joi, 20 octombrie 2016

Cum să înlocuim ingredientele cosmetice?

   Ideea acestui post mi-a venit în urma unui comentariu în care o cititoare mă întreba cu ce poate înlocui un emulsionant. Cred că răspunsul meu a fost clar pentru dumneai, astfel că am decis să fac un articol cu şi despre substituţiile posibile sau improbabile ale ingredientelor cosmetice.
  
   Acizii : acizii folosiţi pentru scăderea sau reglarea pH-ului pot fi înlocuiţi între ei, este îndeajuns să verificăm rezultatul final cu ajutorul testerelor. Acizii cu funcţie cosmetică ( acidul glicolic, acidul salicilic s.a.) se pot înlocui doar dacă funcţia cosmetică este asemănatoare, şi ca de obicei fiecare acid are procentul lui de uz.
    Activele cosmetice : aici trebuie văzute proprietăţile fiecărui activ în parte şi dacă găsim unul similar poate fi folosit în locul celui pe care nu îl avem, mereu ţinând cont de procentul de uz. Dacă nu avem un alt activ similar se poate anche omite din reţeta noastră cosmetică.
     Adensanţii : pot fi înlocuiţi doar cu alţi adensanţi care să exercite aceeaşi funcţie cosmetică, nu cu alte substanţe care au altă altă întrebuinţare. Procentul de uz este cel al adensantului care se foloseşte, nu cel pe care trebuie să îl înlocuim într-o reţetă cosmetică. De exemplu dacă o reţetă prevede carbomer la 0,3%  şi vrem să îl înlocuim cu guma xantan, aceasta se foloseşte în procent de 0,5 %, adică procentul maximal de uz într-o reţetă cosmetică.  
    Ceara : tipurile de ceară au puncte de topire diverse. Pentru înlocui o ceara cu alta trebuie să comparăm temperatura de topire a cerei pe care vrem să o înlocuim cu cea care vrem să o utilizăm, iar dacă au acelaşi punct de topire ( sau apropiat) se poate folosi. Dacă diferenţa este mare se poate mări sau micşora cantitatea de ceară, de ex. dacă punctul de topire e mai ridicat decât al cerei originale se micşorează cantitatea, invers dacă punctul de topire este mai mic.
   Conservanţii : avem conservanţi uleioşi sau conservanţi solubili în apă (lichide). Pentru a conserva creme, balsamuri, geluri de duş, şampoane sau alte produse asemănătoare putem folosi fie un conservant uleios, fie unul solubil în lichide, deoarece în creme sau produse de curăţare amândoua tipurile se solubilizează bine. În cazul tonicului sau a gelului de faţă unde nu există un factor emulsionant sau solubilizant conservanţii uleioşi ar pluti la suprafaţă, în acest mod nu exercită funcţia de a conserva produsul cosmetic. În cazul substituţiilor conservanţii trebuie folosiţi în procentul lor de uz, nu al conservantului care ne lipseşte. De ex. daca într-o reţetă trebuie să punem 0,6 de Cosgard, dar noi vrem să îl inlocuim cu un alt tip, acesta din urmă se pune la procentul lui de uz.
    Emulsifianţii : aici substituţiile sunt varii şi uşor de făcut, se pot folosi emulsifianţii pe care îi avem, doar să fim atenţi la procentul de uz al fiecăruia.
   Tensioactivi/surfactanţi : şi aici se pot folosi tensioactivi  cu proprietăţi asemănătoare, ţinând cont de procentul de uz. Tensioactivii primari pot fi înlocuiţi între ei, la fel şi glucozidele sau betainele, rezultatul final fiind acelaşi.
    Uleiurile şi unturile vegetale : se pot înlocui cu uşurinţă între ele, este îndeajuns să ne vedem dacă e un ulei lejer, mediu sau dens, la fel şi cu unturile vegetale. Substituţiile se fac cu uleiuri asemănătoare între ele, în funcţie de greutatea specifică a acestora. A se vedea tabelul cu tipurile de ulei şi proprietăţile lor aici şi aici
 
 
    Sursa aici
  

luni, 29 februarie 2016

Cum să formulăm reţeta unei creme homemade!

