-cimbru ( flori şi frunze uscate) - anti-septic, tonificant;
-coada şoricelului ( flori uscate) - calmantă, anti-inflamator;
-dafin ( planta sau fructe mărunţite) - anti-septic;
-gălbenele ( flori uscate) - anti-inflamator, calmant, anti-mâncărimi;
-gheara dracului ( rădăcina) - anti-inflamator, analgezic;
-iederă (frunze prospete) - tonificant;
-lavanda ( flori uscate) - anti-septic, calmant; 
-morcov ( rădăcină prospătă) - menţine pielea bronzată;
-muşeţel ( flori uscate) - calmant, anti-inflamor;
-salvie ( frunze uscate ) -deodorant, anti-septic;
-rozmarin ( frunze uscate) - anti-septic, calmant.






 

marți, 3 iunie 2014

Importanţa pH-ului în produsele cosmetice! Cum se măsoară şi tester folosit!

 Cu noţiunea de pH suntem familiarizaţi din şcoală, unde ne-a fost predată la ora de chimie şi ştim că măsurarea lui ne indică aciditatea sau bazicitatea. În termeni ştiinţifici pH înseamnă potenţial de hidrogen sau logaritmul negativ al concentraţiei ionului de hidrogen. Acizii sunt substanţe compuse din unul sau mai mulţi atomi de hidrogen şi un radical liber. Bazele sunt substanţe compuse dintr-un metal şi una sau mai multe grupări de hidroxil.
  Scara de măsurare a pH-ului începe de la 0 ( aciditate extremă) şi ajunge la 14 ( bazicitate extremă). PH 7 se află la mijlocul scării şi este considerat neutru, foarte puţine substanţe sunt complet neutre (apa are un pH 7). Acidul clorhidric are pH 0, fiind substanţa cea mai acidă, în schimb soda caustică are pH 14, fiind substanţa cea mai alcalină.
  Toate cosmeticele trebuie să aibă pH-ul cuprins între 5 -7, excepţie fac gelurile intime care pot avea pH de 4-4,5 sau tratamentele pe bază de acid (de ex. exfolianţii cu acid salicilic sau glicolic) care trebuie să aibă pH 4. În cazul produselor care intră în contact cu ochii este importantă menţinerea pH-ului 7, în mod contrar poate ustura.
  La contactul cu pielea sunt agresive atât produsele prea acide, cât şi produsele alcaline ( de ex. soda caustică poate provoca arsuri). Produsele cu pH cuprins între 4 - 5 şi 7 - 10 pot provoca mici iritaţii, dar nimic grav, sunt absolut de evitat produsele cu pH sub 4 şi deasupra a 10, deoarece pot provoca arsuri şi daune permanente pielii.
  Cum se reglează pH-ul unui cosmetic? Dacă este peste 7 trebuie scăzut, deci se utilizează un acid, de obicei lactic sau citric, iar dacă este sub 5 trebuie ridicat utilizându-se o bază, de obicei o soluţie de sodă (bicarbonatul nu este considerat deoarece este o bază slabă şi duce la formarea bulelor).
  De reţinut : fiecare punct ale pH-ului este de 10 ori mai acid sau mai alcalin decât anteriorul! De exemplu un pH 5 este de 10 ori mai acid decât un pH 6 şi de 100 de ori mai acid decât un pH 7, la fel se comportă şi în cazul pH alcalin. Acest fapt este important în măsurarea pH unei creme, şampon sau alt produs cosmetic, ţinând cont că reglarea pH-ului este fundamentală pentru sănătatea pielii noastre. Deasemenea trebuie ţinut cont şi în cazul reglementării pH dând un exemplu simplu: dacă pentru a scădea de un punct pH am folosit 4 picături de acid lactic, pentru a scădea de două puncte nu vor fi suficiente alte 4 picături, trebuie folosite mai multe.
  Testerele pentru măsurarea pH-ului pe care le folosim trebuie să aibă scara completă care pleacă de la 0 şi ajunge la 14, nu sunt suficiente cele pentru măsurarea apei care pleacă de la 4 si ajung la 10. Deasemenea pH-metru electronic este bun, precis dar costă mult şi nu este simplu de cumpărat.
  Testerele de hârtie se găsesc mai ales online, unde le puteţi găsi la un preţ mai redus. Sunt cutiuţe cu 100 de testere, pe care le puteţi tăia în patru, în acest fel e ca şi cum aţi avea 4 cutii ( foto mai jos), pentru că de multe ori va fi nevoie de a măsura pH chiar şi de 3-4 ori, în acest mod nu veţi folosi 3 sau 4 testere ci doar 1.
  Măsurarea pH-ului unui cosmetic se face în felul următor: se ia testerul, se introduce în recipientul în care avem produsul, se ţine 2-3 secunde, se îndepărtează excesul şi se confruntă cu scara de pe cutia testerului. Dacă toate culorile de pe tester coincid cu cele de pe cutie acela este pH-ul cosmeticului vostru.


  Tester pentru măsurarea pH-ului.










Măsurarea pH-ului unei creme de faţă. Confruntarea cu scara de pe cutie, se observă obţinerea unui pH 6.










Tester tăiat în patru fâşii, tăierea
se face longitudinal, cu atenţie
 pentru a nu îndepărta
pătrăţelul cu reactiv.

sâmbătă, 31 mai 2014

Cum se formulează un produs cosmetic handmade!

