joi, 22 martie 2018

Cosmetice gluten free - avem nevoie?

  O întrebare des întâlnită în cazul persoanelor cu boală celiacă sau intolerante la gluten. Sunt foarte multe persoane care racomanda cosmeticele gluten free, de frica contaminării cu gluten, şi în consecinţă de evitarea stărilor de rău provocate.
  Vedem şi promtitudinea caselor cosmetice în a eticheta gluten free produse cosmetice, din strategia de marketing, pentru a vinde produse mizând pe naivitatea consumatorilor.
  Este demonstrat că detergenţii şi cosmeticele chiar dacă conţin gluten , nu sunt nocive pentru celiaci sau persoanele cu dermatita herpetiformă de origine celiacă, deoarece utilizarea lor este topică şi nu implică nici un contact cu mucoasa intestinală. În acest caz specificicaţia gluten free nu este necesară şi cosmeticele fără eticheta specifică nu sunt periculoase pentru cei cu boala celiacă sau intoleranţă la gluten.
  Haideti să vedem ce este glutenul : este o proteină din cereale care se găseşte în grâu, dat şi în orz, secară, alac, grâu kamut. Prolamina este fracţiunea proteică din gluten responsabilă de efectul toxic al glutenului în cazul persoanelor cu boală celiacă sau intolerante la gluten.
  Consumul de cereale cu gluten provoacă reacţii adverse în pesoanele cu boală celiacă, care duc la grave daune ale mucoasei intestinale, ducând la atrofia vililor intestinali. Despre daunele provocate vă las acest link despre celiachia în care vă puteţi informa  eu prefer să scriu despre glutenul din ingredientele cosmetice şi implicit din cosmeticele pe care le folosim.
  Este confermat că celiacii şi persoanele intolerante la gluten pot avea reacţii adverse dacă consumă alimente contaminate, şi se crede că se poate înghiţi mici cantităţi de gluten din produsele cosmetice.
  Produsele cosmetice care vin în contact cu gura: rujurile, balsamurile de buze, pasta de dinţi, apa de gură , chiar şi cremele de faţă sau mâini vin publicizate ca şi posibile purtatătoare de contaminare şi trebuie folosite doar cele gluten free.
  Trebuie specificat că toate cosmeticele sunt produse într-un laborator aseptic nu într-o hală care prelucrează cereale deci nu poate exista contaminare cu gluten. Produsele cosmetice pot conşine gluten doar dacă în compoziţia lor vine introdusa făina din cereale care conţin gluten, dar şi în acest caz sunt foarte puţine produse care pot conţine gluten, de obicei se poate găsi în săpunuri tradizionale (cele făcute cu sodă, dar în acest caz soda denaturează proteinele), în scrub-uri sau mască pentru faţă sau corp (fiind produse care se clătesc e irelevant conţinutul de gluten), produse pentru curăţenia casei (şi în acest caz putem spune că este irelevant deoarece nu ingerăm aceste produse).
   Ingredientele cosmetice chiar dacă sunt procesate din grâu, orz sau ovăz nu conţin gluten deoarece prin procesul de rafinare vin descompuse proteinele, deci eliminate prolamina şi gliadina şi se folosesc doar elementele cu funcţie cosmetică. De exemplu uleiul de germeni de grâu nu conţine gluten, vitamina E extrasă din germenii de grâu nu conţine gluten, proteinele hidrolizate de grâu sau ovăz sunt private de gluten în urma procesului de hidroliză.
  În orice caz contaminarea prin produse cosmetice este minimă şi nu creează probleme, vorbim de ppm ( parte per milion), este aceeaşi ca în cazul berii fără alcool sau al produselor de patiserie cu amidon de grâu deglutinat, care sunt consentite în cazul persoanelor celiache deoarece conţin până în 20 ppm gluten.
  Studiile au demonstrat că produsele cosmetice chiar dacă conţin gluten nu sunt periculoase pentru dieta fără gluten ( am scris şi mai sus, ma scuz pentru repetiţie) şi au demonstrat că marca gluten free de pe etichetă poate fi evitată deoarece e inutilă, este doar o strategie de marketing pentru a vinde       ( bazându-se pe naivitatea consumatorilor).



surse:
http://www.celiachia.it/menu/faq.aspx?idcat=14&idfaq=65
http://www.celiachia.it/public/bo/upload/comunicazione/documenti/cosmetici_niente_scherzi_sulla_nostra_pelle.pdf

vineri, 16 martie 2018

Uleiurile minerale - petrolaţii, parafina şi uleiul de vaselină - riscuri dermatologice?