   Pentru a formula o cremă trebuie să avem câteva noţiuni despre uleiurile folosite, tipul de ten pentru care formulăm reţeta, gradul de hidratare el cremei.Dacă vrem să punem uleiuri la întâmplare nu o sa avem efectul dorit de la crema noastră.
  În primul rând trebuie să alegem procentul de ulei :
- cremă de faţă :3-5% -creme foarte lejere, practic oil-free;
                          5-8% -creme lejere, adapte pentru tenul gras;
                          9-12%- creme medii, adapte pentru tenul normal înspre uscat;
                          12-15%-creme bogate, pentru ten uscat sau foarte uscat.
-creme de corp : 10-15% -creme lejere;
                           15-20%-creme medii;
                           20-25%- creme bogate, emoliente.
  În fiecare cremă trebuie să avem câte un reprezentant din fiecare categorie de uleiuri, de la cel mai uşor la cel mai greu (uleiuri impalpabile ca esterii şi uleiuri greoie ca vitamina e uleioasă sau ulei de ricin). Se ţine cont şi de cerele emulgatoare pe care eventual le adăugăm : cetyl palmitat, alcool cetilic.
  Pentru a face o cremă lejeră nu trebuie să punem doar uleiuri lejere, ci trebuie să distribuim în procentul de ulei al cremei un ulei foarte lejer (esteri), unul lejer (ulei de jojoba), unul mediu (macadamia), unul greu ( roza moscheta) sau un unt ( shea).
  Aceeaşi regulă funcţionează pentru toate cremele pe care vrem să la facem. Dacă vrem să punem multe uleiuri lejere, se usucă rapid, dar după câteva ore tinde să returneze la suprefaţă, lăsând un efect gras, contrar efectului dorit.
  Pentru a vedea densitatea uleiurilor se poate consulta tabelul aici.
  Mulţi cred că dacă adăugăm multe unturi cremei noastre aceasta este mai hidratantă, dar secretul este formularea unei cremei cu uleiuri lichide şi emulgatori ceroşi. Folosirea unturilor într-o cremă o face uşor de întins pe piele, îi dă un efect uscat, dar nu hidratează dacă nu are un procent ridicat de uleiuri.
  Folosirea multor emulgatori ceroşi obţine o cremă cu efect uscat pe piele.
  Pentru a se obţine o cremă uşoară se foloseşte un procent mai mare de uleiuri uşoare, acelaşi procediment pentru obţinerea unei creme medii trebuie folost un procent mai mare de uleiuri medii, la fe pentru cremele grase, nutriente. Pentru un echilibru perfect al unei creme trebuie să avem câte un reprezentant al fiecărui tip de ulei cu densitate diferită.
  În afară de uleiuri şi unturi trebuie să ţinem cont şi de gelificanţi şi procentul de glicerină folosit. Guma de xanthan îi conferă un efect mătăsos cremei, în contrar de carbomer, care face pielea să se usuce mai repede. Procentul de uz e între 0.2-0,5%. Glicerina nu trebuie să depăşească 5%, altfel crema pare mai grasă decât este din cauza efectului glicerinei: nu îi permite cremei a se obsorbi rapid în piele.
  Cum am scris şi în postarile anterioare, cremele se formulează în 100%, trebuie ţinut cont de procentul de folosire a gelificenţilor, a emulgatorilor, a substanţelor funcţionale, conservanţilor.

sursa : aici

luni, 16 martie 2015

Cum să începem să facem creme homemade!