  Produsele cosmetice handmade sau făcute în casă se formulează după anumite reguli, care ţin de procentele de uz al fiecărui ingredient, de împărţirea în faze, respectarea acestora dar se ţine cont de incompatibilităţi de orice tip.
  Reţetele se exprimă întotdeauna în grame, iar suma lor trebuie să fie 100! Motivul este că măsurarea şi cântărirea ingredientelor cu ajutorul linguriţei sau a altui instrument de dozaj poate varia la fiecare persoană care face reţeta, în acest mod poate varia şi rezultatul obţinut, mai ales în cazul reţetelor care cer o precizie majoră.
  Unica soluţie pentru obţinerea rezultatelor optime este măsurarea în grame.
 Pentru formularea unei creme: reţetele se divid în faze, se încălzesc separat apa cu gelificanţii pe de o parte şi emulsionanţii cu substanţele grase pe altă parte. Acestea se încălzesc la bain-marie, într-un pahar berzelius, sau alt recipient care rezistă la temperaturi înalte. Apa cu gelificanţii se pot încălzi câteva secunde în microonde. Temperatura la care trebuie unite este în jurul a 70-75 ° C.
  Faza A este cea apoasă care conţine apa, gelificanţii şi orice alt ingredient care l-aţi introdus în recipient.
  Faza B conţine toate substanţele grase şi emulsionanţii care le încălziţi împreună.
  Faza C conţine toate substanţele nu pot fi încălzite sau care îşi pierd proprietăţile atunci când sunt expuse la temperaturi înalte; se introduc când emulsia s-a răcit. În faza C se introduce conservantul. Acest procediment se foloseşte şi pentru balsamele de păr şi pentru orice altă emulsie în cremă.
 Pentru formularea şampoanelor şi a detergenţilor nu există o formulare precisă de trei faze, ci ingredientele de adaugă unul după altul. Într-un pahar de măsurat se cântăresc surfactanţii, se adaugă apa, activele cometice, conervantul, uleiurile esenţiale sau parfumul cosmetic. Dacă ne place putem să colorăm cu puţin colorant alimentar.
 Se scrie întotdeuna numele INCI al ingredientului introdus în cremă, nu denumirea dată de producător, deoarece poate varia de la un producător la altul.
  Pentru formularea unu

Exemplu : reţeta unei creme de faţă

Faza A
Apa - 75,9
Guma xanthan -  0,5
Glicerina - 3

Faza B
Metilglucosio sesquistearato - 3
Cetilic alcohol - 2
Ulei de jojoba -2
Ulei de avocado -2
Ulei de macadamia -2
Unt de shea -2

Faza C
Pantenol - 2
Proteine de grâu -2
Gel aloe vera -3
Cosgard - 0,6

miercuri, 28 mai 2014

Apele florale şi proprietatile lor cosmetice!

 Apele florale sunt subprodusul obţinut din distilarea uleiurilor esenţiale, de la care au preluat parfumul, chiar dacă cea mai mare parte a rămas în uleiul esenţial, şi o parte din principiile active. În cosmetică cele mai uzate sunt apele florale de trandafir şi flori de portocal pentru parfumul lor, dar şi apa de hamamelis pentru proprietăţile astringente.
 Apele florale pot fi baza perfectă pentru cosmetice sau pot fi utilizaţi puri pe piele. Sunt optimi ca tonic, pentru reîmprospătarea, îndepărtarea impurităţilor sau decongestionarea ochilor umflaţi sau obosiţi. Deasemenea pot fi folositi ca fază apoasă în crearea gelurilor, sprayurilor, cremelor emulsionate la rece, deodorante, şampoane, geluri de duş.
 În comerţ se găsesc o multitudine de ape florale, tentaţia de a le cumpăra e mare, dar cum am spus şi în cazul uleiurilor vegetale, nu trebuie să luăm ca literă de lege descrierile producătorilor despre efectele miraculoase asupra pielii ale apelor florale vândute de ei. Principiile active care le conţin nu echivalează ca beneficii ca acelea a uleiului esenţial analog apei florale, deci pentru a avea efecte asupra pielii este mai bine să cumpărăm un ulei esenţial pentru a introduce în cosmeticele noastre.
 Dintre apele florale care au beneficii aspra pielii sunt apa de hamamelis care are proprietăţi astringente, dar aplicată pură pe piele poate provoca iritaţii, apele de trandafir (toate tipurile de piele), flori de portocal (piele uscată) şi lavandă (piele grasă) pot substitui tonicul, apa de cimbru şi salvie au rol anti-microbian, iar apa de mentă este antisudorific şi improspătoare. Trebuie să ne amintim ca apele florale au un pH acid, aplicarea pură pe piele poate duce la usturimi şi la sensibilizarea ei.

Albăstrele - calmează şi regenerează pielea, adaptă pentru pielea sensibilă, devitalizată, calmantă pentru pielea iritată cu rozacee. Optimă pentru calmarea ochilor obosiţi, inflamaţi.
Flori de portocal (Neroli) -  tonificantă, calmantă, regenerează epiderma. Adaptă pentru pielea uscată şi/sau delicată, pentru pielea delicată a copiilor.
Hamamelis - astringent, tonificant şi hidratant. Adaptă pentru pielea grasă, cu puncte negre şi pori dilataţi, dar este bună şi pentru pielea cu rozacee. Optimă şi după ras, deoarece închide porii şi calmează pielea iritată.
Lavanda - calmantă, liniştitoare şi decongestionantă. Adaptă pentru pielea grasă, dar şi după expunerea la soare şi are efect calmant asupra sistemului nervos central.
Muşeţel - proprietăţi regenerante, calmantă, anti-roşeaţă. Este utilă în cazul inflamaţiei ochilor, eczeme, psoriazis.
Salvia - tonificantă, antibacterică şi răcoritoare. Adaptă pentru pielea grasă şi impură, ajută la reducerea transpiraţiei.
Trandafir - tonifică, calmează şi purifică epiderma. Adaptă pentru pielea sensibilă, dar şi pentru pielea grasă şi impură. Asupra pielii are efect tonificant, antiage şi întinde ridurile fine.