   Aşa cum deducem din denumirea lor uleiurile minerale sunt produşi derivaţi din rafinarea petrolului. Se obţin prin distilarea sau fracţionarea produselor rămase în urma extracţiei petrolului, sunt compuşi anorganici constituiţi din alcani cu lanţuri lungi de carbon.
  Denumirile prin care găsim în cosmetice uleiurile minerale sunt:
-paraffinum liquidum;
-petrolatum;
-vaseline;
-mineral oil;
-ozokerite;
-ceresin;
-cera microcristalin;
  Începem cu a scrie câteva cuvinte despre aceste ingrediente:
-cera microcristalină este o ceară obţinută din distilarea şi fracţionarea petrolului, este inodoră, insaporă nu râncezeşte nefiind de origine vegetală sau animală. Are punctul de topire înalt, de aceea se foloseşte pentru a da consistenţă rujurilor şi a produselor în stick. Costul mic şi faptul că este inalterabilă sunt motive pentru care este folosită în cosmetice pe scară largă.
-paraffinum liquidum sau parafina este un amestec de hidrocarburi, are aspect de ceară, se foloseşte in multe produse pentru că măreşte vâscozitatea şi dă un aparent sens de catifelare. Compusul său anorganic nu îi permite interferenţa cu epiderma, rămânând la suprafaţa pielii împiedicând evaporarea apei din piele. Tocmai acest fapt nu lasă pielea să respire şi provoacă apariţia coşurilor şi a punctelor negre.
-petrolatum sau uleiul de vaselină este un gel obţinut din rafinarea petrolului. Se foloseste în creme, uleiuri hidratante, balsamuri, rujuri sau balsamuri de buze.  Din punct de vedere chimic nu se oxidează, este foarte stabil, nu râncezeşte, nu reacţionează cu alte substanţe chimice deci produsele se conservă pentru foarte mult timp fără a se altera. Nu are nici o proprietate nutritivă, chiar dacă filmul care îl creează la suprafaţa pielii atunci când este aplicat dă impresia de piele hidratată.
- ozokerite este o ceară minerală obţinută din tratamentul chimic al deşeurilor bituminoase cu acid sulfuric.  Are punctul de topire de 58 grade pâno la 80 grade, este folosită în substituţia cerei de albine;
-cerizina este obţinută prin purificarea ozokeritei. Se foloseşte pentru reducere sineresei dintre uleiuri.(precipitarea unor uleiuri în prezenţa altor uleiuri).

  În Uniunea Europeană petrolatum şi paraffinum sunt inserite în categoria substanţelor cancerigene de gradul II, deci doar dacă conţin impurităţi. În cosmetică se folosesc paraffinum şi petrolatum doar de gradul FU, fără impurităţi, sigure pentru siguranţa consumatorilor.
  În concluzie ca şi în cazul siliconilor uleiurile minerale nu sunt dermocompatibile, creează un film la suprafaţa pielii care creează mirajul unei pieli hidratate, poate înrăutăţi problemele pielii cum ar fi punctele negre. Împiedică transpiraţia naturală, eliminarea bacteriilor prin sudoare, ceea ce produce la proliferarea bacteriilor sub filmul lipidic care îl formează la suprafaţa pielii.