  Pentru a începe să facem creme în casă avem nevoie câteva ingrediente esenţiale : apă depurată, gelificant, emulsifiant, uleiuri vegetale şi active cosmetice, uleiuri esenţiale sau parfumuri cosmetice, conservant, testere turnesol pentru a măsura pH şi active pentru reglarea pH-ului ( dacă este nevoie).
  Aceste ingrediente se pot cumpăra online, de preferat cât mai multe produse de pe un singur site, pentru a economisi costul de transport, dar câteva ingrediente se pot găsi la supermarket, farmacii sau plafar ( de exemplu uleiurile vegetale, apa depurată ).
  Pentru a prepara crema avem nevoie de trei faze : faza A ( unde se amestecă apa cu gelificant), faza B ( unde se amestecă uleiurile cu emulsifiantul) şi faza C ( se adaugă activele cosmetice sau ingredientele termolabile). Fazele A şi B se încălzesc, separat, până ajung la temperatura de 70 grade, se amestecă cu ajutorul unui mixer vertical până când se albeşte ( sunt de ajuns 10-15 secunde), iar apoi se amestecă cu o spatulă, iar când e călduţă ( 35-40 grade celsius) se adaugă activele cosmetice sau substanţele termolabile. Se măsoară pH-ul, se reglează dacă e cazul, se adaugă uleiurile esenţiale şi/sau parfumul şi conservantul ( extrem de important ).
  Faza A: gelificantul folosit este guma xanthan, carbomer, sau un mix de amândouă. Carbomerul este o pulbere fină,de origine sintetică, care dă un gel extrem de dens, dar care din păcate la noi în ţară se găseşte extrem de greu. Dacă se gelifică cu guma xanthan : aceasta se dispersează în glicerină, se adaugă apa deasupra şi lasă câteva minute pentru a se hidrata bine, chiar dacă gelul se formează imediat. Dacă se foloseşte carbomer : se adaugă peste apă ( nu se amestecă!), se lasă la hidratat suficient timp. Nu se formează imediat gelul, apa cu carbomer trebuie tamponată cu câteva picături de soluţie de 20% de sodă caustică. Se adaugă picăturile ( 3-4 sunt suficiente), se amestecă cu o spatulă şi se formează un gel dens.Dacă se foloseşte un mix de xanthan şi carbomer se împarte apa în două şi se procedează ca mai sus. Atunci când se foloseşte gelul de carbomer se recomandă a se tampona după ce s-a emulsionat, înainte de a adăuga activele cosmetice.
  Faza B: conţine uleiurile vegetale şi emulsifianţii. Se încălzeşte la bain-marie până ajunge la 70 grade, se adaugă  peste faza A, se amestecă cu mixerul vertical până cînd se albeşte, după care se amestecă cu spatula până la răcire.
  Faza C : se adaugă activele cosmetice, cele în pulbere se dispersează în puţină apă (extrasă din cantitatea iniţială) sau în activele apoase, se amestecă până la răcire.Tot acum se adaugă uleiurile termolabile, sau gelul de aloe sau gelul de acid ialuronic ( se degradează cu căldura). Se adaugă conservantul, se reglează pH-ul dacă este nevoie, se adaugă uleiurile esenţiale adapte al fiecărui tip de ten, parfumul şi crema este gata.
  O atenţie deosebită trebuie să dăm şi containerelor unde punem crema noastră, care trebuie să fie curate şi fără impurităţi.


 

joi, 19 februarie 2015

Cum să reutilizăm produsele cosmetice cu INCI nasol!