Imagini preluate de pe site-ul www.elemental.eu


duminică, 25 mai 2014

Tipurile de piele și îngrijirea lor

   Primul pas în îngrijirea pielii e identificarea tipului de piele şi înţelegerea exigenţelelor fiecărui tip de piele. Clasificarea tipului de ten se face în functie de câteva caracteristici, iar descoperirea tipologiei implică conservarea pielii sănătoasă şi tânără pentru mai mult timp.
  Pielea normală-mixtă: e tipul de ten cel mai comun. Obrazii şi conturul ochilor tind să fie  deshidrataţi, pe când fruntea, nasul şi bărbia ( zona T ) au o hidratare normală. Zona T prezintă mai multe glande sebacee, ceea ce ajută la menţinerea hidratării. Pielea normală-mixtă are nevoie de hidratare în zonele uscate, mai ales în perioada de iarna. Trebuie evitate cremele grase sau nutriente deoarece tind să lucideze zona T, cel mai bine e alegerea cremelor şi loţiunilor usoare, a gelurilor hidratante, mai ales vara când glandele sebacee sunt mai active. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, trandafir, geraniu, iasomie, ylang-ylang, lavandă, portocal. Dintre uleiurile vegetale se pot folosi aproape toate.
  Pielea uscată: în general e subţire şi opacă. După spălare prezintă senzaţia de tragere, întindere. Câteodata la suprafaţa pielea prezintă descuamarea evidentă. E foarte sensibilă la frig, vânt şi razele soarelui. Îngrijirea pielii uscate trebuie făcută cu produse delicate, nutrită şi hidratata cu creme bogate în nutrienţi. Utilă este şi integrarea în alimentaţie a acizilor graşi polisaturati ca omega 6 ( conţinuţi în uleiul de limba mielului şi primulă), care din sistemul digestiv ajung în epidermă, unde reintegreaza ceramidele şi împiedică pierderea de apă la nivel cutanat. Uleiurile esenţiale adapte : muşeţel, sandal, iasomie, patchouli, geraniu, salvia, trandafir, ylang-ylang. Dintre uleiurile vegetale benefice sunt uleiul din germeni de grâu, uleiul de rosa mosqueta, uleiul de măsline, uleiul de avocado, uleiul de in, untul de shea.
 Pielea grasă: se recunoaste după aspectul lucios al pielii, datorată excesului de sebum produs de glandele sebacee. E predispusă la formarea coşurilor, impurităţilor şi a punctelor negre. Este sensibilă la factori externi, soarele, alcoolul şi alimentaţia bogată în grăsimi animale duc la producerea în exces a sebumului. Pielea grasa necesită detergerea regulată şi eficienta şi folosirea de substanţe astringente. Alimentaţia are un rol important, se consiliază introducerea în dietă de alimente bogate în vitamine, minerale şi produse de origine vegetala. Produsele de îngrijire trebuie să fie hidratante, sub forma loţiunilor lejere şi a gelurilor purificatoare.Uleiurile esenţiale adapte : bergamot, lămâie, lavandă, chiparos, ienupăr, portocal, cedru, rozmarin, tea-tree, eucalipt. Dintre uleiurile vegetale e bun uleiul de neem care are proprietăţi antiseboroice, dar şi uleiurile lejere ca jojoba sau esteri.
 Pielea îmbătrânită: prezintă semne evidente ale îmbătrânirii : pierderea tonusului şi elasticităţii, deshidratarea, riduri şi pete pigmentare. Pentru îngrijire are nevoie de spălare delicată, creme şi sieruri anti-rid, care au în compoziţia lor ingrediente care contrasteaza îmbătrânirea celulară. Una din caracteristicile procesului de îmbătrânire constă în încetinirea schimbării cheratinocitelor la nivelul pielii, acumulând celule vechi. Uleiurile esenţiale adapte : incens, sandal, flori de protocal, iasomie, trandafir, lavandă. Uleiurile vegetale care au proprităţi împotriva îmbătrânirii premature a pielii sunt : uleiul de argan, de rosa mosqueta, limba mielului, primulă, coacăze negre, macadamia.
 Pielea sensibilă: tinde să devină roşie mai ales la schimbările bruşte de temperatură ( de la cald la rece sau invers). E sensibilă la razele solare. La început roşeaţa e reversibilă, înrăutaţirea se notează când capilarele rămân evidente: în acest caz se trateaza de couperose . Pentru îngrijirea pielii sensibile e important a nu o stresa cu detergenţi agresivi, cu apa prea rece sau prea calda, cu trecerea bruscă din ambiente calde în ambiente reci, expunerea excesivă la soare, mai ales fără protecţie solară. Este importantă hidratarea, utilizarea cremelor cu activi anti-roseaţă, dar şi evitarea fumului, alcolului şi a ciocolatei, care măresc fenomenul de roşeaţă. Uleiurile esenţiale adapte sunt : muşeţel, trandafir, lămâie, chiparos, pin. Uleiurile vegetale adapte sunt jojoba, avocado, limba mielului, primulă, germeni de grâu, rosa mosqueta. Sunt utile şi extractele vegetale care ajută la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine ca extractul de viţă roşie sau extracte care ajută la calmarea pielii ca extractul de ovăz sau lemn-dulce.

Sursă imagine larasbeautybible.blogspot.com

marți, 6 mai 2014

Pulberi cosmetice - argila, oxid de zinc, bioxid de titan, oxizi, pigmenți minerali colorați, pulberi pentru make-up

  Argila este o rocă sedimentara cu granulație fină ( < 2 µm) constituită preponderent din alumino-silicați hidrați aparținând filosilicaților. În cosmetică e folosită mai ales pentru măștile de față, dar poate fi introdusă și în alte preparate cosmetice.
  Toate tipurile de argilă, dacă sunt pure, au proprietăți terapeutice și cosmetice. Acțiunea cosmetică a argilei asupra pielli e de exfoliere, îndepărtând celulele moarte odată cu spălarea măștii. Folosirea măștilor cu argilă sunt optime pentru pielile cu eczeme, furunculi, inflamații, puncte negre, coșuri deorece sunt capabile de a absorbi toxinele și a purifica pielea.
  Tipurile de argile prezente în comerț:
-argila verde - conține fier, ceea ce îi dă culoarea verde, are proprietăți absorbente și antitoxice;
-argila albă sau caolin - are proprietăți opacizante și absorbente, este cea mai folosită pentru cosmetice;
-argila roz - este indicată pentru tenurile sensibile și iritate, conține multe oligominerale;
-argila galbenă - conține un procent mare de cupru, ceea ce îi dă culoare galbenă, e indicată pentru tenul gras și acneic;
-argila roșie - conține fier, e indicată pentru stimularea circulației și riabsorbirea lichidelor în exces și a toxinelor;
-argila blu - se folosește sub formă de cataplasme pentru dureri musculare și articulare, dar și ca maști pentru controlarea excesului de sebum;
-argila bej sau ghassoul - e o argilă saponiferă, se folosește pentru pielea capului, împotriva descuamării, redând tonicitatea părului, e indicată și pentru pielea uscată.