parafina galbena vs parafina alba FU

sursa: https://lola.mondoweb.net/viewtopic.php?f=17&t=6816
          http://forum.promiseland.it/viewtopic.php?t=12808&postdays=0&postorder=asc&start=0
          http://www.abc-cosmetici.it/conoscere-i-cosmetici/glossario/p/paraffina-liquida/
          Nadia Tadioli Senza trucco

marți, 20 februarie 2018

Balsam de buze handmade hidratant cu doar trei ingrediente

  Balsamul de buze este un cosmetic foarte iubit de doamne şi domnişoare, foarte util pe timpul iernii atunci când avem buzele uscate, dar putem folosi tot timpul anului pentru a ne menţine buzele moi şi hidratate.
  Reţeta pe care v-o dau este foarte simplă, avem nevoie de 3 ingrediente, dar rezultatul obţinut este de mare efect, un stick hidratant şi protectiv. ingredientele de care avem nevoie sunt: ceara de albine, uleiul de ricin şi untul de cacao. Ingredientele se folosesc în aceeaşi proporţie, adică o cantitate egală din cele 3 ingrediente.
  Eu folosesc această reţetă de foarte mult:
3 g ceară de albine;
3 g unt de cacao;
3 g ulei de ricin.
 Cu acest gramaj obţinem circa 2 stick-uri din acelea cu filet de capacitate de 5 g fiecare ( poza de mai jos).
 Ceara de albine este cea care dă densitatea balsamului de buze, uleiul de ricin este un ulei dens, care rămâne pe buze şi le hidratează iar untul de cacao are proprietăţi hidratante şi nu în ultimul rând punctul de topire al său conferă balsamului de buze un mod de întindere perfect.
  Aceasta este reţeta bază, vine un stick dur, care iarna dă dificultăţi la întindere pe buze, e bine de folosit această reţetă mai mult vara. Pentru iarna putem adăuga mai mult ulei, circa 0,5 g, care poate fi ulei de ricin, vitamina E uleioasă, unt de shea.
  Acum vă dau procedeul care este unul simplu: cântărim toate ingredientele într-un castronel metalic, punem totul la bain-marie şi asteptăm să se topească. Când toată ceara este topită, amestecăm pentru a ne asigura că totul este omogen şi începem să umplem stick-urile noastre. Ţin să precizez că stick-urile care se pot umple sunt cele cu filet de genul acesta:


Dacă vrem să umplem stick-urile de ruj de exemplu din care ar putea curge compoziţia noastră putem folosi metoda siringăi: adică tăiem vârful unei seringi, extragem pistonul fără să il scoatem de tot, menţinem seringa în poziţie verticală şi o umplem. Când s-a solidificat balsamul de buze putem să în transferăm în stick-ul de ruj gol.                                                                                                              
ceara de albine
am adăugat şi untul de cacao










sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Gel de aloe vera homemade

    Bună! A trecut ceva timp de când nu am scris pe blog şi astăzi vreau să vă arăt cum să faceţi în casă gel de aloe vera cu pulbere liofilizată. Aceasta este una din cele mai simple reţete cosmetice, perfectă pentru începători, foarte uşor de făcut şi cu puţine ingrediente.
  Gelul de aloe vera are foarte multe întrebuinţări cosmetice, se poate folosi pentru a hidrata tenul, părul, calmează pielea în cazul arsurilor, se poate adăuga în altre preparate cosmetice de exemplu creme, şampoane, măşti de faţă sau de păr.

  Eu folosesc pulberea de aloe liofilizata 200:1, deci cu 1 gram de pulbere se obţin 200 grame de gel.
     
 Reţeta este următoarea:

 0,5 grame aloe
 1 gram xanthan trasparentă
 3 grame glicerină
 94,9 grame apă distilată
 0,6 grame cosgard 