   Cosmeticele care le colecţionăm de-a lungul timpului sunt multe, iar când ne dăm seama că nu mai sunt pe placul nostru, ne-am schimbat punctul de vedere şi am trecut la folosirea produselor naturale, organice şi fără compuşi dăunători ne întrebăm dacă să aruncăm produsele vechi sau se pot reutiliza.
  Desigur le puteţi termina sau eventual face cadou prietenilor, rudelor,cunoştinţelor. Dacă nu vreţi să faceţi nici una nici alta, le puteţi folosi în alt scop decât cel pentru care au fost destinate.
  O listă cu metode de riciclare a cosmeticelor :
- balsam de păr - se poate folosi ca balsam de rufe ( o linguriţă de balsam la spălare), la spălarea mobilei ( diluat în apa de spălare funcţionează ca antistatic şi lucidează), se poate folosi pentru epilare în loc de spuma de ras ( înmoaie firul de păr);
-gel de duş/gel de baie - se poate dilui în apa de spălat pe jos, se poate adăga puţin în maşina de spălat pentru spălat rufe, se pot curăţa obiectele sanitare, maşina sau orice alt obiect vrem să curăţăm;
-crema de corp/ mâini - se poate utiliza pentru epilat, pentru scrub corp amestecată cu sare, zahăr sau făina de mălai sau ovăz, pentru a da luciu pantofilor şi genţilor din piele ( optime cremele cu siliconi);
-cremele de faţă - se poate folosi pentru mâini, sau transformată în scrub de faţă dacă e amestecată cu zahăr, miere sau cu făină de ovăz;
-deodorante spray- se pot folosi ca deodorant pentru cameră, pentru papuci, pentru baie;
-lapte detergent - a se folosi pentru curăţarea pantofilor şi a genţilor sau a coperţilor în piele;
-uleiul johnson ( pentru cine nu ştie încă  este alcătuit 90-95% din petrolatum) - se poate folosi pentru a da luciu produselor din inox, ca lubrificant pentru balamale, ulei pentru mobilă, pentru a îndepărta ceara pentru epilat, ca scrub de corp amestecat cu granule exfoliante;
-şerveţele umede - bune pentru a face praful, a curăţa diferite obiecte;
-şampon - pentru a spăla lenjeria intimă, hainele, în special cele din lână, pensulele de machiaj, periile de păr, deasemenea se poate folosi pentru a spăla pe jos, obiectele murdare;
-ojele- cele colorate se pot folosi pentru a colora chei sau alte obiecte, pentru a ascunde scrisul de pe flacoanele care vrem să le reutilizăm, cele transparente se pot folosi pentru a proteja tastatura calculatorului, a telecomandei, se pot acoperi părţile metalice ale hainelor ( cele care ne dau iritaţii), sau se pot folosi pentru a opri găurile în colanţi;
-demachiantele şi tonicele se pot folosi pentru a spăla pensulele de machiaj sau pentru a curăţa obiectele sanitare;
-creioanele de ochi - se pot folosi pentru a scrie bileţele, a colora sau a trage linii de marcaj;
-balsamul de buze - amestecat cu zahăr se poate transforma într-un scrub pentru buze;
-rujul de buze - dacă se îndepărtează uşor se poate folosi pentru a trasa linii sau puncte de marcaj pe pereţi, gresie sau pavaj;
-fardurile de ochi sau faţă - amestecate cu apă se pot folosi pentru a colora cărţi sau desene.

  Sursa : http://lola.mondoweb.net/viewtopic.php?f=22&t=2793


joi, 6 noiembrie 2014

Argila, făina şi ierburi vegetale ayurvedice cu proprietăţi detergente!