  Oxidul de zinc - este un compus chimic anorganic ( ZnO), se prezintă sub formă de pulbere inodoră de culoare albă. Are proprietăți antiiritative, antiinflamatoare. Este folosit în produsele pentru pielea cu probleme, dar și în produsele de make-up. NU ESTE UN FILTRU SOLAR!

 Bioxidul de titan - este o pulbere cristalină de culoare albă. Se folosește ca bază pentru produsele de machiaj, pulbere riempitivă, colorant. Are putere de acoperire mare, dar folosit singur blochează alunecarea produselor de machiaj. Doar bioxidul de titan nano este filtru solar.

 Stearat de magneziu - este o pulbere fină de culoare albă, de origine vegetală. Vine utilizată ca filler în produsele de machiaj, dând o senzație mătăsoasă și ușurează întinderea acestora. Nu acoperă foarte mult dacă este folosită singură.

 Sericit cerat - este o pulbere minerală de culoare albă care face parte din grupul silicaților. Este folosit ca filler în produsele de machiaj, dar și în prepararea pigmenților minerali colorați. Există sericitul cerat alb opac sau lucios.

Amidon - este o pulbere vegetală legeră, care poate fi obținută din porumb, orez sau alte vegetale. Are putere de absorbție mare, este folosit ca pudră deoarece menține pielea uscată pentru mult timp și îi conferă o atingere mătăsoasă.

Oxizii ( pigmenții mați)- sunt compuși anorganici, rezultați din combinația oxigenului cu metalele. Se prezintă sub formă de pulbere, colorează foarte mult. Cei mai cunoscuți sunt oxizii de fier care au culorile galben, roșu și negru, urmează oxidul de crom care are culoare verde, ultramarinii dau culoarea albastră, roz și violet. Acești pigmenți se obțin în laborator. Sunt coloranții de bază pentru crearea produselor de machiaj.

Pigmenții colorați - sunt un amestec între mica ( mineral transparent și strălucitor ) și oxizi sau ultramarine. Se găsesc într-o gamă largă de culori. Nu sunt solubile în apă sau ulei, acest lucru le fac dificil de compactat, în schimb se pot folosi ca atare ca și colorant cosmetic. Pentru a își păstra strălucirea nu se recomandă trecerea lor în grinder.

vineri, 2 mai 2014

Uleiurile esențiale - proprietăți cosmetice

  Uleiurile esențiale denumite și uleiuri volatile sunt alcătuite din sute de compuși chimici. Spre deosebire de uleiurile vegetale acestea evaporează fără a lăsa urme uleioase și sunt puternic parfumate. Cea mai mare parte se obține prin distilarea plantei proaspete, în cazul plantelor delicate ( iasomia care pierde parfumul în urma distilării) uleiul esențial se obține cu solvenți, iar în cazul citricelor uleiul esențial se extrage prin presarea coajei.
  Sunt substanțe extrem de concentrate, de utilizat cu atenție. Câțiva ml de ulei esențial se extrag din kilograme de plante, unele din ele au un randament înalt, altele rendează foarte puțin ( trandafir, benzoic), așa de explică prețul divers de la un ulei esențial la altul.
  Faptul că sunt substanțe naturale nu înseamnă că sunt sigure : pe de o parte pot preveni și elimina o serie de sintome, pe de altă parte sunt toxice dacă nu sunt respectate dozele de uz. Trebuie diluite conform procentului racomandat, deoarece sunt iritante în concentrație mare. Au un grad mare de penetrare în piele, datorită concentrației mari. Uleiurile esențiale se păstrează în sticluțe închise la culoare, la întuneric, iar cele din citrice în frigider.
 Proprietăți antivirale, utile pentru herpes, boli ale aparatului respirator și intestin: cuișoare, lavanda, rozmarin, tea tree, laur, ienupăr, malaleuca, eucalipt, cei din familia citrus;
 Proprietăți antiseptice și antimicrobice, inhibă dezvoltarea microorganismelor: oregano, cimbru, malaleuca, flori de portocal, lavandă, eucalipt, salvie, chimen;
 Proprietăți cicatrizante, facilitează procesul de vindecare a rănilor, stimulând regenerarea celulelor : tea tree, trandafir, chiparos și geranium;
 Proprietăți antireumatice, utile în tratamentul durerilor articulare și musculare : rozmarin, mușețel, ienupăr, camfor, verbena, iarba de lămâie, nucșoara, ghimbir;
 Proprietăți insecticide și antiparazitare, îndepărtează insectele, molii și acarii : iarba de lămâie, ienupăr, laur, scorțișoara, mirt;
 Proprietăți expectorante : rozmarin, eucalipt;
 Proprietăți digestive, facilitează digestia, stimulează apetitul, combat formarea gazelor: chimen, chimion, cardamom, coriandru, verbena, menta, angelica;
 Proprietăți tonificante, utile în cazul stresului, oboselii și lipsei de concentrație : menta, busuioc, cimbru, lavanda, trandafir, rozmarin, flori de portocal;
 Proprietăți calmante, utile pentru relaxare, în caz de insomnii, ansie, stres, tensiune nervoasă : melissa, verbena, lavanda, mușețel, flori de portocal, sandal, mandarin;
 Proprietăți linfotonice, îmbunătățesc circulația venoasă și limfatică în caz de celulită, picioare umflate : chiparos, vetiver, tea tree, mirt, lămâie, geranium;
 Proprietăți analgezice, pot avea efecte sedative: mușețel, ylang-ylang, menta, cuișoare;
 Proprietăți încălzitoare, activează circulația locală: scorțișoară, piper negru, rozmarin, canfor, ghimbir;
 Proprietăți afrodiziace : salvia, pin, scorțișoară, piper, rozamrin, ylang-ylang, patchouli, mosc;
 Proprietăți eudermice: acnee - tea tree, couperose - trandafir, geranium, vergeturi - lămâie, patchouli, mentă.
 Împotriva durerilor menstruale : iasomie și lavandă.
 Uleiurile esențiale iritante ( în doze alte pot da iritații) : busuioc, scorțișoară, ienupăr, citrice în general, iarba de lămâie, piper negru sau alte condimente, cimbru, pin.
 În timpul sarcinii uleiurile esențiale permise sunt : mușețel, bergamotă, iasomie, geranium, tămâie, lavanda, mandarin, grapefruit, patchouli, trandafir, sandal, vetiver, ylang-ylang.
 De evitat în primele patru luni de sarcină : angelica, chimen, menta, rozmarin, trandafir, lemn de cedru.
 De evitat pe toată perioada sarcinii : anason, busuioc, camfor, scorțisoară, cedru roșu, chiparos, iarba de lămâie, cuișoare, coriandru, chimion, ienupăr, isop, măghiran, smirnă, nucșoară, rozmarin, salvie, cimbru, tuia, verbena.
 Pentru copii e bine de evitat pelin, busuioc, camfor, cedru, chimen, eucalipt, rozmarin și salvie.