 Reţeta este de 100 grame, dar evident se poate face cantitatea ce vrem noi. Avem nevoie de 2 bechere, dar se pot folosi şi două pahare de sticlă, spălate bine înainte de uz.
 Începem cu dizolvarea pulberii de aloe în apă, amestecăm bine până se dizolvă. Într-un alt becher se varsă glicerina, iar peste glicerină se toarnă xanthana, care se disperde bine. Se toarnă apa în care am dizolvat pulberea de aloe peste glicerina, se formează gelul, şi se continuă a amesteca până când tot gelul este omogen şi trasparent. Acum este momentul să adăugăm conservantul, eu am folosit cosgard pentru că acoperă un rang de pH un pic mai acid şi pentru că se dizolvă în lichide. Acum măsurăm pH-ul care trebuie să fie între 4,5 şi 5,5. De obicei gelul de aloe vera făcut în acest mod este mereu un pic acid în jur de pH 5. Dacă e mai mic de 4,5 se poate adăuga picături de solutie de sodă caustică, dacă e mai mare de 5,5 se poate adăuga acid lactic pentru a scădea pH.
  Dacă vreţi să îl folosiţi ca atare pe piele vă consiliez să îl aduceţi la pHde 5,5,dacă vreţi să îl folosiţi pe păr sau în alte preparate cosmetice puteţi să îl lăsaţi de 4,5-5.
 Pentru conservare puteţi să îl ţineţi într-o sticluţă de plastic, posibil opacă sau de culoare închisă.
 Acest gel este exclusiv pentru uz cosmetic, nu poate fi băut ( în caz că cineva încearcă).
 Dacă încercaţi să faceţi această reţetă sau aveţi întrebări nu ezitaţi să îmi scrieţi în comentarii.





    






joi, 20 octombrie 2016

Cum să înlocuim ingredientele cosmetice?

   Ideea acestui post mi-a venit în urma unui comentariu în care o cititoare mă întreba cu ce poate înlocui un emulsionant. Cred că răspunsul meu a fost clar pentru dumneai, astfel că am decis să fac un articol cu şi despre substituţiile posibile sau improbabile ale ingredientelor cosmetice.
  
   Acizii : acizii folosiţi pentru scăderea sau reglarea pH-ului pot fi înlocuiţi între ei, este îndeajuns să verificăm rezultatul final cu ajutorul testerelor. Acizii cu funcţie cosmetică ( acidul glicolic, acidul salicilic s.a.) se pot înlocui doar dacă funcţia cosmetică este asemănatoare, şi ca de obicei fiecare acid are procentul lui de uz.
    Activele cosmetice : aici trebuie văzute proprietăţile fiecărui activ în parte şi dacă găsim unul similar poate fi folosit în locul celui pe care nu îl avem, mereu ţinând cont de procentul de uz. Dacă nu avem un alt activ similar se poate anche omite din reţeta noastră cosmetică.
     Adensanţii : pot fi înlocuiţi doar cu alţi adensanţi care să exercite aceeaşi funcţie cosmetică, nu cu alte substanţe care au altă altă întrebuinţare. Procentul de uz este cel al adensantului care se foloseşte, nu cel pe care trebuie să îl înlocuim într-o reţetă cosmetică. De exemplu dacă o reţetă prevede carbomer la 0,3%  şi vrem să îl înlocuim cu guma xantan, aceasta se foloseşte în procent de 0,5 %, adică procentul maximal de uz într-o reţetă cosmetică.  
    Ceara : tipurile de ceară au puncte de topire diverse. Pentru înlocui o ceara cu alta trebuie să comparăm temperatura de topire a cerei pe care vrem să o înlocuim cu cea care vrem să o utilizăm, iar dacă au acelaşi punct de topire ( sau apropiat) se poate folosi. Dacă diferenţa este mare se poate mări sau micşora cantitatea de ceară, de ex. dacă punctul de topire e mai ridicat decât al cerei originale se micşorează cantitatea, invers dacă punctul de topire este mai mic.
   Conservanţii : avem conservanţi uleioşi sau conservanţi solubili în apă (lichide). Pentru a conserva creme, balsamuri, geluri de duş, şampoane sau alte produse asemănătoare putem folosi fie un conservant uleios, fie unul solubil în lichide, deoarece în creme sau produse de curăţare amândoua tipurile se solubilizează bine. În cazul tonicului sau a gelului de faţă unde nu există un factor emulsionant sau solubilizant conservanţii uleioşi ar pluti la suprafaţă, în acest mod nu exercită funcţia de a conserva produsul cosmetic. În cazul substituţiilor conservanţii trebuie folosiţi în procentul lor de uz, nu al conservantului care ne lipseşte. De ex. daca într-o reţetă trebuie să punem 0,6 de Cosgard, dar noi vrem să îl inlocuim cu un alt tip, acesta din urmă se pune la procentul lui de uz.
    Emulsifianţii : aici substituţiile sunt varii şi uşor de făcut, se pot folosi emulsifianţii pe care îi avem, doar să fim atenţi la procentul de uz al fiecăruia.
   Tensioactivi/surfactanţi : şi aici se pot folosi tensioactivi  cu proprietăţi asemănătoare, ţinând cont de procentul de uz. Tensioactivii primari pot fi înlocuiţi între ei, la fel şi glucozidele sau betainele, rezultatul final fiind acelaşi.
    Uleiurile şi unturile vegetale : se pot înlocui cu uşurinţă între ele, este îndeajuns să ne vedem dacă e un ulei lejer, mediu sau dens, la fel şi cu unturile vegetale. Substituţiile se fac cu uleiuri asemănătoare între ele, în funcţie de greutatea specifică a acestora. A se vedea tabelul cu tipurile de ulei şi proprietăţile lor aici şi aici
 