  Puţini ştiu dar argila, făina şi pulberile vegetale pot fi folosite pentru spălarea zilnică a feţei sau a corpului. Caracteristica comună a acestor pulberi este prezenţa saponinelor în compoziţia lor.
  Deşi puteţi crede că spălarea cu argila sau făina poate fi dificilă, ele se clătesc cu uşurinţă , nelăsând nici o urmă pe piele. Acestea sunt alcătuite din substanţe care eliberează saponine, se leagă de grăsimi şi murdărie, le îndepărtează atunci când se clăteşte cu apă, nemaifiind necesar utilizarea altor produse.
  Avantajele folosirii acestor substanţe naturale:
-se pot elimina detergenţii, şampoanele, gelurile de duş, inclusiv toate substanţele care le conţin acestea ( conservanţi, coloranţi, substanţe alergizante, compuşi care debilitează echilibrul hidro-lipidic al pielii);
-eliminând substanţele alergizante şi iritante pentru piele din produsele detergente "clasice", optând pentru substanţe naturale ca argila sau făina ca mod de spălare obţinem un produs ideal pentru pielea sensibilă şi care se irită uşor. Este un produs ideal pentru bebeluşi şi copii mici, dar şi pentru persoanele cu ten sensibil sau care suferă de dermatită;
-alt avantaj : este un produs "verde", biodegradabil şi absolut nepoluant. Se pot elimina substanţele sechestrante din detergenţii clasici, care ajunşi în mediul acvatic poluează şi destabilizează echilibrul natural;
-nu este o metodă agresivă, nu distruge echilibrul hidro-lipidic al pielii, nu alterează pH-ul natural al pielii şi este adaptă tuturor tipurilor de piele.
  Argila saponifera sau Ghassoul, originară din Maroc,în limba arabă înseamnă "spălare", este o argila bogată în minerale, folosită încă din antichitate pentru curăţenia personală dar şi pentru spălarea hainelor. Precizez că argila, de orice tip, nu trebuie să intre în contact cu obiectele din metal.
  Ca şampon se foloseşte sub formă de pastă, se amestecă pulberea cu apa sau ceai, moleculele argilei se umflă şi creează o pastă densă, care aplicată pe păr absorbe impurităţile şi sebumul în exces. Este o metodă adaptă pentru toate tipurile de păr, în special pentru cei care suferă de dermatită seboroică.
Pentru spălarea feţei este de ajuns un pic de argilă în căuşul palmei, se amestecă cu apă, după care se spală faţa ca şi cu un alt detergent. O altă întrebuinţare este şi ca mască de faţă, amestecată cu alte tipuri de argilă sau pulberi indiane, este indicată pentru tenurile problematice sau cu pete pigmentare.
  Tipurile de făină care se utilizează pentru spălarea pielii sunt: făina de ovăz, făina de orez, făina de năut, făina de migdale şi făina de castane.
  Cea mai utilizată este făina de ovăz, este adaptă pentru spălarea tenului şi părului, are un efect calmant, fiind adaptă şi pentru copii. Modul de folosire este ca şi cel pentru argilă: pentru spălarea feţei este de ajuns o cantitate mică amestecată cu apă, iar pentru spălarea părului sau corpului de folosesc 3-4 linguri amestecate cu apă sau ceai pentru a se obţine o pastă, după care se masează uşor pe păr sau corp.
  Făina de năut este o făină delicată adaptă mai ales pentru spălarea părului, unicul dezavantaj fiind mirosul nu chiar plăcut. Făina de orez este folosită mai ales ca exfoliant, fiind măcinată mai gros, ajutând la îndepărtarea celulelor moarte. Pasta obţinută din făină şi apă poate fi îmbunătăţită prin adaugarea unei picături de ulei esenial pur 100% ( o picătură este de ajuns, uleiul esenţial pur poate provoca alergii şi sensibilizări dacă este folosit în cantitate prea mare). Consiliez a nu se prepara dinainte pasta din făină şi apă pentru că poate fi infestată de bacterii sau  râncezi.
  Ierburile vegetale sau ierburile indiane sau ierburile ayurvedice ( obţinute prin uscare şi măcinare ) sunt plante şi ierburi considerate benefice de către medicina tradiţională indiană - ayurveda. Acestea se obţin prin măcinarea diferitelor părţi ale unei plante ( rădăcină, flori, frunze). Ierburile folosite pentru spălare sunt cele care eliberează saponine. Cele mai folosite sunt shikakai şi reehta ( aritha).
  Shikakai este indicată în caz de mătreaţă, întăreşte firul de păr şi ajută la descâlcirea lui. Uzat prea des poate închide culoarea părului.
  Reetha este folosit ca şampon natural, adapt pentru toate tipurile de păr.
  Modul de preparare este asemănător ca mai sus: se face o pastă densă cu apă sau ceai, se aplică pe părul umed sau uscat ( depinde de cum vă este mai comod) se ţine 10 minute, după care se clăteşte. 
 
Fulgi de ovăz






luni, 13 octombrie 2014

Henna - alternativa naturală pentru vopsirea părului!