 

miercuri, 30 aprilie 2014

Tipuri de ceara și proprietățile lor cosmetice

  Ceara face parte din grupul lipidelor, împreună cu uleiurile și unturile.Se deosebește de aceștia , prin faptul că nu conțin trigliceride. Sunt solide la temperatura camerei, excepție face ceara fluidă de jojoba, care este denumită ulei de jojoba. Din punct de vedere chimic sunt amestecuri de esteri, alcooli, acizi grași, ceea ce le deosebește de celelalte lipide e că esterii sunt compuși din lanțuri lungi de alcool  și acizi, nu sunt legați de glicerol pentru a forma trigliceride.
  Funcția cosmetică principală este cea nutritivă și emolientă, deasemenea sunt și un factor de consistență în creme, dar mai ales în balsamurile de buze, rujuri, corectoare și produse cosmetice sau de make-up.
  Tipurile de ceară pot fi de naturale sau de sinteză. Cele naturale sunt clasificate în vegetale, animale și hidrocarburice.
  Cerurile animale:
-ceara de albine (beeswax) - este produsă de albine, cea brută are culoare galbenă și miros de miere, dar există și varianta purificată care are culoare albă. Se folosește ca factor de consistență în produsele de make-up și emolient în creme. Ceara brută se topește la 62 grade celsius, iar cea albă la 70-72.
-lanolina (lanolin) - se extrage din grasul care se găsește pe lână. Culoare galben-brun, cu miros caracteristic. Se topește la 31-41 grade celsius, se folosește ca emulsionant și emolient, poate conține urme de pesticide.
  Cerurile vegetale:
-ceara carnauba (Copernicia Cerifera (carnauba) wax) - se extrage din frunzele de palmier Copernicia în Brazilia. Culoare galbenă, foarte dură, amorfă, se topește la 82 grade celsius, se folosește pentru a ridica punctul de fuziune a preparatelor lipidice.
-ceara candelilla (Euphorbia cerifera (Candelilla) wax) - se extrage din frunzele de arbust Pedilanthus pavonis. Culoare galbenă, se topește la 70 grade celsius, poate substitui ceara de albine. Se folosește ca factor de consistență în preparatele lipidice.
-ceara de orez(Rice (Oriza sativa) bran wax) - se obține prin separarea cerei de uleiul de orez. Există si ceara de orez obținută prin hidrogenarea uleiului. Are culoarea care variază de la galben la portocaliu, punctul de fuziune e de 70-83 grade celsius. Se folosește ca factor de consistență în produsele lipidice sau emolient în creme.
-ceara de soia (Hydrogenated soybean oil) - se obține prin hidrogenarea uleiului de soia. Culoare albă, se topește la circa 50 grade celsius, se folosește în special la fabricarea lumânărilor de masaj sau clasice, dar se utilizează și ca factor emolient în produse lipidice sau creme.
  Tipurile de cere florale se obțin în urma procesului de fabricare a absolutului floral. Particularitatea lor este aceea de a menține parfumul florii din care este extrasă. Au proprietăți protective, emoliente și parfumante, sunt folosite ca bază în crearea parfumurilor solide, dar se pot adăuga și în lumânările de masaj, balsamuri de buze sau creme ca agent parfumant.
-ceara de iasomie (Jasminum grandiflorum flower wax) - miros caracteristic de iasomie, culoare brun închis, punct de fuziune 53-59 grade celsius.
-ceara de mimoză (Acacia decurrens flower wax) - miros delicat de mimoză, culoare brun deschis, punct de fuziune 60-65 grade celsius.
-ceara de trandafir ( Rosa damascena flower wax) - miros caracteristic de trandafir, culoare galben închis, punct de fuziune 50-55 grade celsius.
-ceara de tuberoză (Polyanthes tuberosa flower wax) - miros caracteristic de tuberoză, culoare galben închis până la portocaliu, punct de fuziune 52-57 grade celsius.
  Cerurile hidrocarburice :
-parafina - amestec de purificat de hirocarburi solide extrase din petrol; se prezintă sub formă solidă, de culoare albă, se topește la 50-60 grade; factor de consistență;
-ceara microcristalină - amorfă, ceară din petrolat - se obține cu solvenți din reziduul de distilare al parafinei din petrol. Se topește la 54-82 grade celsius, este folosită în emulsii pentru a masca eventualele separații dintre fazele lipidice;
-ozocherite - ceară minerală, se extrage din bitumul care învelește zăcământul de petrol. e amorfă și maleabilă, se topește la 74-78 grade celsius, se aseamănă cu ceara de albine ca și plasticitate;
-cerezina - ceară minerală purificată, se susține că e ozocherite purificată, dar pare ozocherite la care s-a adăugat parafina. Se topește la 61-78 grade celsius, în amestecuri scade la minim riscul de sinereză      (separarea lichidelor dintr-un gel).
 În cosmetice evit produsele care conțin aceste tipuri de ceară pentru că sunt ocluzive, nu sunt dermocompatibile, sunt poluante și nedegradabile.
  Cerurile de sinteză:
-ceara bellina(Polyglyceryl-3-beeswax) - este formată prin modificarea cerei de albine (esterificarea acizilor grași, căpătând proprietăți hidrofile). Se folosește ca emulsifiant în producerea lipogelurilor, balsamurilor de corp, ca factor stabilizant al emulsiilor, agent de textură în produsele lipidice. Se topește la 63-67 grade celsius.  
-alcoolul cetilic (cetyl alcohol) - este produc prin esterificarea și hidroliza acizilor grași sau hidrogenarea catalitică a trigliceridelor uleiului de cocos. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi de culoare albă, este folosit ca și co-emulsionant. Temperatura de fuziune 47-49 grade celsius.
-alcoolul cetilstearilico (cetearyl alcohol) - este format din unirea alcoolului cetilic cu alcoolul stearilic. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi de culoare albă. Se folosește ca și co-emulsionant, se topește la 60 grade.
-stearina ( stearic acid) - este un acid carboxilic cu catenă saturată de atomi de carbon. Se prezintă sub formă de perle sau fulgi de culoare albă. Se folosește ca factor de consistență, de îngroșare în emulsii sau agent de textură. Se topește la 60 grade celsius.