 
    Sursa aici
  

luni, 29 februarie 2016

Cum să formulăm reţeta unei creme homemade!

   Pentru a formula o cremă trebuie să avem câteva noţiuni despre uleiurile folosite, tipul de ten pentru care formulăm reţeta, gradul de hidratare el cremei.Dacă vrem să punem uleiuri la întâmplare nu o sa avem efectul dorit de la crema noastră.
  În primul rând trebuie să alegem procentul de ulei :
- cremă de faţă :3-5% -creme foarte lejere, practic oil-free;
                          5-8% -creme lejere, adapte pentru tenul gras;
                          9-12%- creme medii, adapte pentru tenul normal înspre uscat;
                          12-15%-creme bogate, pentru ten uscat sau foarte uscat.
-creme de corp : 10-15% -creme lejere;
                           15-20%-creme medii;
                           20-25%- creme bogate, emoliente.
  În fiecare cremă trebuie să avem câte un reprezentant din fiecare categorie de uleiuri, de la cel mai uşor la cel mai greu (uleiuri impalpabile ca esterii şi uleiuri greoie ca vitamina e uleioasă sau ulei de ricin). Se ţine cont şi de cerele emulgatoare pe care eventual le adăugăm : cetyl palmitat, alcool cetilic.
  Pentru a face o cremă lejeră nu trebuie să punem doar uleiuri lejere, ci trebuie să distribuim în procentul de ulei al cremei un ulei foarte lejer (esteri), unul lejer (ulei de jojoba), unul mediu (macadamia), unul greu ( roza moscheta) sau un unt ( shea).
  Aceeaşi regulă funcţionează pentru toate cremele pe care vrem să la facem. Dacă vrem să punem multe uleiuri lejere, se usucă rapid, dar după câteva ore tinde să returneze la suprefaţă, lăsând un efect gras, contrar efectului dorit.
  Pentru a vedea densitatea uleiurilor se poate consulta tabelul aici.
  Mulţi cred că dacă adăugăm multe unturi cremei noastre aceasta este mai hidratantă, dar secretul este formularea unei cremei cu uleiuri lichide şi emulgatori ceroşi. Folosirea unturilor într-o cremă o face uşor de întins pe piele, îi dă un efect uscat, dar nu hidratează dacă nu are un procent ridicat de uleiuri.
  Folosirea multor emulgatori ceroşi obţine o cremă cu efect uscat pe piele.
  Pentru a se obţine o cremă uşoară se foloseşte un procent mai mare de uleiuri uşoare, acelaşi procediment pentru obţinerea unei creme medii trebuie folost un procent mai mare de uleiuri medii, la fe pentru cremele grase, nutriente. Pentru un echilibru perfect al unei creme trebuie să avem câte un reprezentant al fiecărui tip de ulei cu densitate diferită.
  În afară de uleiuri şi unturi trebuie să ţinem cont şi de gelificanţi şi procentul de glicerină folosit. Guma de xanthan îi conferă un efect mătăsos cremei, în contrar de carbomer, care face pielea să se usuce mai repede. Procentul de uz e între 0.2-0,5%. Glicerina nu trebuie să depăşească 5%, altfel crema pare mai grasă decât este din cauza efectului glicerinei: nu îi permite cremei a se obsorbi rapid în piele.
  Cum am scris şi în postarile anterioare, cremele se formulează în 100%, trebuie ţinut cont de procentul de folosire a gelificenţilor, a emulgatorilor, a substanţelor funcţionale, conservanţilor.