  Henna ( INCI : Lawsonia alba L. , Lawsonia spinosa L.) este un arbust din familia Lythraceae, originar din zonele subtropicale, în special din Africa central-estică. Este cultivată în India, Tunisia, Egipt, Arabia, Iran, China şi Florida.
   Substanţa responsabilă de colorare este lawsone, care variază în funcţie de zona de cultivare, de clima şi de origine. Altre substanţe prezente tanini, acid hennotanic, flavonoizi, luteolina, cenuşe.
  Modul în care henna colorează părul : se leagă de proteinele din păr ( cheratina) formând legături electrostatice-covalente. Culoarea variază în funcţie de pH:
-incolor sau blond palid pH 3,5 - 5,5;
-blond-portocaliu pH 5,5 - 9;
-roşu închis pH 9 - 11;
-maro roşcat pH 11-13;
  Un mediu alcalin intensifică culoarea dar limitează capacitatea de a crea legături între henna şi firul de păr, pe când un mediu acid favorizează colorarea rapidă şi de durată. De aceea se recomandă să se adauge, atunci când se prepară henna, suc de lămâie sau acet, substanţe acide, care contribuie la lucidarea firului de păr, dar şi la fixarea culorii în firul de păr.
  Spre deosebire de vopselele chimice, henna nu pătrunde în firul de păr, ci doar îl învăluie, dând volum părului, dar şi strălucire şi un aspect sănătos.
  Pulberea de henna se prepară cu apa călduţă, consistenţa trebuie să fie destul de groasă încât să nu curgă atunci când este aplicată pe păr. Se poate ajunge ulei vegetal ( migdale, măsline, orez), ajutând la limitarea uscării părului ( henna tinde să usuce firul de păr). Deasemenea se poate ajunge şi gălbenuş de ou - întăreşte firul de păr, suc de lămâie sau oţet -face părul mai luminos. 
  Compusul se lasă la oxidat timp de 12 ore, în acest mod leagă mai bine culoarea de firul de păr.
  Acest compus se ţine pe păr timp de 30-60 de minute, dar se poate ţine şi mai mult, până la 4 ore. După aplicare se spală părul cu şampon.
  Alte tipuri de henna:
-Cassia Italica - mai este numit şi henna neutru, deoarece nu colorează părul, este folosit pentru întărirea firului de păr, îi conferă volum şi luciu.
-Indigofera tinctoria ( indigo ) - colorează părul de culori închise la culoare.



marți, 9 septembrie 2014

Proprietăţile cosmetice ale plantelor medicinale

  Plantele medicinale, în afară de clasica folosire sub formă de infuz sau decoct, pot fi folosite în preparatele cosmetice sub formă de extracte, macerate uleioase, tincturi. Inserite în preparatele cosmetice acestea transferă toate proprietăţile lor.
  Fiecare plantă are proprietăţile şi metode de extracţie specifice:

-albăstrele - tonificant, calmant, astringent;
-arnica - antidolorific, accelerează vindecarea rănilor;
-brusture - antibacterian, împotriva furunculelor şi tenurilor grase;
-castan - vasoprotector, util pentru varice şi flebită;
-centella - liniştitor, purificant, stimulează sinteza de colagen;
-cimbru - antibacteric, dezinfectant, purificant, antiseptic;
-chiparos - astringent, protectiv, vasoconstrictor;
-coada calului - drenant, elasticizant;
-coada şoricelului - calmant, regenerant, purificant;
-dafin - deodorant, stimulant şi tonificant, antidolorific;
-echinaceea - stimulant, antirid, anti-vergeturi;
-fucus - calmant, liniştitor, hidratant;
-gălbenele - ajută la vindecarea rănilor şi arsurilor; decongestionant, anti-inflamator, emolient și liniștitor, și adjuvant antiacneic şi eczeme, hidratant și hrănitor.
-ginkgo biloba - tonificant, vasodilatator;
-hamamelis - astringent, antiinflamator, vasoconstrictor şi iluminant;
-iederă- tonificant, liniştitor; 
-iris alb - calmant, protectiv, protejează capilarele;
-lavanda - dermo-purificant, anti-eczeme, tonificant;
-lămâie - tonificant, iluminant, antiseptic, vitaminizant, astringent;
-malva - activitate anti-inflamatoare;
-melissa - calmant, tonificant;
-menta - detergent, reîmprospător, calmant;
-mesteacăn - astringent, purificant, elasticizant;
-morcov - liniștitor, emolient, antiacneic, răcoritor, vitaminizant şi antioxidant;
-muşeţel - acțiune anti-inflamatoare, anti-histamină, calmant, anti-înrosire, mâncărime, calmant, purificator și anti-inflamator;
-năsturel - tonificant, purificant, iluminant;
-păducel- cicatrizant, accelerează vindecarea rănilor;
-rozmarin - tonificant, purificant, anti-acneic, împotriva eczemelor şi mătreţii; 
-salvia - cicatrizant, purificant, anti-inflamator şi sudoripar;
-sunătoare -  remediu pentru sciatică, traume, arsuri, anti-inflamator şi anti-roşeaţă;
-tei - relaxant, calmant, decongestionant;
-trandafir - astringent, iluminant, tonificant;
-urzica - împotriva părului gras, a mătreţii şi a căderii părului;
-viţă de vie roşie - tonificant, astringent, îmbunătăţeşte circulaţia, protector, antioxidant.