luni, 28 aprilie 2014

Unturile vegetale - proprietăți cosmetice

   Unturile vegetale au aceeași compoziție ca și uleiurile vegetale, se deosebesc prin faptul că unturile au mai mulți acizi grași saturați, și se prezintă sub formă solidă la temperatura camerei. În cosmetică cele mai folosite sunt untul de shea și untul de cacao.
  Untul de cacao (theobroma cacao) - se obține prin presarea semințelor de cacao, are proprietăți emoliente, lubrificante, protective; e utilizat în produsele pentru buze și în tratamentele pentru corp. Culoare poate varia de la maronie ( cel bio ) la galben palid ( cel rafinat ), mirosul delicat de ciocolată, 
  Untul de shea sau karité (butyrospermun parkii) - se extrage din semințele plantei de vitellaria paradoxa, originară din Africa. Are proprietăți cicatrizante, antioxidante, calmante, hidratante. Are un conținut mare de insaponificabil (4-18%), se folosește în cremele de față, de corp, balsamuri de păr, produse pentru buze. Culoare  maronie ( cel bio, nerafinat, are miros pătrunzător) sau alb-lăptos ( untul rafinat, aproape inodor).
  Untul de migdale (Prunus amygdalus dulcis kernel oil, Butyrospermum parkii kernel butter)- e obținut prin amestecare uleiului de migdale dulci cu stearina obținută din untul de shea. are proprietăți nutritive, emoliente și hidratante.Culoare albă până la galben palid, miros vegetal, de ulei.
 Untul de avocado( Persea gratissima fruit oil, Palmitic/stearic triglyceride) - e obținut din amestecarea uleiului de avocado cu trigliceride de acid palmitic și stearic obținut din uleiul de măsline. Este indicat mai ales pentru tenul uscat, are proprietăți hidratante, reparatoare și protective. Culoare galben-verzuie, mirosul asemănător avocadului.
 Untul de măsline ( Olea europaea fruit oil, Palmitic/stearic triglyceride) - e obținut din amestecarea uleiului de măsline cu o fracțiune de ulei de măsline compusă din trigliceride de acid palmitic și acid stearic. E bogat în insaponificabil , e un bun agent reparator, protector și hidratant. E indicat pentru pielea sensibilă și iritată. Culoare verde-palid, miros de ulei de măsline.
 Untul de cupuaçu (Theobroma grandifolium) - se extrage din semințele alberului Theobroma grandifolium, asemănător alberului de cacao. Are proprietăți calmante și tonificate, introdus în produsele cosmetice oferă o textură ușor de aplicat și întins. Culoare bej-gălbuie, miros de ciocolată.
 Untul de mango ( Mangifera indica) - se extrage din  semintele fructului de mango. Are proprietăți hrănitoare și emoliente. E folosit în produsele pentru păr sau la fabricarea săpunurilor naturale, conferindu-le o calitate superioară. Culoare galb palid, miros dulce, vegetal.
 Untul de mururmu ( Astrocaryum murumuru ) - se extrage din nucile fructului de murumu. Are o concentrație mare în acid lauric, ceea ce îi conferă senzația uscată pe piele. Are proprietăți nutritive și protective, mai ales asupra părului. Culoare gălbuie, miros specific, asemănător cartofului.
 Untul de kokum ( Garcinia indica) -  se extrage din nucile plantei Gurgi. Are proprietăți emoliente,nu lasă pielea grasă. Se conservă mult timp, culoarea albă, miros vegetal.
 Untul de sal ( Shorea robusta ) - se obține din presarea nucilor alberului Shorea. La contactul cu pielea se topește rapid, e introdus în cosmeticele care trebuie să se absoarbă rapid. Culoare bej deschis, miros vegetal.
 Untul de tucuma ( Astrocaryum tucuma ) - se obține prin presarea semintelor plantei de Tucuma ( palmier de Tucuma). Are proprietăți emoliente, hidratante și nutritive, e bogat în carotenoide. Indicat pentru cremele solare și după-soare. Culoare albă, miros neutru.