sursa : aici

luni, 16 martie 2015

Cum să începem să facem creme homemade!

  Pentru a începe să facem creme în casă avem nevoie câteva ingrediente esenţiale : apă depurată, gelificant, emulsifiant, uleiuri vegetale şi active cosmetice, uleiuri esenţiale sau parfumuri cosmetice, conservant, testere turnesol pentru a măsura pH şi active pentru reglarea pH-ului ( dacă este nevoie).
  Aceste ingrediente se pot cumpăra online, de preferat cât mai multe produse de pe un singur site, pentru a economisi costul de transport, dar câteva ingrediente se pot găsi la supermarket, farmacii sau plafar ( de exemplu uleiurile vegetale, apa depurată ).
  Pentru a prepara crema avem nevoie de trei faze : faza A ( unde se amestecă apa cu gelificant), faza B ( unde se amestecă uleiurile cu emulsifiantul) şi faza C ( se adaugă activele cosmetice sau ingredientele termolabile). Fazele A şi B se încălzesc, separat, până ajung la temperatura de 70 grade, se amestecă cu ajutorul unui mixer vertical până când se albeşte ( sunt de ajuns 10-15 secunde), iar apoi se amestecă cu o spatulă, iar când e călduţă ( 35-40 grade celsius) se adaugă activele cosmetice sau substanţele termolabile. Se măsoară pH-ul, se reglează dacă e cazul, se adaugă uleiurile esenţiale şi/sau parfumul şi conservantul ( extrem de important ).
  Faza A: gelificantul folosit este guma xanthan, carbomer, sau un mix de amândouă. Carbomerul este o pulbere fină,de origine sintetică, care dă un gel extrem de dens, dar care din păcate la noi în ţară se găseşte extrem de greu. Dacă se gelifică cu guma xanthan : aceasta se dispersează în glicerină, se adaugă apa deasupra şi lasă câteva minute pentru a se hidrata bine, chiar dacă gelul se formează imediat. Dacă se foloseşte carbomer : se adaugă peste apă ( nu se amestecă!), se lasă la hidratat suficient timp. Nu se formează imediat gelul, apa cu carbomer trebuie tamponată cu câteva picături de soluţie de 20% de sodă caustică. Se adaugă picăturile ( 3-4 sunt suficiente), se amestecă cu o spatulă şi se formează un gel dens.Dacă se foloseşte un mix de xanthan şi carbomer se împarte apa în două şi se procedează ca mai sus. Atunci când se foloseşte gelul de carbomer se recomandă a se tampona după ce s-a emulsionat, înainte de a adăuga activele cosmetice.
  Faza B: conţine uleiurile vegetale şi emulsifianţii. Se încălzeşte la bain-marie până ajunge la 70 grade, se adaugă  peste faza A, se amestecă cu mixerul vertical până cînd se albeşte, după care se amestecă cu spatula până la răcire.
  Faza C : se adaugă activele cosmetice, cele în pulbere se dispersează în puţină apă (extrasă din cantitatea iniţială) sau în activele apoase, se amestecă până la răcire.Tot acum se adaugă uleiurile termolabile, sau gelul de aloe sau gelul de acid ialuronic ( se degradează cu căldura). Se adaugă conservantul, se reglează pH-ul dacă este nevoie, se adaugă uleiurile esenţiale adapte al fiecărui tip de ten, parfumul şi crema este gata.
  O atenţie deosebită trebuie să dăm şi containerelor unde punem crema noastră, care trebuie să fie curate şi fără impurităţi.