Sper că această listă vă e utilă. Dacă aveți întrebări lăsați un comentariu sub postare.

vineri, 25 aprilie 2014

Uleiurile vegetale - proprietățile lor cosmetice

  Uleiurile sunt formate din trigliceride ( trei molecule de acizi grași legate de o moleculă de glicerol) și o mică parte de insaponificabil ( are proprietăți cosmetice prețioase), care diferă la fiecare ulei. Acizii grași pot fi saturați ( nu conțin legături duble) ca palmitic, stearic, miristic sau nesaturați ca linoleic, oleic.
  Comparația uleiurilor se face după conținutul de acizi grași, compoziția de antioxidanți și fitosteroli, adică comparația se face la nivel funcțional. Se diferențiază între ele prin indicele de iodio, indicele de saponificare și insaponificabil.
Indicele de iodio determină cantitatea de legături duble prezentă în acizii grași. Cu cât e mai mare numărul de iodio, cu atât uleiul e mai fluid dar și mai vulnerabil la oxidare ( râncezire).
Indicele de saponificare reprezintă cantitatea exprimată în miligrami de hidroxid de potasiu necesară pentru a saponifica un gram de ulei. E folosit ca indice al greutății moleculare medii al esterilor de acizi grași al eșantionului. Major e numarul de saponificare, greutatea moleculare e mai mică și lanțul acizilor grași e mai scurt.
Insaponificabilul sau procentul de insaponificabil al unui ulei e constituit din steroli, hidrocarburi, alifatice, alcooli triterpenici, tocoferoli și alți compuși non gliceridici care se găsesc în mod natural în substanțele grase. Numărul de insaponificabil variază la fiecare ulei în parte și este un parametru important în alegerea uleiului pentru a-l introduce într-un produs cosmetic.
Densitatea g/ml reprezintă raportul dintre masa și volumul unei substanțe. Fiecare ulei are o densitate specifică, care diferențiază uleiurile între lejere, medii și grele.
  Uleiurile vegetale sunt mai întâi de toate uleiuri, adică sunt substanțe lipidice grase și unte, NU trebuie să credeți la toate descrierile despre proprietățile miraculoase ale uleiului. Toate uleiurile sunt emoliente, dar aplicate pure pe piele tind să usuce pielea. Pentru a hidrata trebuie să i se alăture o cotă apoasă, de aceea se recomandă de a aplica uleiul pe pielea umedă, pentru că evită evaporarea apei la nivel cutanat, în acest mod se menținea hidratarea pielii.
  Vă scriu o mică descriere a uleiurilor vegetale, sper să vă fie utilă.

Abyssinica (Crambe abyssinica) - ulei cu conținut mare de acid erucic. Este un ulei foarte lejer, este folosit ca substitut al uleiurilor volatile siliconice.
Açai (Euterpe Oleracea Fruit Oil) - ulei cu proprietăți antioxidante, conține polifenoli și fitosteroni.
Afine ( Vaccinium myrtillus) - similar cu uleiul de merișor, ca toate celelalte uleiuri din familia ”berry” au proprietăți antioxidante.
Alune (Corylus avellana)- se folosește ca substitut al uleiului de migdale, piersică sau caise. Conține acizi grași, vitamina E și fitosteroli.
Amarant (Amaranthus caudatus)- ulei cu cantitate mare de squalene ( 6%) , nu are proprietăți particulare. Similar cu uleiul de germeni de grâu.
Andiroba (Carapa guianensis)- ulei cu preponderent oleic, conține limonoide cu proprietăți insecticide.
Argan (Argania spinosa) -  proprietăți nutritive și regenerante, adapt ca antiriduri, e similar cu uleiul de susan sau orez. Are un miros puternic, care poate rezulta neplăcut.
Avocado (Persea gratissima)- conține insaponificabili, nutritiv și regenerant, uleiul nerafinat e verde închis. Penetrează în profunzime, bun anti-riduri.
Babassu (Orbignya oleifera)- similar cu uleiul de cocos. Se folosește ca ulei de masaj sau pentru îngrijirea părului.
Baobab (Adansonia digitata)- ulei cu mult palmitic ( 23 %) , similar cu uleiul de avocado, andiroba, amaranth, bumbac. Nu are proprietăți particulare. Este considerat toxic şi cancerogen din cauza conţinutului de CPFA ( acizi graşi ciclopropenoici).
Broccoli (Brassica oleracea italica)- ulei similar cu uleiul de abyssinica. Ulei foarte lejer, similar uleiurilor siliconice.
Bumbac (Gossypium herbaceum)- conține mult linoleic dar și palmitic. Proprietăți calmante și emoliente. Rezistent la oxidare.
Cafea verde (Coffea Arabica (Coffee) Seed Oil)- conține fitosteroli în procent mic. Ca și conținut de oleic și linoleic e similar uleiului de susan sau orez. Proprietăți tonificante, folosite ca anti-celulitic.
Camelia (Camellia sinensis)-  ulei exotic, se poate substitui cu uleiul de alune. Nu are proprietăți particulare.
Cireș (Cherry Kernel oil)- ulei cu conținut mare de linoleic, conține alfa-eleostearico ( 12%). Proprietăți purificante și astringente.
Cocos ( Cocos nucifera)- la temperaturi sub 20 grade se prezintă sub formă solidă. Are un procent mare de acizi grași cu lanț scurt, de aceea poate fi iritant.
Fistic (Pistacia vera) - conținut mare de oleic, similar cu uleiul de migdale, piersică, caise, prune. Uleiul nerafinat are culoare verde și miros specific. 
Floarea soarelui ( Helianthus annuus)- conține acid oleic și linoleic. Nu are proprietăți particulare. Costă puțin, de aceea e utilizat în multe cosmetice.
Germeni de grâu (Triticum vulgare)- conținut mare de linoleic, vitamina E , fitosteroli și insaponificabili.
GLA - uleiuri cu acid gamma linoleic. Fac parte uleiul de limba mielului (Borago officinalis - 24%), primula (Oenothera biennis - 9%) și coacăze negre (Ribes nigrum - 13%). Se oxidează cu facilitate. Sunt uleiuri curative, emoliente și ajută împotriva îmbătrânirii precoce.
Jojoba (Simmondsia chinensis)- ca și compoziție a acizilor grași e o ceară fluidă. Rezultă a fi emolientă, hidratantă, anti-inflamator, restructuratoare a pielii uscate. Adaptă pentru toate tipurile de ten, chiar și cel gras, împiedică formarea punctelor negre. Nu se oxidează.
Macadamia ( Macadamia integrifolia)- conține mult palmitic, nu se aseamănă cu nici un alt ulei. Nutritiv, emolient, se absoarbe cu ușurintă, optim pentru pielea matură.
Măceșe, Rosa mosqueta ( Rosa rubiginosa, R. canina, R moschata) - conține vitamina A sub formă de tretinoin și carotenoidi. Stimulează regenerarea țesuturilor, bun tonificant și elasticizant, eficient în cazul cicatricilor și a vergeturilor. Adapt pentru pielea uscată și sensibilă, pentru tenul gras folosit în exces poate rezulta comedogenic.
Măsline (Olea europea) - cel mai nutritiv este uleiul de măsline virgin presat la rece. Vâscos, de culoare verde închis, bogat în proteine, minerale acizi grași esențiali. Optim ca anti-riduri, e emolient și cicatrizant.  
Meadowfoam (Limnanthes alba)- e unul din uleiurile vegetale cele mai stabile, similar cu jojoba ( acid eicosenoic) .
Merișor (Vaccinium macrocarpon)- are conținutul de tocotrienol cel mai mare dintre toate uleiurile vegetale. Are proprietăți antioxidante.
Neem (Azaridachta indica) - are proprietăți antibacterice și anti-microbice. Se folosește pentru tenurile grase, acneice, împotriva mătreții. Miros neplăcut.
Nucă braziliană (Bertholletia excelsa)- Ulei uscat, conține acizi grași, vitamina E, fitosteroli. Nu are proprietăți particulare.
Orez (Oryza sativa)- conține acid oleic și linoleic. Asemănător cu uleiurile de susan și argan.
Pepene verde (Citrullus Vulgaris) - ulei lejer, uscat, se absoarbe rapid, continut mare de linoleic, nu are proprietăți particulare.
Prunus - din această famile face parte uleiurile de migdale, sâmbure de piersică, caise și prune. Bogați in acid oleic.
Porumb ( Zea mays)- conținut mare de linoleic, insaponificabili și vitamina E. Rezistent la oxidare.
Ricin ( Ricinus communis) - conține acid ricinoleic. Ulei dens, proprietăți protective pentru păr și buze.
Rodie(Punica granatum) - singurul ulei cu mare conținut de acid punicic, foarte nutrient și penetrant.
Soia (Glycine max) -  conținut mare de linoleic.
Șofrănel ( Carthamus tinctorius)- mare conținut de linoleic, ulei uscat, similar cu uleiul de primulă. Destul de rezistent la oxidare.
Kiwi (Actinidia chinensis)- conținut mare de linoleic. Conține omega 3, fitosteroli și vitamina E. Proprietăți emoliente și hidratante.

P.S. Lista o actualizez când obțin informații noi.
Tabel cu densitatea uleiurilor, numărul de iodiu și insaponificabil



Ulei vegetal
Densitate g/ml
Insaponificabil
Număr de iodiu
Vâscozitate
Dicaprilyl ether
0,808

95,0
 Fluid lejer
Ottil dodecanol
0,840

0,5
 Fluid lejer
Jojoba
0,865
50,0
85,0
 Fluid
Dicaprilyl carbonat
0,895


Fluid lejer
Argan
0,913
1,5
97,5
Mediu
Primula(ciuboțica cucului)
0,913
1,0
150,0
Fluid înspre mediu
Migdale dulci
0,913
1,0
100,0
Mediu
Măsline
0,913
1,5
84,5
Mediu înspre dens
Sâmbure de piersică
0,914
1,5
105,0

Cocos
0,915
1,0
9,3

Limba mielului
0,915
2,0
140,0
Fluid
Macadamia
0,915
1,5
75,0
Dens
Alune
0,915
1,0
92,5
Fluid înspre mediu
Sâmbure de caisă
0,915
1,0
102,5

Palmier
0,915
2,0
53,0

Babassu
0,916
1,8
18,0

Avocado
0,918
3,0
85,0
Mediu
Tărâțe de orez (orez)
0,918
4,0
96,5
Mediu
Cânepă
0,919
2,0
150,0
Mediu
Susan
0,919
1,8
112,0
Mediu înspre dens
Rapiță
0,920
2,0
116,0
Mediu
Germeni de porumb
0,920
3,0
120,0

Semințe dovleac
0,920



Ottil dodecanol lactat
0,920

2,0
Fluid lejer
Germeni de grâu
0,921
1,9
121,0
Vâscos
Floarea soarelui
0,921
1,5
132,5
Fluid
Șofrănel
0,921
1,5
144,0
Fluid
Neem
0,921
2,0
75,0
Mediu
Bumbac
0,923
1,5
103,5
Mediu
Coacăze negre
0,925
1,0
177,5
Mediu
Măceșe (rosa canina)
0,925
1,0
175,0
Fluid înspre mediu
Soia
0,925
1,5
135,0
Fluid
Sâmburi de struguri
0,925
2,0
137,5
Fluid
In
0,929
1,5
185,0
Mediu
Caprilic capric trigliceride
0,945
0,5
1,0
Dens
Vitamina E acetată
0,960


Vâscos
Vitamina E pură
0,960


Dens
Ricin
0,962
0,8
88,5
Vâscos





Unt de shea
0,910